1. ”Chemarea tribului”, de Mario Vargas Llosa
Editura Humanitas Fiction, București, 2019
Traducere din spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți
Volumul lui Mario Vargas Llosa oferă cititorilor o pledoarie viguroasă și captivantă pentru liberalism. Povestea devenirii intelectuale a autorului se intersectează subtil cu biografiile unor mari gânditori liberali, rezultând un dialog al ideilor deopotrivă consistent și savuros.
Portretele lui Adam Smith, José Ortega y Gasset, Friederich von Hajek, Sir Karl Popper, Raymond Aron, Sir Isaiah Berlin și Jean-François Revel sunt cu adevărat memorabile, căci viața și ideile lor sunt contopite de Vargas Llosa într-o viziune simbiotică remarcabilă. Polemicile de mare intensitate intelectuală dintre Popper și Wittgenstein ori dintre Hayek și Keynes sunt puse în pagină cu un rafinament uluitor. Nu îmi imaginez că altcineva ar fi putut să le evoce mai bine decât reușește Vargas Llosa…
2. ”Din ce este făcut un măr”, de Amos Oz și Shira Hadad
Editura Humanitas Fiction, București, 2020
Traducere: Gheorghe Miletineanu
Dacă bijuteria literară “Poveste despre dragoste și întuneric” este autobiografia lui Amos Oz, cartea “Din ce este făcut un măr?” ne oferă autoportretul său. Luciditatea, naturalețea și simțul umorului cu care își descrie viața și creația literară sunt cu totul remarcabile și reușesc să captiveze și adesea să surprindă cititorul.
În această carte, care, sub forma unui dialog captivant cu editoarea sa, expune cititorilor felul de a fi al lui Amos Oz și maniera sa subtilă de a înțelege natura umană, scriitorul ne explică, în stilul său inconfundabil, cât de greu este să scrii un roman: “e ca și cum ai reconstrui Parisul din chibrituri și clei“. Lui i-a reușit să reconstruiască acest Paris de atâtea ori și în atâtea feluri diferite, încât este clar că truda – la care a încercat în adolescență să nu se înhame! – de a transforma viața în literatură a meritat pe deplin.
3. ”Revenirea lumii lui Marco Polo. Război, strategie și interese americane în secolul XXI”, de Robert D. Kaplan
Editura Humanitas, Colecția Istorie contemporană, București, 2019
Traducere din engleză: Irina Manea
Acuitatea observației, eleganța stilului și forța gândirii strategice se îmbină fericit în eseurile lui Robert D. Kaplan. Cele reunite în volumul de față nu fac deloc excepție de la regulă. Dimpotrivă, sunt “uimitoare ca respirație, profunzime, perspectivă”, după cum remarcă John Bew pe coperta ediției românești a cărții.
Viziunea lui Kaplan asupra cordonatelor adecvate ale politicii externe a Statelor Unite ale Americii într-o lume extrem de frământată și ale cărei tendințe economice și politice sunt tot mai greu predictibile este coerentă și captivantă deopotrivă. Procesul de diluare graduală a civilizației occidentale este excelent surprins, resorturile și consecințele sale fiind identificate și explicate cu luciditate, rigoare și onestitate intelectuală.
4. ”Creionul de tâmplărie”, de Mircea Cărtărescu
Editura Humanitas, București, 2020
“Creionul de tâmplărie” poate fi considerată o carte care abordează statutul scriitorului în societatea contemporană. Aș îndrăzni să afirm că este în egală măsură o carte despre condiția umană în orice vremuri.
În prima parte a cărții, autorul povestește cum i-a perceput pe clasicii literaturii române Eminescu și Arghezi și cum a cunoscut personal diferiți scriitori români, de la Marin Preda sau Nichita Stănescu până la colegii săi de generație Ion Stratan ori Traian T. Coşovei. Portretele pe care le zugrăvește Mircea Cărtărescu sunt nunațate și subtile, dar totodată încărcate de o sinceritate adâncă.
A doua parte a volumului relevă concepția lui Cărtărescu despre cum și de ce se scrie literatură. Astfel, a fi poet nu înseamnă nicidecum, în abordarea sa, a produce structuri lingvistice cu un nivel înalt de sofisticare, ci a crea un strop de frumusețe cu care să îmbogățești lumea imperfectă în care trăim. Pentru că în absența acelui strop orice operă de artă, oricât de rafinată ar fi, este doar cenușă…
5. ”Alte culori”, de Orhan Pamuk
Editura Polirom, Iași, 2019
Traducere din limba turcă și note de Luminița Munteanu
Cititorii din România vor rezona probabil cu maniera în care descrie Pamuk raportarea turcilor la Europa: un “centru misterios” la care “nu izbutim să ajungem sub nicio formă, care se îndepărtează de noi pe măsură ce îl îndrăgim mai mult, care, pe măsură ce se îndepărtează, este din ce în ce mai ocorât, care ne amărăște și ne întristează, devenind, în consecință, un spațiu accesibil.” Este un tip de abordare obsesivă a proiectului european sau “europenizant” ce se întâlnește adesea la cei pe care destinul i-a plasat la granițele geografice ori politice ale bătrânului continent. Polaritatea Occident-Orient este prezentă nu doar în textele în care autorul își propune să abordeze frontal această problematică teribil de complicată, ci se insinuează și în celelalte eseuri și în unica povestire din acest volum amplu, toate evocând frământările intense ale unui om care aparține Istanbului (mai precis, țărmului european al acestuia) și mesei de scris.
“Alte culori” m-a convins – dacă mai era necesar! – că, indiferent ce subiect abordează Orhan Pamuk, stilul în care scrie cel care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2006 este clar precum cristalul, dar totodată bogat în subtilități uimitoare. Într-un cuvânt, captivant…
