Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 iunie 2015)

prin-blogosfera-cinefila-Printre premierele săptămânii trecute, se numără și ”Jurassic World” (despre care a scris Mihaela pe Filme-cărți.ro). Una dintre recenziile pe care le-am citit cu privire la acest film a fost cea a lui Cătălin Mesaru pe FilmReporter.ro: ”Jurassic World e o dezamăgire ce trebuie neapărat văzută pentru a fi crezută. E un blockbuster eșuat, o epavă a unei francize ce, chiar și cu momentele sale joase, însemna ceva, cândva. E un film ce se autoconsumă permanent în intențiile sale de a-și păstra publicul entertained cu dinozauri gigantici și, mai mult de atât, e un film ce-și tratează publicul ca fiind unul lipsit de cea mai mică fărâmă de inteligență și bun simț.”

-Ionut de la Piratul Cinefil face o călătorie în Italia, prin intermediul filmului ”The Trip to Italy”: ”Daca ma gandesc mai bine chiar il pot denumi un „film despre filme” prin remake-urile de gen voice over in mod comic asupra unor actori englezi ca: Tom Hardy (in rolul lui Bane), Michael Cane (Alfred) si vocea lui neconfundabila ori Hugh Grant care a fost cel mai parodiat. Genul acesta de gag-uri continua non-stop si se amesteca intr-un romantism confundat cu locatiile italiene ale Lordului Byron. Un film despre calatorie care nu se da la o parte sa faca glume in toate directiile, un bun mod de-a avea compania a unor actori inteligenti care se perinda prin frumoasa Italie.”

Comoara-Pe IstoriaFilmului.ro, găsim un interviu foarte interesant cu Corneliu Porumboiu, regizorul filmului Comoara. La întrebarea ”Cum te-ai hotărât să păstrezi toată familia lui Toma Cuzin în film? Când am văzut Comoara pentru prima oară, m-am gândit că se potrivesc atât de frumos chipurile lor cu povestea lui Robin Hood care este evocată în film și că decorul pare atât de minimalist lângă ei. ”, el răspunde: ”Mi-au plăcut foarte mult împreună. Fiecare dintre ei are un alt tip de energie, fiecare e altfel, cumva și relația dintre Toma și fiul lui este una specială. Personajele au fețe foarte expresive și au un tip de istorie adevărată  în spate și cred că de aceea am preferat un decor foarte neutru și foarte stilizat ca să iasă în evidență chipurile astea.(…) Dar mi-a plăcut foarte mult, revenind la familie, cum sunt ei separați și cum sunt ca și familie. Într-o seară eram cu soția mea, Arantxa Etcheverria, la MNAC și i-am văzut la un moment dat, și ea mi-a spus, că „trebuie să-i chemi neapărat la casting”. Eu lucram la casting și văzusem câțiva actori și nu eram mulțumit și vorbesc mult cu Arantxa când pregătesc un film și mi-a zis, că „trebuie neapărat s-o chemi pe soția lui Toma la casting” și am zis „da, ai dreptate”.”

(Jovi)

-Sabina Balan incepe la liternet.ro o serie care se anunta interesanta despre ‘Relaţia dintre teatru şi film în cinematografia românească‘. Iata o relatare despre modul in care se alcatuiau distributiile primelor filme romanesti: ‘Când primii vizionari ai noii invenţii apărute în Bucureşti au vrut să-i probeze magia, au apelat inevitabil la noua pleiadă de actori: Aristide Demetriade, Petru Liciu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu, Elvira Popescu, Constantin Radovici, Maria Filotti, George Storin, Petre Sturdza, crescuţi în mediul romantic-burghez al nou-înfiinţatelor companii teatrale – „Bulandra” şi „Marioara Voiculescu” – şi a teatrului de stat. Companiile teatrale funcţionau diferit faţă de sistemul anterior de mentorat, pentru că presupuneau o individualizare a fiecărui actor în parte, conform unui minim type casting[4] imprimat într-o ierarhie organizaţională a acelei trupe (exemplu: junele prim, ingenua, primadona, antagonistul, „grăsuţul simpatic”), care deşi nu era permanent, permitea actorilor formarea unei persone uşor recognoscibile pentru public, pe când în trecut afişele spectacolelor enunţau gloria unui singur actor, de cele mai multe ori cel care se ocupa şi de mentoratul acelei trupe. Aşadar, atunci când primii regizori de film sau simpli acţionari ai filmului (aici incluzându-l şi pe „Mecena” Leon Popescu, primul „producător” cu acte în regulă al filmelor româneşti) îşi alegeau distribuţia, preferau să angajeze o întreagă companie teatrală, decât să atragă separat actori. „Reputaţia pe care o aveau şi simpatia cu care publicul le urmărea activitatea [actorilor – n.r.] constituiau o garanţie de succes şi justificau ideea lui Leon Popescu de a angaja întreaga trupă, pentru o producţie cinematografică de continuitate. Procedeul era de altfel curent şi în Italia. Marele artist al filmului mut Emilio Ghione – care a creat tipul lui Za-la-Morte – povesteşte în amintirile sale că pe atunci fiecare firmă italiană de producţie (şi erau vreo 20) avea angajată cu contract anual una sau mai multe companii teatrale complete, care lucrau fără întrerupere ziua şi noaptea, film după film.”[5], subliniază Jean Mihail.’

-Pseudokinematikos readuce in atentia iubitorilor de film povestea unuia dintre acele filme cu soarta complicata facut in anii dictaturii – ‘Umbrele soarelui’ inceput de Mircea Veroiu si terminat de Dan Pita: ‘Am zărit afișul de la Umbrele soarelui în luna martie a anului 1988, în vitrina interioară a cinematografului Capitol. Mersesem să văd – pentru muzică – Rezervă la start, un titlu azi desuet. Și am constatat că pe afișul din Umbrele soarelui – această prezență oarecum clandestină în repertoriul cinematografelor din România, dat fiind că Veroiu era un „trădător” ce alesese calea exilului în „acel Apus” – găsesc numele aceluiași compozitor care, în acei ani, îmi părea că scrie o muzică stranie și electrizantă, din cu totul altă lume: Adrian Enescu. N-am stat pe gânduri și m-am dus la film. Cea dintâi vizionare a avut – în ciuda tributului plătit conjuncturii politice, prin unele replici și cadre – efectul unui miraj. Umbrele soarelui – aveam să constat de la prima secvență – este un film de atmosferă. Revăzându-l după mulți ani, îmi pare și o încercare de rezistență la rinocerizarea cvasi-generală din acei ani.’

Jurassic_World_poster-Ioana-Raluca Popescu de la ‘Edge and Back’ a iesit destul de multumita de la ‘Jurassic World’: ‘“Jurassic World” cu siguranta va avea un sequel si asa cum mentionam este un film-omagiu adus unei generatii care a crescut cu aceste povesti. Nu este un reboot cum se temeau multi si ofera posibilitatea relansarii francizei intr-o directie interesanta.’

-Angela de la CineAmator pare a fi de acord: ‘Cu toate scaparile de montaj si in ciuda unor momente cliseu, „Jurassic World” se ia in serios atunci cand trebuie si nu uita sa faca cinste originalului, cu demnitate, usor confundata cu amuzamentul (rareori). O contemplare pentru genul din care face parte, pelicula este ca o calatorie inapoi in timp, doar ca de data asta totul este mai comod si mai de calitate. Nu vrea sa castige niciun premiu pentru ca nu asta ii este scopul, dar este una dintre cele mai mari surprize ale verii si pentru mine asta este suficient. Enjoy the roller coaster ride!’

(Dan)

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Survivor(2015)

Jurassic World(2015)

Articole similare

Ce călătorie frumoasă în Provence, cu Ioan T. Morar!

Jovi Ene

Povești, pilde și vorbe de duh din Orientul Îndepărtat: ”Arcașul fără arc”, antologie de Ștefan Liiceanu

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefila (10 – 16 decembrie 2012)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult