Editorial

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în februarie 2019

În februarie parcă nu am fost atât de inspirat la alegerea filmelor, au fost unele neinspirate (ce au rezultat în notarea lor cu note sub medie, sub 6). Așa că mare parte din alegerile bune au fost seriale sau documentare, dar în topul meu de fiecare lună se regăsește totuși și un film de acțiune, aparținând fraților Coen. Iată topul meu din februarie, alcătuit din 5 filme pe care vi le recomand cu căldură (două dintre ele au avut ceva nominalizări la premiile Oscar):

1. Conversations with a Killer: The Ted Bundy Tapes (2019, mini-serie, 4 episoade)

Ted Bundy a fost unul dintre marii criminali în serie ai lumii, omorând, conform mărturisirilor sale târzii, peste 30 de tinere în perioada 1974-1978. Documentarul de față reconstituie acea perioadă, pe baza arhivelor poliției și presei vremurilor, dar având în centru o serie de interviuri audio pe care Bundy le-a dat unor reporteri în anii 80. Dincolo de groaza reconstituirii detaliilor crimelor și infracțiunilor sale, descoperim un om inteligent, destul de sigur pe sine, crud, fără regrete și, probabil, cu mari probleme mintale. Documentarul este foarte bine realizat, subiectul este tragic, dar construcția filmului oferă și informații ale timpului (mai ales în ceea ce privește metodele poliției), și suspansul unui film polițist. Nota: 9/10

2. The Ballad of Buster Scruggs (2018)

Cele șase povești ale fraților Coen nu sunt și nu par convenționale. Sunt pline de culoare și sunt pline de însemnătate, pentru că mi s-a părut că tratează Vestul Sălbatic cu totul altfel decât au făcut-o alții (nu toți) până acum. Tema centrală este America secolului 19 (în care există deja orașe semi-organizate, caravane sau Goana după aur) și o multitudine de tipologii găsite în toate poveștile sau filmele cu cowboy (vânătorii de recompense, căutătorii de aur, pistolarii vestiți). Numai că aici realitatea este mult mai crudă și mai… realistă. Poveștile nu au mereu happy-end pentru că realitatea nu este mereu dulce. În același timp, realitatea fraților Coen este uneori forțată, imaginația trece dincolo de posibilități, autoironia este la cote crescute. Cu alte cuvinte, excelent, un film ce trebuie revăzut. Nota: 9/10

3. Fyre (2019)

Habar nu aveam despre Fyre, cel mai mare festival de muzică care nu s-a mai ținut (nu o dată, organizatorii l-au asemănat cu Woodstock). Trebuia să se țină într-o insulă din Bahamas, să aibă tot felul de vedete din pop-dance (necunoscute pentru mine!), să fie viu, colorat și plin de fotomodele și influenceri. Numai că organizatorii au dat marele chix, au și suprasolicitat niște fonduri, iar preambulul, zilele de festival, cauzele și consecințele sunt subiectele principale ale acestui documentar interesant. Dincolo de informații, sunt câteva întrebări care rămân: cum influențează ”influencerii” alegerile pe care le facem?; cât de mult ar trebui să-și asume aceștia ceea ce promovează?; cum ar trebui să depășim credibilitatea (care aproape nu există) din social media?; cât de mult trebuie să credem în șefii noștri (era unul acolo care era gata să facă un sex oral șefului doar pentru că avea încredere în succesul lui). Nota: 7/10

4. End Game (2018)

End Game este unul dintre scurtmetrajele documentare nominalizate la Oscar 2019, are 40 de minute și te duce deseori într-o lume plină de lacrimi. Personajele aduse în prim-plan sunt suferinzii de diferite boli, aflate în stadii terminale și pentru care, în SUA, există programe de îngrijire paliativă, există medici și voluntari care încearcă să le oferă puțină bucurie și liniște în ultimele zile ale vieții. E important pentru ei să conștientizeze cumva că sunt în fața morții, să nu o privească și să o primească încrâncenați, să ofere sfaturi și dragoste familiei. Un documentar foarte trist. Despre acest film și celelalte documentare scurte nominalizate la Oscar, a scris colega mea, Adriana, aiciNota: 7/10

5. Russian Doll (2019, serial, 8 episoade)

Să împlinești 36 de ani. Să ți se pregătește o petrecere faină, cu mulți prieteni. Și să mori chiar în seara aia. Până la urmă, mori și nu-ți mai pasă. Problema este dacă reînvii, dacă reiei aceeași aniversare la nesfârșit, încercând să îndrepți lucrurile greșite și… să mori din nou.
Cam ăsta e subiectul unui film până la urmă interesant, atractiv și care beneficiază de o interpretare mai mult decât decentă a Natashei Lyonne. Se vorbește mult, dar mai mereu cu substanță, au loc interacțiuni neașteptate și oferă ceva momente de suspans psihologic. Deloc rău. Nota: 6,5/10

Pentru alte recomandări, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.

Articole similare

Sunt o babă comunistă (2013)

Jovi Ene

Gandhi. Sunt un soldat al păcii (volumul I), de José Frèches

Jovi Ene

Printre sentimente, cu umor și nostalgie: ”Cutii”, de Cătălina Bălan

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult