Visul unei nopți de vară (Teatrul de Comedie), de William Shakespeare
Regia: Alexandru Dabija
Distribuție: Emilia Popescu (Titania), Dorina Chiriac (Oberon), Alin Florea (Puck), Andreea Samson (Zâna Funigel), Dragoș Huluba (Tezeu), Theodora Stanciu (Hypolita), Alexandru Conovaru (Egeu), Andreea Alexandrescu (Hermia), Cătălina Mihai (Helena), Lucian Ionescu (Lysander), Răzvan Krem Alexe (Demetrius), Dan Rădulescu (Bucă / Pyram), Bogdan Cotleț (Pană / Regizorul), Sorin Miron (Țeapă / Leul), Angel Popescu (Foale / Thisbe), Marius Drogeanu (Foame / Luna), Ștefan Voicu (Botic / Zidul), Ion Gilică (Copilul indian)
Înainte să ajungem la Faust, am fost la Centrul Cultural „Ion Besoiu” să ne delectăm cu o comedie shakespeariană reinterpretată românește de Alexandru Dabija la Teatrul de Comedie din București. Este o reinterpretare care păstrează multe din filoanele clasice, de la dialoguri până la personaje și numele lor, dar adaptarea poate fi considerată în multe locuri pur românească, așa cum o parte din scene pot fi și trebuie să fie universale și mereu actuale.
Nu trebuie să repet povestea clasică a lui Shakespeare, având mai multe planuri, dar pot spune că ceea ce atrage aici, într-o abordare mai hazlie, utilizând metode precum comicul de limbaj sau cel de situație, este acel pătrat amoros care zăpăcește (într-un mod pozitiv) atât publicul, cât și personajele. În pădurea de lângă Atena, fiecare iubește pe fiecare așa cum niciunul dintre cei patru nu-și găsește, cel puțin inițial, perechea potrivită.
Dincolo de asta, mi-au plăcut implicațiile sociale și politice ale acestui spectacol, căci, dincolo de umor, există un puternic filon istoric și de critică a vremurilor (trecute, prezente și viitoare), plecând chiar de la Tezeu, conducătorul Atenei, care vrea să construiască destinele celor din jur în funcție de voia sa și nu de interesele sau sentimentele lor. Ironia este de multe ori fină, dar oricine poate descoperi fragmente care fac referire la propria realitate, mai ales cea socială și politică.
Au fost și aspecte care nu mi-au plăcut neapărat, plecând de la afirmațiile repetate ale unui personaj cu privire la „proastele din sală” până la imitații fizice ale unor partide de sex sau acel Zid care „se freacă” la aproape fiecare scenă în diferite zone ale corpului.
De gustibus, dar putem trece peste asta și să alegem lucrurile bune ale unei reinterpretări care se dorește a fi și simplificare, și vulgarizare (în sensul primar al cuvântului, respectiv popularizarea Visului lui Shakespeare):
Dacă ar fi să subliniez doar o interpretare, aș alege-o pe cea a Cătălinei Mihai, care a făcut un rol Helena savuros, plin de voiciune, de haz, dar și de har. Hotărât lucru, Shakespeare nu este pentru oricine, dar cu o înțelegere și o cunoaștere prealabilă a piesei, cu o serie de actori foarte talentați, cu un public numeros și empatic, până și o comedie clasică reinterpretată românește poate fi un succes!
Simpatic , așadar, „Visul unei nopți de vară” în viziunea Teatrului de Comedie din București.
(Fotografie: Andrei Văleanu)
