”Desculț în parc”, de Neil Simon
Regia: Ștefan Bănică
Distribuția : Ștefan Bănică, Diana Cavallioti, Răzvan Vasilescu, Ileana Cernat, Șerban Georgevici
Luni, 15 Iunie, reprezentația Desculț în parc a revenit pe scena teatrului românesc, mai exact la Teatrul de pe Lipscani și în regia lui Ștefan Bănică, a cărui amprentă se recunoaște încă de la început, prin intermediul melodiilor dinamice, similare stilului muzical cu care deja ne-a obișnuit și încântat.
Comedia romantică Desculț în parc este cea mai celebră piesă a lui Neil Simon, având 1530 de reprezentații pe Broadway în perioada 1963-1967. În anul 1967 piesa a fost ecranizată într-o distribuție de excepție – în rolurile principale: Robert Redford și Jane Fonda – scenariul filmului fiind scris de însuși autorul piesei.
Pe lângă regie, Ștefan Bănică interpretează și personajul principal masculin din piesă – avocatul Paul Bratter, preocupat în permanență de munca sa și mai puțin de tânăra sa soție, Corie Bratter (interpretată de Diana Cavallioti), care se află într-o vervă permanentă. În intimitatea lor intervine mama-soacră (Ileana Cernat), femeie delicată, dar hotărâtă, vecinul extravagant Victor Velasco (Răzvan Vasilescu), care folosește dormitorul tinerilor pe post de pasaj spre apartamentul lui baricadat din cauza datoriilor față de proprietar, și reparatorul de telefoane (Șerban Georgevici), care intervine în acțiunea spectacolului în momente deloc prielnice. Relația celor doi tineri proaspăt căsătoriți este ridicularizată la maxim: seriozitatea și sobrietatea masculină combinată cu naivitatea feminină oferă motive de râs pentru întreaga sală, în special pentru cupluri. Autorul piesei profită de contextul prielnic, America societății de consum și a dorinței de success, pentru a reliefa un alt aspect al perioadei respective, atemporal până la urmă, și anume relația dintre un om educat, cu pretenții intelectuale, și fata frumoasă, idealistă, naivă, ce consideră că dragostea salvează totul.
Nu am avut ocazia să vizionez spectacolul sub semnătura unui alt regizor, dar dacă e să compar viziunea lui Ștefan Bănică cu cea prezentă în filmul regizat de Gene Saks, aș spune că primul câștigă tocmai pentru că regizorul român reușește să ofere mai mult piper personajului feminin și o cantitate mai mare de ridicol, Corie amintindu-mi de personajul lui Jayne Mansfield din Will success spoil Rock Hunter. Durata spectacolului este compensată de o Corie autentică, o prezență plină de patos, care încântă prin simpla-i prezență, aflată în deplină armonie cu replicile scurte și tăioase aruncate de dragul ei soț!
Distribuția carismatică împreună cu un scenariu fără frontiere constituie elementele unui spectacol creat special pentru revigorarea publicului. Un echilibru mai atent între momentele de haz maxim și cele mai puțin expresive ar fi făcut spectacolul și mai plăcut!
