Recomandat Revista presei culturale

Revista presei culturale (7 – 13 februarie 2014)

rl-headerÎn această săptămână, am citit din revistele România literară, Suplimentul de cultură, Observator cultural, 22.

România literară”, nr. 6/7 februarie 2014. Din ultimul număr al ”României literare”, mi-a atras atenția articolul lui Mircea Mihăieș, un fel de jurnal pe zile despre apariția celui mai recent disc al lui Bruce Springsteen: ”Am să transcriu câteva notații, mascate în rânduri de jurnal, pe care le-aș fi scris oricum, în această săptămână, în cadrul rubricii de față: despre bucuria de a asculta noul disc al lui Bruce Springsteen, Hign Hopes (apărut oficial pe 14 ianuarie 2014). (…) S-au scurs trei zile și albumul mi se pare din ce în ce mai bun. Divers, multistratificat, perfect controlat. Profesionalism. Imaginație. Forță. Tehnică. Sensibilitate. Inspirație. Poftă de-a trăi. Dream Baby Dream.”

suplimentul-de-culturaSuplimentul de cultură”, nr. 427/1-7 februarie 2014. Radu Pavel Gheo continuă seria articolelor despre ”contraselecție” în societatea și politica românească, acum cu episodul nr. 2. Iată ce înseamnă, în viziunea sa și (ar trebui să fie) a tuturor, contraselecția: ”Contraselectia sau selectia negativa e, din pacate, si metoda prin care liderii politici isi aleg urmasii, continuatorii si discipolii. Liderii virstnici, constienti ca natura perisabila a fiintei umane le impune retragerea, au prostul obicei de a selecta din echipa din jurul lor cele mai obediente si mai maleabile tinere sperante, oamenii dispusi oricind sa renunte la orice principii ca sa le faca jocurile si sa isi manifeste supunerea fata de „maestru“ si partid in dauna presupusului interes al oricarui politician: binele statului si al cetateanului.”

Despre romanul lui Mircea Diaconu am scris și eu, anul trecut, pe Filme-cărți.ro. Iată acum o recenzie în Suplimentul de cultură semnată de Florin Irimia, care se încheie astfel (din nou, o invitație la lectura acestui roman superb): ”Amuzant, dar grav in aceeasi masura, nu mai putin subtil si suprarealist, La noi, cind vine iarna este in primul rind un roman foarte bine scris. La mai bine de treizeci de ani de la prima sa aparitie, republicarea lui nu era doar necesara, ci si obligatorie.”

observator-cultural-logoObservator cultural”, nr. 451 (709)/6-12 februarie 2014. Am citit de curând și eu ”Marile bucurii și marile tristeți”, cartea de proză scurtă a lui Augustin Cupșa. Până voi scrie și eu despre ea, am citit cu mare interes recenzia lui Bogdan-Alexandru Stănescu din Observator cultural, care începe astfel: ”Foarte multe dintre observaţiile uşor de făcut, la prima mînă, despre cartea de proză scurtă a lui Augustin Cupşa riscă să fie platitudini. În acelaşi timp, platitudinile respective nu ar fi departe de adevăr. De exemplu, aş putea spune că autorul are un talent deosebit de a discerne furtunile din adîncul fiinţei umane, fără a fi prea departe de adevăr. Aş adăuga că are ureche pentru dialogul mic, pentru conversaţia menită să acopere acele furtuni, iarăşi fără a mă îndepărta prea tare de adevăr. Aş putea, la fel de bine, să afirm că a scris o carte excelentă în 2013, fără ca cineva să mă prea poată contrazice cu prea multe argumente.”

Mă bucur că Valentin Protopopescu scrie din nou despre tenis. Acum, despre finala de la Australian Open dintre Stan the Man și Rafa Nadal. Iată ce spune el despre calitățile lui Stan, un jucător în creștere evidentă: ”Ce-i drept, şi înainte Stan „plesnea“ de talent. Mulţi spuneau că ar fi fost încă şi mai dotat decît marele Roger. Ceva lipsea însă din ecuaţie pentru ca Stanislas să intre cu-adevărat în high life-ul tenisului profesionist. O vorbă înţeleaptă a lui Pancho Gonzales spune că un campion în sportul alb se naşte atunci cînd talentul se înfrăţeşte cu mintea. Doisprezece ani i-au trebuit elveţianului pentru a depăşi condiţia tenismenului doar talentat. El juca extraordinar, dar o făcea episodic. În urma lui rămîneau amintirea unui rever one hand de geniu şi amărăciunea lui „n-a fost să fie“.”

(Jovi)

Revista-22-logo-“Basistul” Andrei Plesu declara public, preluat si de basista Revista 22, ca nu-i plac basistii. Nasol. «Nu-mi plac, în general, idolatrii, naturile obsesionale, care pariază totul pe o singură idee, pe un singur om, pe un singur ”proiect”.  Mai ales cînd e vorba de sfera politicului, în care ”absolutul” n-are ce căuta. Politicul e teritoriul relativităţii lumeşti, al compromisului, al alternativelor pragmatice.

Băsescu e zugrăvit ca fiind atotputernic, atotmanipulator, atotresponsabil faţă de tot ce mişcă în ţară (şi chiar pe mapamond), de la psihologia colectivă, la serviciile secrete şi la firul de iarbă.

El înzăpezeşte şi (nu) dezăpezeşte, el ordonă arestări, inundaţii, fraude electorale, defăimări ale patriei, asasinate ale cîinilor, otrăviri ale mediului, certuri între uselişti ş.a.m.d. De ce întîrzie trenurile? Băsescu. (N-a fost el ministrul Transporturilor?). De ce nu se înţeleg Antonescu şi Ponta? Băsescu şi intrigile lui. De ce fură unii miniştri şi unii parlamentari? Din cauza DNA-ului condus, din umbră, de Băsescu. De ce e premierul plagiator? Manevră perfidă a lui Băsescu. Avem de a face cu o schemă gonflabilă la infinit, din care unii trăiesc (binişor…) de cîţiva ani buni. În ce mă priveşte, am suspendat colaborarea cu Traian Băsescu la numai patru luni de la începerea ei. Am scris mai multe articole critice la adresa lui, pînă într-atît, încît i-am provocat o reacţie publică ameninţătoare. Mărturisesc, totuşi, că nu mă culc şi nu mă scol cu preşedintele ”în casă şi în gînd”. Nu-i pot atribui, atît cît îl cunosc, o anvergură planetară şi un geniu machiavelic vecin cu smoala iadului. E drept că, prin comparaţie, se dovedeşte, chiar şi la ananghie, mult mai abil, mai matur, pe scurt, mai eficace decît toţi adversarii săi. Ghinionul lor!

Contributors-Gabriel Liiceanu a publicat pe platforma Contributors un frumos omagiu adus lui Mircea Cartarescu. Cuvintele lui Mircea Cărtărescu: Poate că istoria civilizației începe din clipa în care limba devine mai mult decât un mijloc de comunicare. O societate nu lasă o urmă a trecerii ei pe pământ doar cu stratul de jos al limbii, cu enunțuri de tipul „dă-mi toporul!”, „cât e ceasul?” sau „unde ai pus farfuriile?”. Etruscii pesemne c-au dispărut, pentru că n-au împins niciodată limba dincolo de pragmatica cea mai elementară a cuvintelor. Între multiplele moduri în care în ultimii ani, ca români, avem senzația sinuciderii în masă, merită trecută, și poate chiar în capul listei, devenirea limbii noastre. Recent, Nostalgia lui Mircea Cărtărescu a luat Premiul Tormenta pentru „cea mai bună carte a unui autor străin publicat în Spania”. În timp ce culturile mari ale lumii îl traduc și îl premiază an după an, acasă, în țara lui, colegi de breaslă, ziare și posturi de televiziune îl „acoperă de ocări ucigătoare, mai veninoase ca focul suflat din gură”. Într-un interviu recent, Mircea Cărtărescu a spus: „Un intelectual poate înfrunta la nevoie glontele, dar nu-i poți cere să accepte, oricare ar fi cauza, să fie scufundat, zi de zi ceas de ceas, într-o cisternă de excremente”. „…căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie creierul îngeresc este cuprins de dureri atroce.” Când, peste decenii, se va deschide seiful limbii române de astăzi, grație lui Cărtărescu și altor scriitori ce vor intra în legendă, el nu va fi gol. Se va găsi acolo depozitul de cuvinte, născute în acești ani mizerabili, dintr-un „prisos de iubire dincolo de iubirea de sine”. Dar în paginile istoriei noastre se va păstra și urma rușinoasă a contemporanilor care și-au batjocorit scriitorii sau care au asistat în tăcere la marile orgii ale urii și ticăloșiei organizate în onoarea lor.

-Brandusa Armanca in Revista 22 numarul 1247 (de la infiintare!) scrie despre « Amneziile domnilor Mititelu și Cristea din CNA » Nu prea-l cunosteam pe Mititelu inainte astfel incat nici nu ma pot declara cine stie ce dezamagit. Insa este o distanta de la redactia BBC din Londra pana la malul autohton. Au travesat-o si altii in cautarea puterii, de ce n-ar face-o si dansul ? CNA considera singurul post de opozitie care mai misca in rand mai pericolsu decat organul demascarii absolute, Antena 3. Pe care daca regimul stalinist din anii 50 l-ar fi avut ar fi fost cat se poate de bucurosi. Bine, l-ar fi considerat absolut normal. « Și d-l Christian Mititelu, timp de 20 de ani di­rector al redacției românești la BBC Londra, pa­re lovit de amnezie. Principiile riguros for­mulate de BBC, cu valoare de model în jur­na­lism, nu-i mai spun nimic, din moment ce nu-l deranjează guițatul și sunetele obscene ale Antenei 3, în schimb, la B1 TV este oripilat de agresivitatea mâinilor moderatorului și vo­tează o pedeapsă pentru absența im­par­ția­li­tății. Ce zice Carta BBC? „Imparțialitatea nu în­seamnă în mod necesar ca unghiurile sau opiniile să fie prezente în proporție egală în aceeași emisiune sau program“, în schimb, trebuie pus accentul cuvenit. Critica și tra­tarea subiectelor controversate sunt încu­ra­jate de BBC. Înșirați ca la armată, într-o ope­rațiune de relativizare, membrii CNA devotați puterii – Laura Georgescu, Monica Gubernat, Christian Mititelu, Cristina Trepcea, Radu Călin Cristea, Lorand Turos, Răsvan Popescu (și el cândva corespondent BBC) – au votat o amen­dă de 70.000 lei pentru B1 TV și una mai clementă, de 50.000 lei, pentru Antena 3. » Trist si aceasta pentru ca urmaresc B1 TV din cand in cand si nu pot constata decat discutii decente, contondente, critice la adresa puterii care mai mereu are un reprezentant in platou. Poate vom descoperi in vitor si o putere care va avea 80% in parlament care-si va da seama de importanta esentiala a criticii si nu numai ca o va tolera dar chiar o va sprijini.

suplimentul-de-cultura-Aproape ca nici nu mai trebuie sa citesc paragrafele pe care le aleg de Radu Pavel Gheo din Suplimentul de Cultura numarul 428, stiu ca-mi vor place, vor fi pe gustul meu. Merg pe orbeste inainte. « Ceva se intimpla cu oamenii politici romani din momentul in care incep sa respire aerul bogat si ceva mai luminos al sferelor puterii. Se schimba – si nu in sensul bun. Ceva se strica in ei; resorturile care ii faceau sa zimbeasca in stinga, sa zimbeasca in dreapta, sa isi miste muschii fetei si sa dea din miini si din picioare par sa rugineasca si politicienii devin repede niste caricaturi ale oamenilor ce fusesera odinioara. Sigur, o mare parte din personajele implicate in inalta politica romaneasca erau inca de la inceput asa: marionete lemnoase, cu miscari de zombi patrioti, limbi greoaie si discursuri preinregistrate, scurte si plate, ce se deruleaza dintr-un mecanism prins in interiorul gitlejului lor primitiv. Natura i-a facut astfel, iar Romania le-a dat sansa de a deveni oameni politici, pentru a nu incurca bunul mers al lucrurilor in alta parte. Inainte de 1989 ar fi devenit activisti de rind, comis-voiajorii doctrinei Partidului Comunist, mici satrapi locali, de intreprindere, liceu sau C.A.P. Nici acum nu sint mai mult, dar se pare ca Dumnezeu are grija pina si de cele mai natinge creaturi ale sale, iar romanii, un popor foarte crestin, mai pluseaza si ei. Asa ca da, politica romaneasca e plina de astfel de ciclopi greoi, care nu si-au gasit loc altundeva. Doar ca acestia, interesati mai mult de nevoile lor primare (mincare, haine, vila, masina) si incapabili de gindire politica – sau de orice fel de gindire abstracta –, trebuie permanent indrumati si dirijati. Altfel, ca turma de executanti supusi, cu discursuri mobilizatoare preimprimate, simple si scurte, sint buni sa scoata majoritati politice si sa faca munca de convingere pe teren. Altfel stau lucrurile cu liderii politici. De obicei acestia sint masinarii mai complexe si nu sint cu totul lipsiti de umanitate, inteligenta, creativitate ori imaginatie. Dintre ei se aleg cei ce urmeaza sa devina lideri – si sa cucereasca populimea votanta. Ei sint creierele vii ce misca intr-o directie anume trupul greoi al partidului, ei dau comenzile potrivite, misca lucruri si cistiga alegeri, functii si putere pentru toata masa de membri de mina a doua.

(Codruț)

Contributori: Jovi, Codruț.

-Precizări:

1. Revistele literare, culturale, de cinema sau de informație, care doresc să apară în această rubrică, o pot face, trimițând, prin reprezentanții lor, un mesaj la jovi@filme-carti.ro. Vom răspunde de îndată și, probabil, favorabil

2. Revista ”România literară” a fost obținută cu sprijinul Inmedio.ro, rețea de distribuție a ziarelor/revistelor, de unde vă sfătuim să o achiziționați.

Articole similare

Top 5 filme văzute pe Netflix în iulie 2019

Jovi Ene

A Better Life (2011)

Jovi Ene

Interviu Vasile Ernu, despre Bandiții: ”Ceea ce construiesc eu în carte ajută mult să înţelegem acea lume, ne ajută pe noi să fim mai toleranţi, mai înţelegători cu ei şi ne ajută mai ales să ne înţelegem pe noi”

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult