Filme Filme americane Recomandat

Inception (2010): un film, doua pareri II

Inception (2010)
Regia : Christopher Nolan
Distributia: Leonardo DiCaprio, Marion Cotillard, Ellen Page, Ken Watanabe

Cu Inception, Christopher Nolan incheie un deceniu al carierei sale, marcat printr-o serie de filme care au adus impreuna ce este cel mai bun in cinematografia traditionala de la Hollywood, cu scenarii inteligente ce exploreaza spatiul din afara realitatii. Ultimul sau film este cel mai apropiat din toate filmele precedente de cel care a deschis deceniul si, de altfel, primul sau succes – Memento – pe care l-a realizat in 2000, si este o provocare pentru spectatorii de cinema care sunt determinati sa faca mai mult decat doar sa se relaxeze si sa manance popcorn, in timp ce povestea decurge de la sine. Povestea sofisticata a controlului viselor necesita atentie in afara satisfactiei obisnuite a efectelor vizuale, garantate pentru privitorii blockbusterilor stiintifico-fantastice.

Leonardo DiCaprio

Ideea ca realitatea poate fi un vis controlat al nostru sau al unei divinitati supranaturale, ca lumea este o suma subiectiva de ganduri si sentimente a fiintelor vii nu este noua in filosofie, literatura sau cinematografie. Cu toate acestea, subiectul capata din ce in ce mai multa atentie in ultimul timp, cauzata si de popularitatea crescanda a programelor informatice de realitate virtuala si a comunicarii. Scenariul lui Inception se incadreaza bine in acest gen, cu o echipa de controlori de vise, care accepta o misiune aparent imposibila de a intra in creierul unui rechin mostenitor al unei corporatii cu scopul de a-i schimba parerea cu privire la destinul acesteia. Un pretext mai degraba neimportant ii permite lui Nolan sa dezvolte o retea sofisticata de scene de actiune in care realitatea, visele, visele in vise si, da, visele in visele din vise joaca cele mai importante roluri. Toata structura este atent construita si logica mi s-a parut perfecta in timpul vizionarii si foarte bine sprijinita de efectele vizuale, ca si de explicatiile date de personaje.

Cu toate acestea, nu este suficient, dupa parerea mea, pentru a justifica superpublicitatea creata in jurul acestui film, desi sunt de acord ca nu sunt alte filme mult mai bune de vizionat din anul 2010 si, in mod special, de locul 6 unde se gaseste in Topul IMDb al preferintelor din toate timpurile. Daca lasam la o parte structura narativa, ne gasim in fata unor personaje mai degraba schematice, cateva dintre ele insuficient dezvoltata in pofida celor aproape doua ore si jumatate ale filmului, cu o poveste de dragoste pe care am vazut-o de prea multe ori pentru a fi impresionati, chiar si cu prezenta lui Leo si cu cateva alegeri ciudate ale actorilor (Ellen Page?).

Inception

Pentru un film cu o astfel de structura inovativa, este surprinzator cat de multe lucruri sunt imprumutate din bagajul obisnuit de clisee ale Hollywood-ului. Scenele de actiune par o clona a filmelor cu Bond si daca pretextul povestii are vreo importanta, nu vom cunoaste niciodata cum se incheie intriga, dar suntem serviti in schimb cu un final foarte conventional si in stilul roz sentimental. Privind partea buna a lucrurilor, Leonardo DiCaprio este din ce in ce mai bun in fiecare film pe care il joaca.

Ca si in Memento, ideea filmului este explorarea mintii. Niciunul dintre ele nu reusesc insa sa fie capodopera la care aspirau sa fie, Memento a fost prea rece (in sensul negativ al cuvantului, lipsindu-i atingerea umana) si Inception este prea conventional in detaliile realizarii sale. Ambele sunt totusi filme memorabile, care vin de la un regizor care nu pare sa stie sa faca filme usor de uitat, ceea ce nu este, in mod sigur, putin lucru.

Nota: 8/10
Dan

Am vazut filmul cam in acelasi timp cu Dan si am avut nevoie de ceva timp pentru a spune cateva cuvinte despre acesta. Ma voi margini la una-doua paragrafe, pentru ca esentialul despre acest film a fost spus de Dan, dar si de colega noastra, Laura, in articolul ei de acum cateva luni. In primul rand, au fost cateva persoane care m-au rugat sa vad acest film si sa ii lamuresc in privinta finalului: s-a trezit personajul nostru principal sau a ramas ancorat intr-unul din visele sale intrepatrunse? Nu o sa incerc sa fac acest lucru, pentru ca viziunea mea este, in mod sigur, diferita de a lor. Esential este ca finalul este asa cum si-l doreste fiecare, iar argumentele partii adverse par intotdeauna mai apropiate de adevar. Este un final care lui Dan i s-a parut conventional, alte pareri citite pe Internet plecau de ideea ca este extrem de incurcat si nu lasa nicio portita de a afla adevaratul sens al povestii spusa pana in acel moment cu talent si inspiratie. Las cititorii sa aprecieze ce inseamna finalul, ce reprezinta el pentru fiecare dintre ei.

Marion Cotillard

In ansamblu, filmul a fost extrem de inovativ, toata aceasta intruziune in visele fiintelor umane pentru a le influenta existenta si viitorul fiind noua si interesanta din punctul de vedere al spectatorului. Iar cand patrunderea in vis a determinat si patrunderea in visul din vis, nivelul continuand la visul din visul din vis, spectatorul a trebuit sa isi concentreze intreaga minte pentru a intelege unde se aflau personajele si ce incercau ele sa realizeze. De aceea, nu este un film comod, nu este un film de weekend sau de vazut cu familia: este unul care necesita toata atentia si toata concentrarea, este unul care necesita in mod sigur mai multe revederi pentru intelegerea tuturor amanuntelor pierdute pe parcurs la vizionarea initiala.

Despre interpretare numai de bine: l-am vazut prima data pe Leonardo DiCaprio in Titanic in anul aparitiei sale. Eram intr-un cinematograf din Brasov, era vedeta dupa care suspinau toate fetele si femeile din lume, iar batistele isi faceau aparitia pentru scenele lacrimogene. Surprinzator, Leo mi-a placut, in timp ce prietena mea de atunci, pasionata de fenomenul cinematografic, nu a fost impresionata. Desi aspectul fizic nu s-a schimbat esential in toti acesti ani, interpretarea lui DiCaprio a crescut calitativ cu fiecare film si este de apreciat ca isi alege rolurile cu grija si pare departe de filmele comerciale, alese de multi actori de talent pentru a-si spori veniturile. Ellen Page nu este printre favoritele mele, mi se pare o actrita care nu va reusi sa treaca de rolurile din aceasta perioada pentru ceva mai bun. In schimb, nu pot sa nu o mentionez pe Marion Cotillard, una dintre preferatele mele, de la La vie en rose incoace, este tot mai frumoasa si mai interesanta.

Nota: 9/10
Jovi

Articole similare

Maze Runner: The Death Cure (2018) – Labirintul: Tratament letal

Andra Avram

Prin blogosfera literară (12 – 18 august 2019)

Dan Romascanu

Antisemitismul lui A.C.Cuza în politica românească, de Horia Bozdoghină

Dan Romascanu

3 comments

Cristian F. 7 ianuarie 2011 at 16:50

Am mai comentat “undeva-candva” acest film,pe care abia am asteptat sa-l vad. Are cateva idei interesante, dar in ansamblu nu prea m-a incantat (la pomul laudat sa nu mergi cu sacul).Am promis ca o sa-l mai vad inca o data , dar uite ca nu am timp. In orice caz, dupa parerea mea (SF-ist de 50 de ani -de la 10 ani) nu e de nota 9 si poate nici de 8.

Reply
adina 8 ianuarie 2011 at 03:40

intr-adevar supraapreciat, nici atat de inovativ nu-i, dar nolan macar a reusit sa ne implanteze o idee cum ca ba tre sa il vezi altfel esti praf si daca nu pricepusi chiar tot mai tre sa il vezi inca o data si iar si iar daca e nevoie, asa, cam ca visul in vis in vis:P…

Reply
OP_11C 21 ianuarie 2018 at 19:11

This is an amazing action-packed film that forces you to think logically and quickly.
Dom and his wife have the control of their dreams. They both built their own imaginary world, which was so complex that they didn’t want to leave.
Dom realizes that they can’t live alone in dreams, so he implements to his wife the idea of having to commit suicide to get out of the unreal world. They throw themselves together in the front of a train to return to reality, but in Mal’s mind persists the idea that she’s still in a dream and that’s why she must die. She drops herself from upstairs, under her husband’s horrified look.
The police believes that Dom killed Mal, and the only escape off this is to run abroad to avoid being caught and convicted of murder.
Dom meets with Saito, who proposes an agreement: to enter in Fischer’s mind (the heir of a big company) and to induce him to destroy the ‘’empire’’ built by his father. In exchange for this, Saito offers him the guarantee that he will not be convicted when he gets back to America.
So, Dom forms a team with which he goes through a real adventure in the dream world, in order to explore Fischer’s mind.
Dom meets in the three dreams with his dead wife who calls him to her, but he realizes that it’s not worth such a sacrifice just for a shadow of his mind.
Dom’s mission ends perfectly, and Saito keeps his promise.
I’m really afraid of a world where anyone can access your brain and they can manipulate you. I hope that this technique will never be invented, and if it already exists, it should be stopped.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult