Editorial

Strada – ca o scena de film, Strada – ca o pagina de carte

Sunt o pedestrasa 🙂 Circul mult si zilnic, cu piciorul, prin Bucuresti. Nu pentru ca nu as avea la indemana mijloace de transport, ci pentru ca, de multe ori, ajung mai repede pe jos, decat sa zac plina de ganduri ucigase, la ore de varf, in autobuze suprapopulate si blocate in dopurile de pe arterele orasului. Pe de alta parte, mersul pe jos e sanatos!

Ei, dar sa va spun cat de nesanatos pentru nervi a devenit acest mers pe jos. Numai astazi, de exemplu, prin ce am trecut! Cateva  strazi destul de inguste, pe care trebuia sa le strabat ca sa ajung din Bulevardul Carol, catre Gradina Icoanei.

Pe fiecare trotuar se lafaiau masini – care de care mai 4×4 – trantite oblic, din zidurile caselor – pana hat – aproape de mijlocul drumului. Nici macar o pisica lesinata nu se putea strecura pe langa boturile proptite in burlane. Ce sa mai vorbesc de ocolirea masinilor prin spate, prin mijlocul carosabilului, un sport cat se poate de periculos, caci riscam sa ma loveasca sau sa ma boscorodeasca soferii altor bolide, care abia se strecurau pe drum.

La un moment dat, m-am bucurat: o oaza de trotuar liber, pe care ma gandeam sa-l strabat vesela si fara frica. As! Amaratul ala de trotuar liber de masini era presarat de rahatei de caini, mai mici si mai mari, dupa cum fusesera de mici sau de mari – deponentii! Am bombanit marunt in gand, sarind si ocolind rahatii si aventurandu- ma din nou prin mijlocul drumului. Mai fac cativa pasi si mai detectez o portiune de trotuar libera. Ha, asa parea de la distanta.

Mi-a aparut in fata, protapit perpendicular pe trotuar, in dreptul unei curti cu portile larg deschise, un panou mare: ” Avem ciorba de burta, ciorba de perisoare, carnati oltenesti… etc, etc” si mama ma-sii ce mai aveau, ca daca nu eram atenta dadeam cu capul in lista lor de bucate si ma faceam bucatele. Si chestiile astea se intampla zilnic pe mai toate strazile centrale ale Bucurestiului. Chiar ma bate gandul sa pornesc la drum cu o scarita sau un scaunel in brate. Ajung la o masina, pun scarita, ma sui pe capota, trag scarita, strabat masina pe deasupra, pun scarita in partea cealalta, cobor si o tin tot asa. In loc sa ma antrenez la 400 metri garduri, ma antrenez la 4 km autoturisme.

Si asta nu vi se pare nesimtire din partea celor care ne acapeaza trotuarele? Ei – si chiar acum m-a injunghiat o idee: unde se mai poate face trotuarul in Bucuresti, daca trotuarele sunt pline de masini parcate? Poate trebuie schimbata expresia in “a face carosabilul” 🙂

Articole similare

Placeri deosebite in 2017: filme, cărți și piese de teatru

Delia Marc

Călătorii muzicale prin Polonia lagărelor naziste: „Pianistul”, de Wladislaw Szpilman şi „Playing for Time” (un film cu Vanessa Redgrave)

Tudor-Costin Sicomas

Creta albă… instrumentul de luptă al duşmanului de clasă: Tipografic Majuscul (2020)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult