Filme Filme romanesti Recomandat

Tatal fantoma (2011)

Tatal fantoma (2011)
Regia: Lucian Georgescu
Scenariul: Lucian Georgescu, bazat pe o povestire a lui Barry Gifford

Distributia: Marcel Iures, Mihaela Sirbu, Barry Gifford, Victor Rebengiuc, Mariana MihuT, Mihai Constantin, Mimi Branescu, Valer Delakeza

Povestea nasterii acestui film este tulburatoare, mai ales pentru aceia dintre noi intr-o vesnica cautare si limpezire a radacinilor si a apartenentei, mereu scormonitori in arhivele familiei, printre acte si fotografii ingalbenite, munciti de nevoia de a descoperi fiecare destin si de a aseza fiecare frantura de memorie la locul ei normal in puzzle-ul genealogic. Si poate veti intelege acest lucru cercetand cu atentie situl filmului.

Iar povestea pe care ne-o spune acest film, tesuta pe canavaua magica a sintagmei “TATAL FANTOMA” o descifram in toata complexitatea ei abia la sfarsitul peliculei, prin dedicarea catre “Bose, Stein, Balkanski”. Despre aceasta dedicare, raspunde Lucian Georgescu intrebarii din cursul unui interviu:

“Cine sunt oamenii mentionati în dedicatia de la finele filmului, “Bose, Stein si Balkanski”?
Cu totii sunt niste tati fantomă… Stein a fost bunicul lui Barry Gifford, iar Balkanski a fost numele de familie al tatălui meu înainte de cel de-al doilea război mondial. Iar în ceea ce-l priveste pe Bose… Bose a fost unul dintre prietenii mei cei mai buni si a fost considerat cel mai talentat regizor român, chiar dacă a făcut mai ales scurtmetraje si documentare… Multă vreme, în primul deceniu de după Revolutia din 1989, toată lumea a asteptat cu sufletul la gură debutul său în lungmetraj. Acest debut ar fi trebuit să fie Tatăl fantomă. Dar Bose ne-a părăsit cu numai câteva săptmâni înainte de a semna primul contract de finantare. Filmul îi este dedicat chiar dacă eu cred că lui i-ar fi iesit unul mai bun. Singurul mod în care am putut să-i pun semnătura pe acest film a fost prezenta lui Iosif, fiul său mai mic, care joacă rolul lui Robert copil, în flashback-uri.

Insa, pana la urma, fara a face abstractie de radacinile reale ale inspiratiei nasterii acestui film, rezultatul este o docu-drama-comedie fictionala. Un road-movie romanesc cu elemente documentare pentru ca prezinta si reflecta realitati ale destinelor personajelor, realitati din vremuri trecute si din timpuri prezente ale unui popor si ale unei tari. Un road-movie romanesc dramatic pentru ca pe parcursul lui se definesc situatii si trairi de suflet, de gandire si de mentalitati care limpezesc si redefinesc vietile personajelor. Si nu in cele din urma, filmul are si accente puternice de comedie si satira ingaduitoare si empatica fata de personaje si fata de constructiile etno-sociale in care le implica viata.

Insa, in intregul sau, filmul se inscrie intr-o impresie de universalitate conceptuala – pentru ca desi avem de-a face in paralel si cu trei filoane comunitare – cel american, cel romanesc si cel evreiesc – care se prezinta si se dezvolta fiecare sub aspectele de care am amintit – documentar/dramatic/amuzant – ideea generala este aceea atat de inteligent exprimata de regizor “ un fel de Take, Ianke si Cadar” :).

In continuare, trebuie sa ma intorc la inca o intrebare adresata regizorului-scenarist Lucian Georgescu si la raspunsul sau:

Unde ti-ai fixa filmul în contextul Noului Cinema Românesc?
Nicăieri… Tatăl fantomă arată altfel decât filmele Noului Cinema Românesc – dar, de asemenea, arată altfel si decât Vechiul Cinema românesc. De fapt, de asta merită să fie văzut. Pentru că e diferit.”

Da, din punctul meu de vedere amatoricesc, al unui spectator care doar observa, gusta si asimileaza fenomenul cinematografic romanesc, fara a avea instrumentele necesare de a realiza o analiza profesionista, acest film este intradevar diferit si de aceea va indemn insistent sa mergeti sa il vedeti.

De la povestea calda si credibila prezentata, la modul in care actorii intra cu o extraordinara naturalete si empatie in haina personajelor, la imaginile graitoare pe care camera le selecteaza inteligent si le daruieste cu multa lumina si de multe ori si cu mult umor (Liviu Marghidan) si pana la coloana sonora de mare clasa artistica … filmul acesta “e diferit”.

Si daca tot am pomenit despre coloana sonora semnata de  Johannes Malfatti, iata cuvintele pe care le-am gasit in Mapa de Presa a Transilvania Film referitoare la acesta:

“MICUL PRINȚ

Are o înăltime de peste doi metri, un bărbat impunător, frumos si nobil, un adevărat print Cantacuzino – Johannes Malfatti, compozitorul filmului este un muzician berlinez, fiul contelui-pictor Malfatti, nepotul Ioanei Cantacuzino, fata lui Ion Cantacuzino si a Yvonnei Alexandrescu-Ghika. Mostenitorul domeniului familiei de la Guranda din judetul Botosani iubeste România într-atât încât dincolo de minunata muzică-personaj în film a compus si maneaua care se aude in back ground-ul scenei din barul unde Robert si Tanya se întâlnesc cu mafiotii ucrainieni. Inregistrările pentru muzica Tatălui Fantomă (mai putin maneaua creată pe sintetizator!) au fost făcute cu Orchestra radio din Wroclaw în Polonia, sub bagheta dirijorului berlinez Joris Bartsch Buhle, nominalizat la Oscar. “

Singurul soundtrack care nu ii apartine lui Malfatti, asimilat dintr-o intamplare, dar lipit perfect – precum marca pe scrisoare J este piesa “Weekend in America” a formatiei Supertramp.

Marcel Iures este actorul care il intruchipeaza pe Robert Traum, descendentul familiei bucovinene Stein, sosit in Romania pentru a-si descoperi radacinile.  Cu charisma sa bine cunoscuta, el reuseste sa treaca cu usurinta catre spectator: este calm, are o atitudine degajata, o curiozitate mereu vie si un umor care ii confera doza de rabdare si intelegere necesare spatiului specific romanesc. Dar dincolo de toate aceste aparente, actorul stie sa ne dezvaluie si trauma (Traum – desi numele conferit isi are radacina in  germanicul “vis”) adanc ascunsa in copilaria personajului sau  – si in aceasta scena, Marcel Iures redevine miraculos, baietelul speriat si lipsit de amintirile firesti ale tatalui! O scena de mare finete si delicatete sufleteasca si artistica. Si in acelasi timp, o scena definitorie in relatia de dragoste care se infiripa cu personajul Tania. O Tania careia actrita Mihaela Sirbu  (probabil pentru multi, la fel de necunoscuta ca si pentru mine) ii confera o interpretare extrem de fireasca, invaluita deopotriva in normalitate, in seriozitate, intr-o usoara indaratnicie, nelipsita de umor, dar extrem de hotarata atunci cand simte ca gasesste in omul de langa ea, calitatile de care are nevoie si este atrasa de el. Si nu in ultimul rand Mihaela Sirbu are o reala frumusete si expresivitate a chipului!

Si iata din nou cuvintele lui Lucian Georgescu privind colaborarea sa cu interpretul personajului principal:

“Cum ai lucrat cu Marcel Iures?
Dacă Tatăl fantomă există azi, asta-i numai datorită lui. După cum am mai spus, e un film făcut de prieteni – e un gen de productie cum nu cred că se mai întâlneste. Marcel e un mare actor dar, în plus, e un extraordinar prieten si un om minunat. M-am bucurat de fiecare moment petrecut împreună, chiar si de cele dificile. Umorul lui, filosofia sa de viată, calmul si căldura m-au salvat de la agonie si de la disperare. Am fost norocos să-l am alături.”.

Pe de alta parte, in mod de-a dreptul ciudat, iata a treia productie in acest an – cu trimitere la magia filmului, la vraja cu care acesta, in anii pionieratului sau, a pus stapanire ireversibila pe mintile si sufletelor atator si atator oameni, cinemaul devenind tara viselor si imaginatiei multor generatii devotate. Si “Tatal fantoma” aduce un tribut valoros filmului, salilor de cinema si proiectionistilor fara nume care s-au dedicat publicului. “Cinema Excelsior” mi-a readus nostalgia catorva superbe Sali bucurestene ale copilariei mele (Volga, Dacia, Marna, Vergului), bogat ornamentate si cu podelele mirosind a petrosin, pierdute astazi din nefericire fizic, din salba de monumente romanesti.

Iar antecesorii regizorului, asa cum ne-a deconspirat la Conferinta de Presa, au fost proprietarii unor astfel de Sali de cinematograf bucurestean, una dintre ele fiind astazi transformata intr-o sala de jocuri de noroc. Un nenoroc pentru bucuresteni!

Sigur ca am adunat multe alte impresii in timpul vizionarii (placerea de a-I reintalni in distributie pe Victor Rebengiuc si Mariana Mihut, pe Valer Delakeza si pe Mihai Constantin, imaginile superbe ale plaiurilor bucovinene si imaginile graitoare ale ruinelor monstrilor industriei romanesti) si dupa aceea, la conferinta de presa extrem de vie si de interesanta, insa mergeti mai bine la cinema zilele acestea. Calatorie placuta!

„Tatal fantomă” este distribuit in România de Transilvania Film și va avea premiera națională pe 2 martie.

Nota: 8.5/10

Articole similare

Toronto Stories (2008)

Jovi Ene

Habemus Papam (2011)

Delia Marc

Big Eyes (2014)

Mihaela

2 comments

CRISTIAN F. 4 martie 2012 at 11:31

Am vazut si publicitatea ce se face acestui film pe posturile TV. Oare o fi chiar de nota 8,5?
O sa ma conving cat de curand.

Reply
Delia Marc 4 martie 2012 at 11:37

E nota mea 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult