Editorial

Top 5 animații japoneze care au inspirat Hollywood-ul

Animațiile japoneze au pătruns din ce în ce mai mult în ultimii ani în Occident, audiența internațională fiind captivată nu doar de poveștile complexe care ating subiecte substanțiale, ci și de imaginile uluitoare create de niponi. Succesul manga și anime se extinde de la an la an, dovadă fiind, de pildă, că filmul „Demon Slayer: Mugen Train“ a avut, la nivel mondial, încasări de peste 500 de milioane de dolari. De asemenea, seria manga „Attack on Titan“ s-a vândut în peste 100 de milioane de exemplare în întreaga lume.

Nici Hollywood-ul nu a păstrat distanța față de bogăția scenelor din animațiile japoneze, mulți dintre regizori recunoscând că s-au inspirat din ele, unii cumpărând chiar și drepturi de autor. Există însă și filme americane care seamănă izbitor de mult cu producții japoneze, însă creatorii lor nu au recunoscut niciodată că ar exista vreo corelație.

1. Paprika – Inception

Unul dintre cele mai captivante filme ale anului 2010 a fost „Inception“, pelicula regizată de Christopher Nolan, în care o echipă de șase oameni încearcă să implanteze o idee în mintea magnatului Robert Fischer, pătruzându-i în vis cu ajutorul dispozitivului PASIV (Portable Automated Somnacin IntraVenous). Nolan a recunoscut că s-a inspirat din „Paprika“, filmul din 2006 al lui Satoshi Kon, bazat pe romanul omonim din 1993 al lui Yasutaka Tsutsui, unde regăsim aceeași tehnologie.

Numai că în „Paprika“, o cercetătoare în psihologie, Atsuko Chiba, pătrunde în visele pacienților pentru a-i ajuta să treacă mai ușor peste traume. Cum tehnologia este ilegală, cercetătoarea se infiltrează în toate visele deghizată ca o fată roșcată și pistruiată pe nume Paprika. Totuși, animația gâdilă mai mult imaginația decât rațiunea, protagonista lui Kon aruncându-se în toată bogăția viselor, trecând prin picturi și transformându-se în tot soiul de creaturi și personaje: zână, sirenă și chiar Pinocchio. Iar cel mai fascinant lucru la „Paprika“ sunt tranzițiile de la o scenă la alta, felul în care pe o anumită imagine se suprapune brusc un element cu totul neașteptat.

2. Perfect Blue – Black Swan/ Requiem for a Dream

Tot legendarul Satoshi Kon l-a inspirat și pe Darren Aronofsky, începând cu o scenă din „Requiem for a Dream“, filmul său din 2000. Acesta a cumpărat drepturile de autor pe SUA ale thriller-ului „Perfect Blue“, lansat de japonez în 1997, pentru a putea filma iconica scenă din cadă, în care Marion (Jennifer Connelly) țipă sub apă. Unghiurile din care a filmat Aronofsky sunt exact cele din animație. Mult mai multe similarități se regăsesc însă în filmul său din 2010, „Black Swan“, pe care regizorul american le admite, dar le numește doar o coincidență.

Deși mult mai macabru din multe puncte de vedere și plin de imagini suprarealiste, în „Perfect Blue“ regăsim aceeași pierdere a contactului cu realitatea a protagonistei, aceeași lipsă de acceptare de sine, dar și unele elemente cinematografice și narative. De pildă, în ‛97, și Mima – la fel de timidă și precaută ca Nina lui Aronofsky – e privită (judecată) de propria-i reflexie,  se zbate în industria show businessului, purtând pe umeri imensa presiune a rolului protagonist, și crede, de pildă, într-un punct, că a comis o crimă.

3. Ghost in the Shell – Matrix / Avatar

Celebra serie a fraților Andy și Larry Wachowski, „Matrix“, au devenit filme-cult ale cinematografiei americane, cei doi regizori recunoscând că piatra de temelie a proiectului a fost „Ghost in the Shell“, animația din 1995, regizată de Mamoru Oshii și bazată pe manga publicată de Masamune Shirow începând cu 1989. Elementele împrumutate sunt din abundență, de la celebrul scris verde care inundă ecranul, la aparatura care permite intrarea în Matrix și până la mici detalii precum pepenii împușcați din greșeală în piața aglomerată.

Cele două filme sunt cele care au cimentat și o mișcare în filmele cu super-eroi, acea aterizare în care personajul se sprijină în pământ într-un genunchi și o mână – cum a evidențiat și Deadpool, celebrul antierou Marvel: „superhero landing“. Și James Cameron a vorbit despre animația regizată de Oshii atunci când a scos „Avatar“, inspirat fiind de conceptul de transferare a conștiinței umane prin intermediul aceleiași tehnologii.  Cameron a descris „Ghost in the Shell“ drept „o operă superbă de ficțiune speculativă…prima care atinge nivelul excelenței literare“.

4. Neon Genesis EvangelionPacific Rim

„Pacific Rim“, filmul din 2013 al  lui Guillermo del Toro, și „Neon Genesis Evangelion“, seria anime din 1995, scrisă și regizată de Hideaki Anno, au o acțiune similară: într-o lume apocaliptică, în lume se formează o coaliție militară pentru a creea roboți gigantici care să lupte împotriva unor creaturi extraterestre și interdimensionale. Roboții, denumiți Jaeger, respectiv Eva, sunt controlați cu ajutorul legăturii neuronale (neuro-linking), prin intermediul căreia piloții își integrează simțurile în roboți pentru o manevrare perfectă. Un alt element comun este și prezența ideii de compatibilitate între robot și pilot.

În anime, când Rei nu se concentrează cum trebuie, nu reușește să se conecteze la Eva. Similar, în „Pacific Rim“, în momentul în care Mako se lasă năpădită de amintiri negre, pierde controlul Jaeger-ului.  Un fan înrăit al anime și manga, Guillermo del Toro a negat că s-ar fi inspirat din anime-ul lui Anno, deși era familiar cu design-ul creaturilor  și roboților din el. Totuși, a precizat că unele anime-uri l-au influențat: „Recunosc însă influența Patlabor, Ghost in the Shell, Tetsujin 28-go, Space Giants, Mazinger Z, și a multor altor anime-uri pe care le-am văzut și care mi-au plăcut“.

5. Kimba the White Lion – Lion King

Producția Disney „Lion King“  bucură copii și chiar adulți din 1994, de când a fost lansat filmul. Totuși, odată cu dezvoltarea internetului, au apărut discuții aprinse privind originalitatea sa, mulți acuzând celebra companie că a plagiat o serie manga japoneză, „Kimba the White Lion“, cunoscută în Japonia și drept „Jungle Emperor“ scrisă de Osamu Tezuka și publicată între 1950 și 1954. Ulterior, în 1965, a fost adaptată și într-un serial anime care a fost difuzat până în 1967.

În ambele, povestea se axează pe un pui de leu care își pierde tatăl, cea mai mare diferență fiind că în varianta niponă apar și personaje umane, una dintre teme fiind intruziunea omului în natură. Totuși, pentru aproape fiecare personaj din producția Disney, există un analog în „Kimba“.  Tatăl-leu apare, impunător, pe stâncă, personajul negativ (Scar/Bubu) are o cicatrice pe ochiul stâng, hienele și suricatele sunt și ele prezente (în aceleași ipostaze), la fel și protectorul bătrân mandril – în „Kimba“, Burazza, în „Lion King“, Rafiki.  Chiar și într-un episod din „The Simpsons“ se face referire la acest incident, pe ecran apărând textul: „Trebuie să-mi răzbuni moartea, Kimba… Adică Simba“.

Articole similare

Les Films de Cannes à Bucarest 2015 – retrospectivă

Andreea Andrusca

Noutăți săptămânale Netflix: Bridgerton, Army Of The Dead

Jovi Ene

Fragment din ”Cexina Catapuxina”, de Matei Florian

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult