Filme Filme europene

Tânără și lipsită de sentimente: Jeune et jolie (2013)

Jeune et jolie (2013) – Tânără și frumoasă
Regia: François Ozon
Distribuția: Marine Vacth, Géraldine Pailhas, Frédéric Pierrot, Fantin Ravat, Charlotte Rampling

‘Jeune et jolie’, filmul din 2013 al lui François Ozon mi-a amintit din multe puncte de vedere ‘Belle de jour’ al lui Bunuel. Ambele filme au ca eroine femei fascinant de frumoase. Acestea practică cea mai veche meserie din lume, dar nu o fac din presiune materială sau socială. În fapt, în ambele filme, motivele care le determină pe eroine să se prostitueze nu sunt elucidate până la capăt, și regizorii nu încearcă să-și manipuleze spectatorii spre o concluzie, cu atât mai puțin spre vreo judecată morală. Dimpotrivă, descifrarea motivațiilor este lăsată în mare măsură pe seama lor, și de aceea spectatori diferiți vor aprecia sau judeca în mod diferit personajele. Practic se poate spune că vor vedea filme diferite.

Comparațiile au însă și ele limitările lor. În ‘Jeune et jolie’ Isabelle, eroina principală, are doar 17 ani. Câteva luni după o primă experiență sexuală petrecută în timpul vacanței de vară, în care pare a se fi angajat mai mult din curiozitate, o vom găsi ducând o viață dublă: liceeană și prostituată în hoteluri pariziene. Căștiga frumos, dar nu banii sunt motivul pentru care o face, căci provine dintr-o familie înstărită. Nici prea multa placere nu pare să aibă din relațiile întâmplătoare cu bărbați necunoscuți. Singurul de care se atașează oarecum este un bărbat mult mai în vârstă poate chiar și decât tatăl ei de care mama se despărțise în primii ei ani de viață. Când acesta moare în timpul unei întâlniri, se simte vinovata și abandonează aceste activități. În scurtă vreme poliția vine pe urmele ei, fără a o învinovăți – în fapt este o victimă și din punct de vedere legal (fiind minoră) și desigur moral. O victimă care însă își alege soarta, din motive care sunt lăsate spectatorilor să le ghicească.

Filmul este frumos structurat și conceput cu stil, chiar dacă nu este printre cele mai bune filme ale lui François Ozon. Narațiunea este împărțită în patru capitole, după anotimpurile anului, însoțite de cântecele lui Francoise Hardy. Marine Vacth este tânără și frumoasa, cum spune titlul și foarte potrivită rolului principal. Mi-au plăcut și interpretările rolurilor părinților (Géraldine Pailhas și Frédéric Pierrot) precum și cea a lui Fantin Ravat, un tânăr care din păcate se pare că a abandonat cariera de actor, care joaca rolul fratelui aflat la începutul adolescenței. Orice ocazie de a o revedea pe Charlotte Rampling este binevenită. Ea apare într-o scenă finală care o absolva pe Isabelle de sentimentele de vinovăție, singura scenă în care găsim un fel de cheie a personalității acesteia. Ne putem întreba ce se va întâmpla când ciclul anotimpurilor va reîncepe.

În fapt, maturizarea eroinei a fost accelerată și sentimental în timpul anului în care se petrece povestea din film, an în care a trăit cât pentru o viață. Asta dacă sentimentele ar exista. Alunecarea în deriva prostituției s-a petrecut la sfârșitul unei adolescențe aparent normative. Atmosfera familială pare a fi jucat un rol în evoluția personajului – mama își părăsise primul soț (tatăl lui Isabelle) și probabil că îl înșeală și pe al doilea. Dar asta nu pare suficient. Ceea ce șochează la acest personaj este blazarea și lipsa de sentimente. În niciun moment sexul nu este asociat cu ceva care se aproprie de dragoste. Regăsim în Isabelle amintiri despre crizele adolescenței dar nimic despre sentimentele care făceau vârstă de 17 ani una dintre cele mai frumoase ale vieții. François Ozon nu ne oferă niciun indiciu și nu ne dirijează spre vreo judecată morală. Nici pericolele ‘meseriei’ nu sunt în vreun moment amintite. Dacă aceasta este norma, concluzia este tristă. Cel puțin din scaunul din care am văzut eu acest film.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://ruthlessculture.com/2014/05/13/jeune-et-jolie-2013-taking-your-sexuality-off-grid/)

Articole similare

Despre oameni și călugări: Des hommes et des dieux (2010)

Dan Romascanu

Un film horror ambalat într-o cutie de ciocolată: The Voices (2014)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (12 – 18 august 2019)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult