Filme Filme americane

Trei povești într-un film bun: Nocturnal Animals (2016)

Nocturnal Animals (2016) – Animale de noapte
Regia: Tom Ford
Distribuția: Amy Adams, Jake Gyllenhaal, Michael Shannon, Aaron Taylor-Johnson, Isla Fisher

‘Nocturnal Animals’ (2016) regizat și scris de Tom Ford (ecranizare a unui roman al lui Austin Wright) este unul dintre cele mai inteligente, mai bine scrise și mai bine făcute filme ale ultimului deceniu, un film pe care eu l-am văzut cu mare întârziere. Sincer, nu stiu de ce l-am scăpat la vremea lui și am amânat după aceea atâta timp să-l văd. Filmul este construit din trei planuri narative – doua în realitate (care se petrec în prezent și, prin flash-back-uri, cu 20 de ani înainte) și unul imaginar rezultat din lectura unei cărți. Poveștile evoluează în paralel. Personajele și trecutul lor comun ni se dezvăluie pe măsură ce povestea avansează, însă rămân suficiente semne de întrebare și detalii ne-elucidate care îndeamnă spectatorii să continue să se gândească la personaje și la destinele lor după terminarea proiecției. Tom Ford nu ezită să șocheze, dar o face cu un scop și cu gustul creatorului și cineastului de modă care este atunci când nu face (prea rar) filme de lung metraj.

‘Nocturnal Animals’ începe și se termină cu două scene pe care spectatorii nu le vor uita ușor, fiecare memorabilă în felul ei și foarte diferite una de cealaltă. Între ele, povestea cadru este a unei căsătorii intrate în rutină și poate chiar în destrămare. Susan, eroina principală este proprietara unei galerii de artă foarte avangardiste din Los Angeles, ea însăși regretând că nu a avut curajul să se angajeze într-o carieră de artistă. Soțul, un om de afaceri bogat, o înșală și nici măcar nu face mari eforturi pentru a ascunde acest fapt. Când primește de la Edward, fostul ei soț, manuscrisul unei cărți care îi este dedicată, realizează că viața sa se află încă în umbra primei iubiri. Îi revin în amintire episoadele legate de prima căsnicie, scurtă și abandonată, și o copleșesc regretele pentru faptul că nu a avut curajul să decidă altfel, cedând presiunii familiei conservatoare, renunțând la artă și la un mod de viață nesigur financiar dar poate mai adevărat.

Trăirile îi sunt amplificate de lectura cărții, o poveste violentă de răzbunare care se petrece în Texas, ale cărei personaje par a fi oglindiri ale ei și a lui Edward, o expresie poate a sentimentelor rănite ale bărbatului pe care îl părăsise cu două decenii în urma. Cele trei povești – drama casnică din prezent, intriga romantică din trecut și povestea de răzbunare imaginară din carte se intersectează. În ce măsură literatura – specific cartea scrisa de Edward – este o reflecție a nostalgiei și durerii bărbatului care a scris-o? În ce măsură ‘arta’ pe care o expune galeria lui Susan descrie vanitatea vieții pe care ea o duce în prezentul confortabil? Și cum se face că personajele din firul imaginar de acțiune par mai reale decât cele din metropola luxoasă? Aparțin ele aceleiași Americi? Daca da, ce se întâmplă când cele doua lumi se întâlnesc?

Rolurile principale sunt jucate de doi actori care mie îmi plac enorm. Susan (cea din prezent și cea cu 20 de ani mai tânără) este interpretata de Amy Adams. Tom Ford o filmează de multe ori în prim plan, ceea ce face ca o mare parte din sentimente să fie exprimate din priviri sau expresii ale gurii. Jake Gyllenhaal este distribuit într-un rol dublu – cel al scriitorului Edward și al personajului său Tony, bărbatul care trăiește experiența traumatică din roman. Exista însă și un al treilea rol de excepție, cel al lui Bobby Andes, polițistul care nu mai are nimic de pierdut din povestea imaginară, interpretat de Michael Shannon. Interpretările nuanțate sunt ajutate de dialoguri excelent construite, iar finalul a fost și va fi discutat de toți cei care au văzut și vor vedea filmul. Tom Ford este unul dintre acei creatori care nu se grăbesc să facă multe filme. De la lansarea pe ecrane a lui ‘Nocturnal Animals’ au trecut șapte ani și de atunci nu a făcut niciun alt film de lung metraj (acesta a fost cu totul al doilea). Eu sper că îl vom revedea cu filme noi cât de curând.

Disponibil pe Netflix.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.filmaffinity.com/us/movieimage.php?imageId=285613585)

Articole similare

Muzee si expozitii in Bucuresti (I)

Dan Romascanu

Filmul francez pe care Hitchcock i-ar fi plăcut să-l facă: Les diaboliques (1955)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (24 februarie – 1 martie 2020)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult