Editorial

Regăsirea intimității: Copilăria, Ștefania Mihalache (lansare de carte)

Sâmbătă, 8 februarie 2020, la ora 17.00, într-o atmosferă destinsă, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a avut loc lansarea cărții „Copilăria. Reconstituiri literare după 1989”, de Ștefania Mihalache. La discuțiile legate de volum au participat, alături de scriitoare, Carmen Mușat și Bogdan-Alexandru Stănescu. Întâlnirea a fost moderată de Diana Iepure, PR & Comunicare Editura Paralela 45. La final au fost acordate autografe, iar autoarea a făcut fotografii și cu cei mai mici participanți de la lansare.

Carmen Mușat este critic literar, eseistă și specialistă în teoria literaturii, cadru universitar la Facultatea de Litere a Universității din București, redactor-șef al revistei “Observator cultural”.

Bogdan-Alexandru Stănescu este poet, prozator, eseist, traducător, editor și critic literar, Director Editorial Pandora M, Grupul Editorial Trei.

Carmen Mușat a vorbit prima despre cartea Ștefaniei Mihalache, spunând, printre altele:

Până în 1989 au existat puține preocupări pentru astfel de teme, așa că recuperarea este necesară. Vie, scrisă cu nerv și atenție, cartea Stefaniei Mihalache dovedește minuțiozitate, dar prezintă și perspectiva celui care a trăit astfel de perioade. Demonstrează cu argumente că tema este una dintre temele majore ale literaturii în general, nu numai postdecembriste. Până în 1989 nu au fost foarte multe cărți ai căror autori să fie preocupați de recuperarea teritoriului, ceea ce spune ceva despre cum era literatura în epoca regimului comunist. Au existat însă scriitori importanți care s-au apropiat de temă, cu forme diferite de abordare, de la Creangă, Caragiale și până la Teodoreanu. Carmen Mușat este surprinsă că ”Cireșarii” nu au fost incluși în text. De asemenea, la Cărtărescu surprinde că Mihaela nu începe cu Nostalgia, ci cu Orbitorul.

Altfel, conceptual cartea este foarte riguroasă, e susținută de empatie și solidă. Capacitatea de sinteză o singularizează în peisajul criticii românești. Are atât ochiul prozatoarei, cât și al criticului care vine cu o perspectivă teoretică. Reușește să ofere și o tipologie a romanelor despre copilărie, dar și o gramatică a romanelor din perspectiva teoriei acțiunii. Nu sunt compilații despre coloanele respective, ci o demonstrație bine articulată, cu rezultate remarcabile. Diagnosticele ei sunt precise și nuanțate și reprezintă o carte care nu poate lipsi din nicio bibliografie critică a temei.

Bogdan-Alexandru Stănescu a început prin a spune că a lucrat împreună cu Ștefania în aceeași școală doctorală sub îndrumarea academicianului Eugen Negrici, iar preocuparea acesteia pentru tema copilăriei începuse de atunci, astfel că unele dintre subteme erau deja atinse. BAS a mărturisit că s-a regăsit cu cartea sa recentă în lucrarea colegei de doctorat și atunci s-a gândit la mecanismele care au stat în spatele construcției volumului ”Copilăria lui Kaspar Hauser”, amintind că a spus lucruri diferite despre geneza ei. De unde pleacă exercițiul memoriei? De unde dorința de a explora copilăria după 1989, ce anume bloca acest exercițiu înainte? Răspunsul îl vom afla în carte.

Citind volumul, el a trecut prin bătăliile canonice duse în ultimii ani în literatură, pornind de la critici care au susținut anumite proiecte și apoi le-au sabotat, polemici legate de mișcarea literară… Portretul acestei literaturi este viu, apar aici cărți și autori pe care îi uitase, iar gruparea cărților în jurul unor metafore-rădăcină este extrem de interesantă. Copilăria este abordată ca entitate activă, nu mai ilustrează doar idei umblătoare ca înainte de 1989, sunt variante ale sinelui aflat în plină dezvoltare, iar acțiunea pleacă din interiorul copilului, nu este văzută numai din exterior.

Ștefania Mihalache i-a mulțumit academicianului Eugen Negrici (prezent în librărie la lansarea volumului) pentru sprijinul oferit în perioada în care proiectul Copilăria era încă în faza de teză de doctorat. Pentru a răspunde întrebării lui Carmen Mușat legate de faptul că nu a inclus Cireșarii în cartea sa, a spus că în urmă cu mulți ani chiar a scris ceva asemănător cu Cireșarii, fiind fascinată de carte. Centrată însă mai mult pe adolescență, copilăria lui Constantin Chiriță este surprinsă din alt punct de vedere decât cel pe care îl căuta pentru Copilăria sa, interioritatea lipsește și astfel a decis să nu-i includă.

În ceea ce privește Nostalgia lui Mircea Cărtărescu, a ales mai degrabă Orbitorul pentru că includea tot ce se găsea în Nostalgia, deși în fază embrionară. Altfel, nu exclude posibilitatea să îi fi scăpat anumite volume, și aici o amintește Liliana Corobca (Kinderland), însă a trebuit să țină cont de rațiuni de timp, pentru că altfel finalizarea cărții ar fi fost amânată permanent. Asta dovedește că tema este fluctuantă, în continuă dezvoltare, deci cercetările ar putea continua. Ștefania a stabilit un cadru și o serie de limite pentru a reuși să finalizeze lucrarea.

Legat de ideea temei și proveniența ei, l-a întrebat pe Bogdan-Alexandru Stănescu dacă tema vine întâi sau dacă scriitorii se gândesc la temă înainte de a scrie. Mărturisind că nu știe exact, a precizat că este vorba mai degrabă de o nevoie puternică de a-ți exercita puterea asupra memoriei. Rememorarea are o structură similară cu  cea a visului, ține locul unui ceva mai profund. Cu părere de rău că a finalizat anul acesta cartea, Bogdan a adăugat că pregătea ceva mai amplu. Cu mențiunea ca mai avea în plan un studiu care aborda chiar lucrările recent publicate pe tema copilăriei, însă din motive obiective acesta nu s-a mai materializat, Ștefania Mihalache a spus că așteaptă totuși cu nerăbdare cartea.

Carmen Mușat a lansat o nouă întrebare: de ce înainte de 1989 erau foarte rare cărțile de acest fel? Ștefania a analizat foarte bine copilăria legată de diferite tipuri de societate. Dacă înainte copiii erau mai degrabă obiecte animate, chiar și adulții dacă ne gândim mai bine, și sistemul dorea infantilizarea tuturor, canalele de acces la biografic sau experiența individuală erau aproape inexistente, a răspuns Ștefania Mihalache. Scriitorii de după 1990 refac anumite legături cu perioada respectivă și construiesc moduri noi de a o reprezenta. Regăsirea intimității și reformularea tradiției temei copilăriei, cu partea ei bună în orice sistem, reface locul în care ficțiunea se întâlnește cu biografia.

Despre autoare:

Ștefania Mihalache este absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză. A debutat literar cu poezie în revista studențească Erata. În perioada 2001 – 2002 a frecventat cursurile de Master în Gender and Culture ale Universității Central Europene de la Budapesta. A debutat cu proză în volumul colectiv Junii 03, Antologia tinerilor scriitori brașoveni, editat cu sprijinul revistei Interval. Din 2003 s-a stabilit la București, unde a lucrat ca redactor. A debutat în volum cu romanul Est-falia, apărut la editura Paralela 45, în 2004.

Articole similare

Simbolismul corpului uman – Mituri și arhetipuri în tradițiile spirituale (eveniment)

Jovi Ene

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în ianuarie 2021

Jovi Ene

Vrajitorul din Oz

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult