Editorial Recomandat

Scripcarul pe acoperis

Scripcarul pe acoperis – Musical
Teatrul Regina Maria – Oradea 
RegiaKorcsmáros György
Adaptare scenica Joseph Stein, dupa “Tevyie laptarul” de Shalom Alechem
Muzica originala: Jerry Bock; versurile Sheldon Harnick

Conform articolului pe care va invit sa il cititi in “ebihoreanul”, trupa Teatrului Regina Maria a fost selectată să joace spectacolul-musical “Scripcarul pe acoperiş” la Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”, organizat în perioada 10-20 noiembrie de Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, din Bucureşti.

“Este pentru prima oară când teatrul din Oradea participă la un asemenea festival. Suntem singurul teatru din România care nu are profil muzical sau de operetă care participă la această ediţie a festivalului, ceea ce e mai mult decât onorabil”, a spus consultantul artistic al teatrului, Victoria Balint, într-o conferinţă de presă.

“Vom juca în cea mai bună sală pentru acest tip de spectacol (Teatrul de Operetă Ion Dacian) în faţa unor invitaţi de marcă, dar şi a unui selecţioner pentru Festival Naţional de Teatru, la care sperăm să fim selecţionaţi”, a mai precizat Victoria Balint.

“Acest spectacol este rezultatul reorganizării instituţiilor de cultură. Dacă nu am fi fost sub aceeaşi umbrelă cu Arcadia şi Ansamblul Crişana nu am fi putut realiza acest spectacol, cel puţin nu la amploarea aceasta”, a precizat Daniel Vulcu, directorul Teatrului Regina Maria, referindu-se la numărul mare de actori şi dansatori care apar pe scenă în “Scripcarul pe acoperiş”.

Festivalul Internaţional “Viaţa e frumoasă!” are invitaţi din peste zece ţări şi are un program diversificat care include atât spectacole de operetă, musical şi balet, cât şi concerte, conferinţe, seri cu specific tradiţional, lansări de carte, expoziţii, proiecţii şi ateliere dedicate sferei artelor spectacolului muzical.

Daniel Vulcu, Directorul tanarului Teatru Regina Maria spune ca a ales Scripcarul pe acoperis “in primul rând pentru considerente artistice, pentru că le oferă actorilor posibilitatea să se exprime nu numai din punct de vedere dramaturgic, ci şi din punct de vedere muzical şi coregrafic. Apoi, am căutat o piesă care să-i aducă la un loc pe cei care au contribuit, în vremea respectivă, la construirea teatrului: maghiari, evrei şi români. Am dorit ca pe scena teatrului să se regăsească toţi. Comunitatea evreiască din Oradea a plătit drepturile de autor (7900 de dolari) pe un an de zile. Partea maghiară e reprezentată prin regie şi coregrafie. Dacă va ieşi nu pot decât să mă felicit pentru că am ştiut să-mi aleg echipa cu care să colaborez”.

Stimate Domnule Director, eu, spectator in  seara de duminica 13 noiembrie 2011 in sala Teatrului de Opereta Ion Dacian din Bucuresti, va spun ca “v-a iesit”  :)! Cu prisosinta de talent si profesionalism!

Si daca montarea de pe Broadway, din anul 1964 a numarat 3000 de reprezentatii cu Fidler on the Roof (in timp de 10 ani – pana cand a fost surclasata de musicalul Grease) si daca a cucerit numeroase premii si a fost nominalizata pentru multe altele in productia de gen, eu consider ca si acest spectacol de pe meleagurile noastre va avea o longevitate considerabila, iar calitatea sa artistica se va bucura de meritate recunoasteri nationale si internationale.

Sigur ca fiecare dintre noi il avem in memorie pe Haim Topol evoluand in nemuritoarea pelicula  din 1971 a lui Norman Jewison (3 Oscar in 1972 si numeroase alte premii si nominalizari) insa filmul este film si spectacolul live este cu totul altceva, presupune si impune alte cerinte ale montarii si ale standardelor de judecata. Scenografia ingenioasa, compusa din module interschimbabile cu mobilitate rapida, pentru a reprezenta cand batatura casei lui Tevyie, cand ulita satului Anatevka, cand ambientul nuntii celei mai mari dintre fiicele laptarului si toate decorurile stralucind in culoare si reflectoare bine dirijate si temperate momentelor dau farmec si autenticitate povestii emotionante a vietii micii comunitati evreiesti. Si mai ales, dau ritm si continuitate actiunii. Dimpreuna cu costumele, la fel de vii si puternic ancorate in aceeasi autenticitate a portului caracteristic barbatilor si femeilor inceputului de secol 20 evreiesc-ucrainean.

Forta spectacolului sta, fara tagada, in povestea laptarului Tevyie, laptar sarac cu 5 fete in cautarea fericirii,  fericire incorsetata de barierele traditiilor evreiesti si de zbaterile socio-politice ale vremurilor (tragediile pogromurilor). Insa umorul intelept si hatru al lui Tevyie (al lui Shalom Alechem in fapt – parintele povestirii) si tineretea plina de vise si sperante a vlastarelor in cautarea iubirii se impletesc in creionarea unor destine emblematice evreilor in vremuri grele. Si defineste puterea rezistentei identitatii acestor destine in timp, asa cum Tevyie o spune: „Un scripcar pe acoperis… Suna nebuneate, nu-i asa? Insa aici, în micutul nostru sat Anatevka, s-ar putea spune ca fiecare dintre noi suntem un scripcar pe acoperis, incercand sa incropeasca o melodie simpla si placuta, fara a-si rupe gstul. Nu e usor, credeti-ma. S-ar putea sa ne-ntrebati «De ce stati cocotati acolo, daca-i atat de periculos?». Ei bine, va spun eu de ce: Anatevka e casa noastra! Si cum ne pastram echilibrul? Asta v-o pot spune intr-un singur cuvant: traditia!”

Dar forta spectacolului sta si in ansamblul extraordinar care a evoluat pe scena timp de peste 3 ore sub mana regizorului Korcsmáros György si a coregrafului Andras Lorant si sub cupola creata de muzica live interpretata de orchestra de klezmeri constituita in Comunitatea evreilor din Oradea, realizand un musical de mare clasa artistica. Ritm, culoare, autenticitate, muzicalitate, mobilitate, zambet si lacrima … si mai ales TALENT (si multa munca, bineinteles). Au fost extraordinare momentele de dans-ansamblul Crisana, momentele de stand-by in care Tevyie converseaza cu Dumnezeu (un Dumnezeu prieten, egalul sau, pe care il interogheaza, ii cere socoteala si cu care care cade la pace pe masura simtirii sale), momentele aparitiei decedatei bunicii Tzeitel – ca factor decisiv in luarea unor hotarari,  momentele plecarii triste, care-incotro,  a evreilor izgoniti din Anatevka de catre fortele regimului tarist … Un spectacol rotund si frumos si vesel si trist si optimist in cele din urma…Spectacolul destinului evreului.

Trupa de actori si dansatori care au contribuit la reusita acestui superb dar catre spectatori pe scena bucuresteana este foarte numeroasa si voi numi doar pe cativa dintre ei: Tevye: Richard Balint; Golde – nevasta lui Tevyie: Ioana Dragoş Gajdo; Fetele lui Tevyie – Tzeitel: Angela Tanko/Mihaela Gherdan; Hodel: Adela Lazăr; Hava: Alina Leonte; Shprintze: Anca Sigmirean; Bielke: Sânziana Vrabie; petitoarea Yente: Elvira Rîmbu; Bunica Tzeitel: Corina Cernea.

Richard Balint, interpretul lui Tevyie laptarul poate sa stea cu fruntea sus alaturi de Topol!!!

Sala a fost receptiva pe tot parcursul spectacolului si a aplaudat fiecare moment savuros, iar la final a rasplatit indelung cu aceleasi aplauze ansamblul de artisti, rechemandu-I pe toti de multe ori in scena!

Astept cu interes palmaresul acestui Festival Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”!

Articole similare

Programul evenimentelor din mai 2019 la Teatrul independent POINT

Jovi Ene

Mai/May în filme și muzică

Delia Marc

Yogi Bear (2010)

Delia Marc

7 comments

Zmole Mihai 17 noiembrie 2011 at 22:28

Suntem mandri de oradenii nostri.

Reply
Violeta 17 noiembrie 2011 at 23:06

Am avut placerea si sansa sa fiu in sala teatrului Regina Maria chiar in seara premierei. Am avut norocul sa cunosc cativa din oamenii astia binecuvantati cu un asemenea talent. Si sa le fiu alaturi la destule spectacole,ca sa stiu ca pot sa ma astept la ceva grandios.Dar nici macar cu elementele astea in buzunarul meu drept ,nu am reusit sa ma dezmeticesc din mirare si bucurie la finalul unor ore pline de toate soiurile de emotii.
Actorii astia chiar stiu sa joace,chiar stiu sa transmita,chiar stiu sa te duca pe tine, privitorul exact acolo unde si-au propus. Richard Balint,Ioana Gajdo,Elvira Platon Rambu….artisti cu greutate,care nu merita obscurul provinciei..
Ma inclin si le multumesc pentru doza mare de fericire reala ce am inhalat-o privindu-i si ascultandu-i.

Reply
Delia Marc 18 noiembrie 2011 at 10:32

Nu sunt de acord cu “obscurul provinciei”!!! Abia in provincie poti sa gasesti nuclee puternice de emulatie artistica – sa nu uitam povestea nemuritoare a Teatrului din Piatra Neamt. Si multe alte exemple. Intr-o padure mare puietii sunt striviti de radacinile si de umbra copacilor batrani; intr-o padurice, mladitele cresc repede, devin viguroase si se inalta spre soare!!!

Reply
Violeta 18 noiembrie 2011 at 19:35

E adevarat ce spui Delia,insa ce ne facem cu sansa de a parasi padurea cand au devenit vigurosi?Daca nu ar fi fost si o comunitate evreiasca puternica ,ce a ajutat (din cate am inteles eu)la propulsarea Scripcarului pe scena nationala,este probabil ca trupa oradeana sa nu fi avut sansa sa isi arate talentul in festival.Asa cum s a intamplat cu Pescarusul ,un alt spectacol care ar fi meritat sa primeasca aplauze pe mult mai multe scene.Dar din cauza ca teatrele de provincie si fondurile sunt pe masura,iar turneele vizeaza orasele mici de prin imprejurimi,actorii sunt apreciati doar de o comunitate relativ redusa ce are sansa sa ii vada jucand.Daca Anamaria Marinca sau Dorina Chiriac ar fi fost actrite la vreun teatru obscur ,am fi avut oare placerea sa le admiram si noi?
Si nu ma limitez cu aceasta idee doar in zona teatrului,a artei.. ca ne place sau nu (si mie nu imi place) la Bucuresti se fac cartile.Nu intotdeauna dar de cele mai multe ori..si oameni valorosi si frumosi pierd sanse si ocazii care li se cuvin. Discutia este prea lunga si implica atat de multe aspecte..bani care lipsesc,critici care sa stie sa fie obiectivi,impresari care sa stie cu ce se mananca meseria asta,directori dedicati oamenilor pe care ii conduc nu partidelor care i a agatat intr o functie.
Imi cer scuze,atacul nu iti este adresat.Este doar revolta pe situatie:)

Reply
Delia Marc 18 noiembrie 2011 at 20:27

Ai dreptate Violeta, toate tin de profesionalism, de dedicare si de implicare. Si ca in mai toate domeniile – si in cel artistic e mare nevoie de oameni daruiti cu aceste calitati: critici, impresari, directori…Si bani! Dar uite ca la un moment dat, toate se conjuga fericit, bineinteles dupa munca si zbatere indelungata. Si cred ca si mediul multicultural a fost important in acest caz si rezultatul vine sa infirme toate nefericitele aluzii xenofobe “anti…anti… anti…”. Nu exista anti! – suntem noi toti impreuna! Impreuna schimbam lumea! 🙂

Reply
Violeta 19 noiembrie 2011 at 16:46

“Impreuna schimbam lumea”. Suna frumos.Si utopic in acelas timp. Nu vreau sa ma transform eu intr un anti a tot si a toate. E frumos si datator de speranta ca uneori toate se imbina spre un rezultat atat de frumos ca al lor. Insa cunosc o parte din problemele cu care se confrunta. Altele le vad cu ochiul liber,fara sa am nevoie de cuvinte si discutii de culise.Unde D-zeu e marketingul in institutia Regina Maria?? E posibil sa se joace spectacole cu casa inchisa si sa nu aiba panouri cat casa care sa anunte asta?? Am vazut in urma cu cateva luni un musical. Cunoscutul Mamma mia. De unde am iesit cu un gust destul de amar.Nimic ce sa ti se agate de suflet.Insa nu am putut sa nu fiu impresionata si coplesita de cum stiu oamenii astia sa se promoveze,sa se vanda. Se joaca de ani buni,5 zile pe saptamana cu sala plina ochi.Si daca imi vei spune ca totul se reduce la bani am sa te contrazic.Intr o institutie artistica ar trebui sa gasesti un marketing care sa mearga struna.Oameni care sa stie sa faca si din nimic ceva stralucitor.
Ma incearca un sentiment de frustrare imbecil cand ma gandesc ce talente avem si cum nu stim sa strigam in gura mare ca le avem. Ma doare nepasarea ce se incolaceste tot mai mult pe orice gand bun sau buna intentie.
Impreuna schimbam lumea..ca sa o schimbi trebuie sa si actionezi intr un sens si sa nu raportezi totul la tine. Suna frumos.Mai ramane doar sa putem si sa vrem sa facem asta.

Razvan 18 noiembrie 2011 at 23:27

Din pacate cunosc prea multi oameni talentati care s-au pierdut sau sunt pe cale sa se piarda..si asta numai pt ca nu au sansa sa fie in mediul potrivit.Nici eu nu spun ca e o regula.Nimic normal nu se intampla in Romania.Si anormalitatea asta a cuprins de prea multa vreme si mediul artistic.
Nu este primul spectacol al trupei oradene demn de asemenea aplauze.Se cheltuie sume de bani imense,si din buzunarele noastre,pt niste productii ce se joaca intr – o singura stagiune.Rusinos.Cine raspunde pt asta??
Oamenii astia merita mai mult decat au. Aveti idee ce salarii mizerabile primesc?Muncesc luni intregi pt a ne aduce bucurii ce le purtam in noi cu atata mandrie. Ca doar sunt ai nostri. Dar asa ai nostri cum sunt tare as vrea sa ii impartim cu lumea intreaga.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult