Acesta este un top nou, care nu a mai existat pe blogul nostru, dar odată ce a apărut în viața mea (a noastră) Netflix România, simt nevoia să fac și un astfel de top. Măcar pentru perioada în care voi avea abonament la Netflix, ceea ce preconizez să se întâmple pentru cel puțin câteva luni. Îmi place această platformă pentru că este una prietenoasă (lucru pe care l-a preluat, cumva, și HBO Go), are filme și seriale pentru toate gusturile și, în plus, are filme clasice foarte bune.
Am ales pentru acest top de decembrie filmele care mi-au plăcut cel mai mult, cu prezentările pe care le-am scris atunci când le-am văzut și cu o notă, care reflectă părerea mea despre respectivul film, felul în care am perceput imaginea, scenariul, interpretarea și sentimentele care mi le-au generat. În plus, caut impresii și recomandări la prietenii mei, iar unii dintre ei, la rândul lor, îmi cer recomandări. Aici sunt unele din ele.
Așadar, top 10 cele mai bune filme văzute pe Netflix în decembrie 2017 (plus câteva bonusuri:
1. La casa de papel – Fabrica de bani (13 episoade, 2017)
Pentru mine, La casa de papel a fost serialul anului 2017, alături de Westworld. Am spus de nenumărate ori în aceste albume ale anului că apreciez foarte mult thrillere-le spaniole sau latino-americane, pentru că oferă suspans, interpretări faine și mister. La fel și aici, chiar în doze crescute, mai ales că seria se prelungește și misterul nu dispare în nicio clipă. Aici, o echipă de șapte oameni + un extern intră în Monetăria de Stat a Spaniei pentru a o jefui. Sunt 67 de ostatici, multe intrigi, multe subterfigii și episoade secundare, dar contează foarte mult că 1. atacul este calculat foarte exact și nimic nu pare neschematizat și 2. banii nu sunt furați statului, ci ei sunt tipăriți pe loc. Serialul atrage și prin empatie: nicăieri nu am fost așa de atras de cei care jefuiesc, pentru că ei sunt atractivi nu prin infracționalitate, ci prin inteligență și prin ghicirea scenariilor celor din Poliție. Nicăieri, gașca de hoți nu a atras așa de mult, inclusiv prin relațiile personale și prin propriile slăbiciuni. Iar, la finalul sezonului unu, pot spune că aștept cu nerăbdare nu soluționarea cazului, ci plecarea cu succes ai găștii de hoți din Monetărie, cu banii, fără victime.
Interpretare de marcă, scenariu extraordinar, recomandat cu căldură.
Nota: 10/10
2. Mr. Smith Goes to Washington (1939)
În vremuri așa de tumultoase pentru viața politică, poate că ar trebui să privim cu toții un film care dă un exemplu tuturor despre felul în care ar trebui să fie și să se lupte un politician. Jefferson Smith este un senator ajuns acolo fără să facă o carieră în politică, dar experiența lui inexistentă le-a dat apă la moară celor care îl credeau naiv și incoruptibil (așadar, un fel de USR-ist). Ajuns la Washington, este uimit de măreția obiectivelor capitalei, de regulile Senatului – mult mai sănătoase decât cele ale prezentului, aparent – și de corupția politicienilor. Așa că propune un proiect care nu este văzut cu ochi buni de mai-marii săi și este necesar să-și susțină cauza într-un discurs maraton în Senat de aproape 24 de ore. Iată că politica poate fi făcută și de idealiști, și de naivi, și de oameni care își păstrează propria coloană vertebrală și propria responsabilitate în fața celor pe care îi are alături. Un film monumental, despre un ideal, poate visător, dar pe care îl gândim cu toții: politica în avantajul cetățenilor.
Nota: 10/10
3. Stranger Things Season 1 (2016)
Primul sezon al unui serial văzut pe Netflix mi-a ținut familia ocupată în weekendul prelungit, inclusiv băiatul meu de aproape 12 ani rezistând până târziu în noapte (ceva neobișnuit pentru el). O gașcă de 4 băieți – din care unul dispărut și trei plecați în căutarea lui, un polițist isteț, câteva familii tipic americane, o fabrică top secret în pădurea de lângă orășelul din Indiana, ceva povești adolescentine de dragoste. Aparent, așadar, o poveste polițistă care se concentrează pe dispariția lui Will Byers, pe care îl caută toată lumea, dar fiecare pe propria investigație, așa că ițele descoperirii lui se întrepătrund cu greu. Dar filmul nu e doar policier, ci un amestec de dramă adusă de dispariția copilului, de fantastic și SF (monștri, Lumea de dincolo, experimente nereușite etc.), de horror și de psihologie a adolescenței. Un mixaj foarte curajos și foarte inspirat, care te ține timp de opt episoade tensionante în fața micului ecran.
Nota: 9/10
4. Going Clear: Scientology & the Prison of Belief (2015)
Unul dintre meritele acestui documentar, cel puțin din perspectiva mea, este că aduce multe lucruri noi despre una dintre ”religiile”, sectele, scamatoriile religioase ale ultimilor 50 de ani: scientologia. Documentarul se bazează pe o serie de filmări inedite, dar mai mult pe mărturiile câtorva membri ai scientologiei, care au ales să evadeze din ”închisoarea”, din ”gaura” indusă de această sectă. Scientologia se bazează pe o serie de cărți ale autorului SF L. Ron Hubbard, care a fondat o mișcare aparent religioasă, dar cu multe nuanțe de masonerie și fantastic, o comunitate puternic financiară, ce deține controlul total asupra membrilor ei (printre celebrități, Tom Cruise și John Travolta).
Totul este o bulă, din care intri și poți ieși cu greu, care are niște zei ciudați de care afli prea târziu. În același timp, nu mi s-a părut cu mult deosebită de alte forme de religie, chiar dacă aici totul este aproape secret: fiecare religie induce membrilor ei niște pseudo-revelații, niște ”minuni” sau reguli, pe care aceștia sunt obligați să le respecte, fără să gândească prea mult, iar cei din afară sunt huliți. Un documentar foarte interesant.
Nota: 9/10
5. Mindhunter Season 1 (2017)
Mindhunter pornește greu și am avut tentația să îl abandonez până pe la finalul episodului 2. Apoi devine din ce în ce mai interesant. În esență, este vorba de o echipă a FBI dintr-o divizie nouă, Științe comportamentale, care intervievează, deseori neortodox, criminali și violatori în serie, pentru a le studia comportamentul și a genera câteva tipare care să îi ajute în viitoarele investigații. În paralel, ajutați de propriile performanțe, ajută poliția în anumite cazuri construite după aceleași tipare. Este un film polițist psihologic, în care se discută mult, despre puterea ”minții”, așa cum spune și titlul. Nu este un film pentru oricine, pentru că se vorbește mult, subtil și, pe de altă parte, pune în prim plan, fără imagini șocante totuși, o lume a violenței, a criminalității, a psihopaților. Foarte bun, producător (și regizor al unor episoade) David Fincher.
Nota: 8,5/10
6. Stranger Things Season 2 (2017)
Sezonul doi este mai întunecat, mai profund și mai puțin nebunesc și copilăresc decât primul. Aici, prietenia dintre copii rămâne, dar parcă mai mult ca oricând fiecare e pe cont propriu, iar personajele simple s-au maturizat. În centru, nu mai este căutarea unuia dintre micile personaje, ci un monstru, care acaparează scena orășelului și toate acțiunile celor pe care îi cunoaștem, dar și a unor personaje noi și interesante. Latura întunecată, mai profundă desigur, este susținută și de transformarea lui Eleven, care este senzația serialului, atât ca personaj, cât și ca interpretare. Adăugând și referințele la filmele epocii – anii 80 -, este unul dintre serialele anului pentru mine.
Nota: 8/10
7. Manhunt: Unabomber (8 episoade, 2017)
Această miniserie seamănă mult cu Mindhunter, văzut acum ceva săptămâni tot pe Netflix. Acțiunea se concentrează tot pe o anchetă FBI, de data aceasta mult mai cunoscută, respectiv descoperirea lui Unabomber, cel care expedia scrisori, pachete, și rănea sau ucidea oameni necunoscuți. Nu exista aproape niciun indiciu, cu excepția unui manifest și a numeroase scrisori, așa că un agent expert în lingvistică și științe comportamentale a preluat cazul. Rezultatul este cunoscut: Unabomber a fost prins. Este un serial despre inteligență și indicii, despre o anchetă complicată și complexă, despre felul în care poți intra în mintea unui criminal, despre fascinația geniului și a felului în care acesta te poate duce pe drumuri neașteptate, în izolare sau în fața unor crime. Cazul este, desigur, ficționalizat, dar bine scris, regizat și jucat.
Nota: 8/10
8. Willy Wonka & the Chocolate Factory (1971)
Din seria filmelor care merită văzute în zilele libere, Willy Wonka este deja un clasic (nu am văzut remake-ul, dar parcă nici nu doresc să îndepărtez plăcerea cu care am văzut originalul). Un musical despre frumusețea copilăriei și inocența sufletului unui copil, sărac, muncitor, dornic de noi descoperiri și, în același timp, un sufletist, care își cheltuie ultimii bănuți pe tutunul bunicului favorit. Acest copil este unul dintre câștigătorii Biletelor Aurii, care le permite să intre în fabrica de ciocolată a lui Willy Wonka, închisă pentru străini de zeci de an. Prima parte a filmului urmărește familia lui Charlie, precum și sarabanda găsirii Biletelor Aurii, iar a doua parte este o incursiune colorată în interiorul fabricii, unde Willy Wonka (Gene Wilder – excepțional) îi supune pe copii, aparent inconștient, unor probe de moralitate. Cântece frumoase, chiar moralizatoare, distracție, inocență și mult suflet, într-un film care vă va cuceri, cu siguranță.
Nota: 8/10
9. The Sinner (8 episoade, 2017)
O femeie căsătorită, având un copil mic, dintr-o familie obișnuită, ucide într-o zi, pe plajă, un bărbat necunoscut. O crimă ce nu pare a avea niciun motiv, nicio scuză, iar poliția și justiția nu pot găsi un alt vinovat, totul pare foarte clar. Numai că ambiția unui polițist bătrân, aflat și el în mijlocul propriilor probleme (o căsnicie aproape destrămat, o pasiune pentru sado-masochism), are alte coordonate, el crezând că există motive și mobiluri care a condus-o la crimă. Un film plin de suspans și necunoscut, pentru că ea, Păcătoasa, pare în același timp o femeie dezechilibrată în privința trecutului, dar și antrenată într-un lanț de minciuni din care nu mai poate ieși. În plus, amnezia în privința a două luni din viața ei trebuie cumva tratată. Jessica Biel e foarte bună aici, mi-a plăcut și Bill Pullman, așa că, pentru cei pasionați de filme de suspans, de mister, mini-seria e aici e de urmărit.
Nota: 7/10
10. Barefoot in the Park (1967)
Dacă doriți să vedeți o comedie romantică amuzantă, dar clasică, Desculț în parc este o alegere foarte bună, pentru că oferă și un scenariu interesant, și actori foarte potriviți, și un umor veritabil, chiar sclipitor pe alocuri. Doi tineri foarte îndrăgostiți se căsătoresc, au parte de 6 zile de ”lună de miere” petrecute doar în cameră, pentru ca apoi să înceapă cu adevărat căsnicia. Care este, de la primele momente, plină de evenimente neprevăzute, de la închirierea unui apartament minuscul până la mobilarea lui, la vecinii ciudați sau la cele șase etaje de urcat zilnic. Este o frumoasă ilustrare a iubirii cu năbădăi, un film amuzant, simpatic, deosebit (mai ales în era comediilor americane dezastruos de indecente).
Nota: 7/10
Mențiuni onorabile: Gerald Game (nota 8, văzut însă în noiembrie), Our Souls at Night (2017, nota 7), Mudbound (2017, nota 7), Voyeur (2017, nota 7), Matilda (1996, nota 7)
Voi ce filme recomandați pe Netflix?
1 comment
The Affair-serial, 3 sezoane.