Filme Filme asiatice

Umbrele victoriei: Censored Voices (2015)

Censored Voices (2015)
Regia: Mor Loushy
Cu: Amos Oz 

Scriitorul israelian Amos Oz, decedat la sfârșitul lui 2018, a fost elogiat ca unul dintre cei mai importanți scriitori ai țării sale și ai lumii. Legătura sa cu cinematografia este ilustrată de un număr important de referințe pe IMDB unde apare ca autor al unor cărți ecranizate, dar mai ales ca el însuși, în peste 20 de filme documentare. Amos Oz a fost un povestitor și un interlocutor fermecător în discuții, care nu a ezitat să-și exprime în mod elocvent opiniile și opțiunile politice și de viață. ‘Censored Voices’ realizat de documentarista Mor Loushy în 2015 reprezintă un moment aparte în această filmografie, deoarece Amos Oz joacă aici și rolul de martor al istoriei Războiului de Șase Zile, unul dintre momentele cruciale ale istoriei Israelului și a relațiilor sale cu vecinii săi în ambianța complexă a Orientului Mijlociu.

Povestea filmului începe în 1967. Israelul ieșise victorios dintr-un război în care însăși existența statului fusese amenințată de armatele statelor arabe. În zilele, lunile, primii câțiva ani după război, Israelul a trăit o euforie a acestei victorii. Se întâmplase încă o minune din șirul celor care au asigurat supraviețuirea poporului evreu și renașterea statului evreilor. Israelul fusese obligat să ducă un război de supraviețuire, un război drept, și îl câștigase. Totul părea posibil, inclusiv ca acest război să fie ultimul pentru Israel, cel decisiv, așa cum promiteau părinții copiilor din acea vreme.

Amos Oz, soldat proaspăt demobilizat, împreună cu un prieten, amândoi locuitori ai kibbutzurilor, au plecat cu un magnetofon să înregistreze mărturiile soldaților abia întorși de pe front. Mărturiile culese, sau cel puțin cele selectate pentru includerea în acest film, prezentau cu totul altă imagine decât euforia victoriei. Sunt mărturiile unor tineri soldați, traumatizați de război, care trăiseră frica zilelor de așteptare și șocul întâlnirii cu violența războiului, care se confruntasera cu moartea camarazilor lor și cu necesitatea de a ucide inamicii în război, care fuseseră expuși unor fapte nedemne de prestigiul moral al armatei israeliene. Ei fuseseră și martori direcți ai începutului ocupației teritoriilor din peninsula Sinai (între timp retrocedată Egiptului), din Cisiordania sau de pe Podișul Golan. Nici eliberarea Ierusalimului nu apare așa glorioasă în mărturiile lor ca în relatările oficiale, ca să nu mai vorbim despre contactul cu populația civilă din care o parte avea să îngroașe rândurile refugiaților. Fragmente din aceste înregistrări, făcute între a 10-a și a 20-a zi după război, eliberate de restricțiile cenzurii la 48 de ani după evenimente, reprezintă baza documentară a filmului.

Regizoarea Mor Loushy îi filmează pe cei care au depus mărturie cu aproape jumătate de secol în urmă (inclusiv Amos Oz), ascultând pentru prima dată înregistrările vocilor lor. Peste fiecare dintre ei a trecut aproape o viață întreagă. Nu vorbesc mult, ascultă în liniște, ochii lor spun mai mult decât cuvintele atunci când sunt confruntați cu vocile lor din tinerețe, cu relatările lor imediat după evenimente. Ceea ce este clar este că nici unul dintre ei nu este surprins, nici unul nu pare să fi uitat. Experiența războiului a rămas cu ei pentru toată viața. Restul filmului, în contrapunct, prezintă imagini filmate – unele dintre ele sunt imagini eroice sau ale euforiei de după război, altele reprezintă fragmente de jurnale și arhive filmate care ilustrează și completează relatările.

Partea slabă a filmului mi s-a părut că a constat în explicarea contextului. Pentru spectatorul israelian, familiar cu evenimentele, familiar cu consecințele istorice ale Războiului de Șase Zile, lucrurile sunt mai clare. Nu așa este situația cu spectatorul mai puțin avizat. Nu este filmul definitiv despre Războiul de Șase Zile. Explicațiile despre fundamentul istoric sunt prea succinte. Lipsește și perspectiva internă. În film ascultăm mărturiile a 10-15 oameni și nu am niciun motiv să contest autenticitatea relatărilor lor. În fiecare an însă, în preajma aniversării războiului vedem și auzim în Israel zeci și sute de alte relatări, multe radical diferite. Despre război, inclusiv despre aspectele descrise în film, s-a scris și s-a dezbătut enorm, și se va mai scrie și se va mai dezbate enorm. Cei care au înregistrat mărturiile în film, așa cum spune Amos Oz, și-au spus adevărul lor. Aceasta este însă o fațetă a adevărului, a unei situații mult mai complexe. ‘Censored Voices’ este un film interesant și necesar, o parte dintr-o dezbatere care nu a început cu el, și nu se termină cu el.

Nota: 7/10

Articole similare

The Lady Vanishes (1938)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (14 – 20 decembrie 2015)

Dan Romascanu

Anii ye-ye-ului: Cherchez l’idole (1964)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult