Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefilă (29 februarie – 6 martie 2016)

prin-blogosfera-cinefila-Am așteptat partea a doua a topului lui Cristi Mărculescu, pentru că trebuia să îmi fac strategia de filme văzute în primăvara acestui an. Așadar, filmul anului 2015, în viziunea lui, este Bitter Lake: ”Cel mai important film al lui 2015 are niște atu-uri extrem de redutabile. Un documentar amețitor de poetic. Faptele și contractele istorice se suprapun peste imagini din arhiva halucinantă a unui Afganistan de dinainte de haos și mizerie. Și peste talibani și peste soldați sovietici și peste corporatiști americani. Margaret Thatcher și Solaris-ul lui Tarkovsky plutesc printre cadavre și explozii, câmpuri de maci și sicrie sovietice. Suficient de tripant cât să fie definit documentar experimental Bitter Lake își ia numele de la fâșia de apă pe care s-au pus de acord, prin 1948 Us of A și dinastia al-saud. Formula lui Curtis este, dincolo de poezii și tripangeală vizuală, un act de-a luciditate feroce. Produs de BBC domentarul ăsta nu face nici conspiraționizme nici gargare. E pur și simplu colosal și la cât de sinistre sunt lucruri de pe acolo, din Afganistan, din istorie, din politicile imperialiste americane, din intervenția URSS, numai ca fever dream putea fi servit. La urma urmei cu toții trăim in coșmarele umede de sânge și 74 de virgine ale dinastiei al-saud si în halucinațiile oligofrene ale americii.”

The Best Offer a fost unul dintre filmele mele preferate din anul 2013. Despre el, scrie și Ana Ayana pe blogul Numai filme: ”Virgil Oldman este un expert capabil să facă diferența între un tablou original și un fals. E drept că nu orice ochi poate depista minciuna în artă. Intervențiile personale, de orice factură, sunt acte de creație, chiar dacă au loc în interiorul unei recreeri a creatului. Oldman este totodată un colecționar de femei frumoase, strânse toate într-un mod șiret și egoist, într-o cameră-seif. Sunt prețioase pentru că artistul a lăsat o parte din suflet pe pânză, dar și licărul din ochiul modelului. Sentimentul este acolo, imortalizat ca o insectă într-o piatră de chihlimbar, și face ochiul privitorului de azi să se zbată.”

(Jovi)

-Stelian Tanase scrie pe blogul sau despre Andzrej Wajda, unul dintre regizorii sai preferati care a implinit la 6 martie 90 de ani: ‘Le-am iubit, de unele din filmele lui am fost fascinat. Canalul, Cenusa si diamant, Cenusa, Vinatoarea de muste, Fără anestezie, Pădurea de mesteceni, Omul de fier, etc. – nu mi-a scăpat unul. Unele se dădeau la televizor, altele la Cinemateca și nu am ratat cred o ocazie să văd/revăd un film semnat Wajda. Mi-a plăcut intii tonul lor. Apoi eroii si simțul istoriei. Impărtășesc tragicul – așa cum îl vede el. Personaje lui mi-au fost și-mi sunt și azi foarte aproape.

hail-caesar-poster-Eu nu am fost deloc incantat de ‘Hail, Caesar!’. Pseudokinematikos pare preocupat mai mult de aspectele … teologice: ‘supervedeta (aluzie la Robert Taylor, Charlton Heston și Kirk Douglas) nu-și mai amintește tocmai cuvântul-cheie („credința”), la capătul unei apologii pe care este constrâns să o joace. Astfel, că, după ce turuie replici despre fascinația pe care Fiul lui Dumnezeu – vestind tuturor „un nou adevăr”, „o nouă bucurie” – scapă printre dinți (în pauza dintre două scene) un „son of the bitch” din toată inima. Oricum, dintotdeauna a fost mai ușor de înțeles (și de învățat) ce anume i se cuvine Cezarului (oricare ar fi chipul său). Mai greu de înțeles e cum anume să gospodărim/cultivăm/sporim și ce anume se cuvine să-I dăm Celui a cărui împărăție nu e din lumea aceasta…’

-Marius Oliviu de la ‘Ce filme vad’ scrie despre usor neasteptatul invingator la ‘Oscar’ – ‘Spotlight’: ‘N-am văzut nici un erou care să tragă echipa după el (poate, cu o mică excepție: șeful lucid, profesionistul trimis de Herald, care preluase ziarul). Un exemplu de capitalism luminat, dacă e să revenim la eroarea comună de gândire analitică. Față de contra-exemplul The Big Short, în care tot sistemul pseudo-economic este demascat, aici avem o singură componentă a sa. Oricum, credința americanilor este una personală, iar instituția bisericii dezavuată, dar nu asta este problema: jurnalismul de investigație suspectează de abuz orice instituție, și este, din păcate, singura forță care o făcea. Acum, tabloidizată.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:

-”La loi du marche(2015)

9 Muses of Star Empire(2012)

Zootropolis(2016)

Articole similare

Circumstante

Jovi Ene

The Awakening (2011)

Jovi Ene

Tradiție și ideologie: ”Ascensiunea”, de Nikos Kazantzakis

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult