Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (30 septembrie – 6 octombrie 2013)

prin-blogosfera-cinefila-Adriana de la Cinemateca lui Zavoi scrie despre un ”film dur, ca pietrele de rau”, Snowtown (2011): ”Snowtown este, rezumat în cîteva cuvinte simple, o excelentă prezentare a unui caz real. Un caz real de manipulare și influență negativă, extrem de bine jucat în fața camerei. Atît de bine jucat, încît aproape putem spune că suntem martori la atrocitățile care se desfășoară cu lentoare sub ochii lui Jamie. Un clasic caz de abuz ascuns sub aparența de bunătate și salvare ajunge să fie situat undeva mult deasupra multor filme care se desfășoară pe baza aceluiași scenariu, printr-o rețetă foarte frumos gătită: jocul de lumini și umbre”.

-Emmerdeur scrie si el despre filmul ”Sunt o babă comunistă”, regizat de Stere Gulea, facand si o paralela cu cartea lui Dan Lungu: ”În definitiv, nu comuniştii au construit blocuri, fabrici şi au creat locuri de muncă? În plus, şi partea sumbră a capitalismului musteşte: cămătăria sau vulnerabilitatea tinerilor. Această antiteză este accentuată şi de o altă paralelă, mai subtilă, cea dintre Emilia, “cea mai mare comunistă în viuaţă” şi vecina de bloc, care a avut de suferit de pe urma confiscărilor proprietăţii, o paralelă mai bine accentuată în roman, şi oarecum, ratată în filmul lui Gulea. “Sunt o babă comunistă”, în ciuda oricărei idiosincrazii, e un film onest, rezonabil, extrem de delectabil.”

ernest-et-celestine-il-poster-italiano-del-film-260197-Saramon de la Blogdecinema.ro a fost la primele filme de la Festivalul Internațional de Animație Anim’est 2013 și ne împărtășește impresiile despre filmul de deschidere, Ernest et Célestine: ”Totuși, Ernest et Célestine nu reușește să fie mai mult decât un film agreabil, din care copiii pot învăța câte ceva, în timp ce se distrează privind aventurile celor două personaje. Pentru adulți, poate părea un film ușor pueril, dar, cum nu li se adresează lor, acest lucru contează mai puțin.”

(Jovi)

-Toti bloggerii par a fi vazut in aceasta saptamana ‘Gravity’ – filmul de science-fiction care ii aduce impreuna pe George Clooney si pe Sandra Bullock. Cam toti sunt entuziasmati inclusiv Angela de la AnzhelaMovies: ‘”Gravity” a riscat totul prin a plasa suportul unui scenariu aparent simplu unui numar redus de personaje. Pentru ca alege sa strecoare suspans in multe puncte esentiale care descriu evenimentele si pentru ca nu poti intui care este urmatoarea miscare, filmul te acapareaza si nu-ti da drumul pana la final. Si pentru scena de desprindere de-a dreptul naucitoare, declar “Gravity” unul dintre cele mai promitatoare filme despre astronauti, restaurand increderea in viziunile cineastilor contemporani.’

wallace_and_gromit_the_curse_of_the_were_rabbit_xlg-Liternet.ro dedica cateva cronici filmelor prezentate la festivalul de animatie Anim’est. Bianca Andreea Banica scrie despre Wallace & Gromit: ‘Seria episoadelor cu Wallace şi Gromit combină mici gaguri cu teme uşor absurde, inserate în rutina celor două personaje, aceasta fiind deja una ieşită din comun (casa lui Wallace este plină de fel de fel de automatizări controlate de câinele său care îi fac viaţa extrem de uşoară,). Cei doi sunt, oficial, spălători de geamuri (desigur că toată treaba e făcută tot de Gromit în timp ce Wallace flirtează sau intră în bucluc) pe care iubirea pentru brânză şi biscuiţi îi face să construiască o rachetă cu care să poată ajunge pe Luna cea făcută din brânză sau pe care îi atacă un pinguin răufăcător pe capul căruia e pusă o recompensă. Micile aventuri sunt savuroase, iar contrastul dintre Wallace cel bleg în salopeta sa lălâie şi Gromit cel perspicace în postura sa de academician prins într-un corp de patruped loial este pur si simplu adorabil.’

-Despre ‘Princes and Pricesses’ tot ea scrie: ‘Construită din contururile unor umbre pe fundal colorat, cu mare atenţie la unghiuri şi rotunjiri, căci ele definesc siluetele personajelor care, la rândul lor, sunt specifice unui anumit timp sau spaţiu, Princes et princesses aduce o strălucire delicată şi un strop de ingeniozitate educativă în lumea poveştilor fără să piardă farmecul lui A fost odată, căci dacă n-ar fi fost… nu s-ar fi povestit şi nici nu s-ar fi scris despre.’

-Ionut de la ‘Marele Ecran’ a vazut documentarul ‘Stories We Tell’ realizat de Sarah Polley, despre care am citit multe lucruri bune si din alte surse: ‘Am intrat, aşadar, în Stories We Tell cu foarte puţine informaţii. Şi am dat peste un film-revelaţie. Un documentar experiment, îndrăzneţ şi sincer, care, în pofida aspectului autobiografic asumat (dar ce film nu e, direct sau indirect, despre autorul său?), ne poate atinge pe fiecare din noi, la mai multe niveluri. ‘

aintthembodiessaints-teaserposter-full-Cinesseur a vazut ‘Ain’t Them Bodies Saints’: ‘David Lowery e abia la al doilea lungmetraj (primul, St. Nick, datează din 2009), dar e o figură notorie în spaţiul indie american. Ca mai toţi din zona asta, e om-orchestră: scenarist, regizor, director de imagine, editor, sunetist, actor, producător, director de casting. Mai bine zis, ce nu e…? Pentru mine, e deja o certitudine, un nume care poate sta fără probleme lângă deja consacraţii (sau chiar înaintea lor) David Gordon Green, Andrew Dominik sau Jeff Nichols. Şi chiar dacă filmul ar fi putut împrumuta din energia thriller-elor marca Peckinpah, această combinaţie de Malick şi Arthur Penn (Badlands + Days of Heaven şi parţial Bonnie and Clyde) e o bijuterie demnă de Noul Val American din anii 70. Din care se inspiră şi pe care-l omagiază!’

-La ‘Filme pe scurt’ am gasit o scurta cronica la ‘Passion’ pe care l-am vazut si eu in aceasta saptamana: ‘Pentru un film numit “Passion”, care ar fi trebuit sa fie o poveste de seductie si suspans, filmul lui De Palma este infiorator de insipid. Nimic nu salveaza dialogurile plate livrate asemenea si totala lipsa de chimie intre protagonistele aflate chipurile intr-un joc de putere cu tente erotice. Nici macar filmarile artsy cu trimiteri directe la noir-ul clasic si la productiile mai vechi ale aceluiasi regizor. Nici split-screen-ul care imparte imaginea intre crima si balet. Nici trucurile fumate gen “oare totul a fost doar un vis? Un vis din vis?”. Nici distributia teoretic promitatoare, transformata aici intr-o suita de alegeri proaste – Rachel McAdams e departe de a reusi un rol credibil de ice queen, in timp de Noomi Rapace pare mai degraba plictisita decat ingenua. Una peste alta – un film sec, frigid si nesarat. Care ar fi putut fi, cu nitel efort, o parodie reusita.’ Parerea mea este similara, ei au reusit sa o spuna mai pe scurt.

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

Gravity 3D(2013)

Don Jon(2013)

Articole similare

Marea enciclopedie pentru elevi

Jovi Ene

Povestea unei fete rele: Can You Ever Forgive Me? (2018)

Dan Romascanu

The French Connection (1971)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult