Filme Filme americane Recomandat

Star Trek Into Darkness (2013) – II

IMG.1Star Trek Into Darkness (2013)

Regia: J.J. Abrams
Scenariul: Roberto Orci, Alex Kurtzman, Damon Lindelof
Muzica: Michael Giacchino
Distribuția: Chris Pine, Zachary Quinto, Zoe Saldana, Benedict Cumberbatch, Simon Pegg, Karl Urban

Unde începi când ești în șoc? Nu am un început, decât dacă aș scrie șiruri întregi de vocale în caps-lock. Așa că o să fiu scurtă. A. Fost. Bine.

Continuând povestirea la aproximativ un an după evenimentele din precedentul Star Trek, căpitanul Kirk și echipajul Enterprise sunt puși față în față cu o amenințare bizară, în persoana misteriosului John Harrison. După ce aruncă în aer o arhivă din Londra, el se refugiază pe Kronos, o planetă klingoniană, în afara spațiului Federației. Kirk primește permisiunea de a-l vâna și a-l ucide, însă cea de-a doua etapă devine treptat tot mai complicată, după ce Harrison aduce în lumină un plan mult mai sumbru decât ar fi putut anticipa.

Puținii norocoși care au putut vedea primele 9 minute din film în cinematografele IMAX au lăudat de atunci atmosfera încărcată, efectele speciale și designul unei planete de oameni primitivi. Bineînțeles, toți au fost impresionați de vocea și prezența lui John Harrison (o apariție de 30 de secunde), efectul fiind triplat și de soundtrack-ul excepțional compus de laureatul la Oscar, Michael Giacchino.

IMG.2

Întunecat, cu adevărat. Însă nu suficient. Into Darkness nu te sperie. Nu are suficiente nuanțe, suficientă complexitate. Totul pare mult prea simplu. Taken 2 a avut aceeași problemă. Personajul lui Liam Neeson era prea capabil, știa prea bine ce avea de făcut, încât nu îți era frică în nicio secundă pentru el. Într-un fel, același lucru se aplică și aici și mă înfurie îngrozitor, deoarece John Harrison este unul dintre cei mai buni antagoniști pe care i-am văzut. L-au închis și într-o celulă cu geam, parcă accentuând ideea că el poate aparține acelei categorii de teroriști sau psihopați în care intră și Hannibal Lecter. Este atât de impunător, atât de implacabil, atât de perfect în forța fizică enormă pe care o emană, încât efectiv vreau să-i strangulez pe scenariști. Au fost prea puține scene cu el, prea puțină interacțiune cu echipajul Enterprise, prea puțin!

Marea problemă a filmului este faptul că pare grăbit. Sunt scene excelente, precum cea a căderii navei în golf, apariția navei USS Vengeance, bătălia de pe Kronos. Cinematografia a fost superbă, iar coregrafia luptelor la nivelul cel mai bun al filmelorfilm sci-fi. Însă s-au grăbit. Au adăugat scene complet nefolositoare (precum controversata apariție a lui Alice Eve în lenjerie, o scenă ridicolă și gratuită, care nu a servit la nimic) și au prelungit unele conversații mai mult decât ar fi fost necesar. J.J. Abrams este un regizor bun, însă are nevoie de o echipă de scenariști profesioniști. Tipul de greșeli și de replici fără sens care apar in acest film nu au ce căuta la un buget de 190 de milioane de dolari. Îmi pare foarte rău de Karl Urban, care îl joacă pe Bones (tradus ”Oase” – cel care a făcut subtitrarea ar fi trebuit să rămână la a le scrie pentru filme piratate). Îl știu drept un actor foarte bun, faimos pentru rolul din Lord of the Rings, însă a primit unele replici atât de banale și uneori atât de stupide, încât îmi era rușine de rușinea lui. Cum poți să te simți în regulă țipând ”Vor să ne ucidă!” atunci când băștinașii aruncau suliți după el? Bineînțeles că vor să te ucidă, nu-i nevoie să o spui!

IMG.3 (GOOD)

De asemenea, bătălia m-a lăsat deziluzionată. În engleză, ar fi underwhelming. În loc să fii dat pe spate rămâneai cu sentimentul că mai trebuia ceva, un discurs final, un pumn dat într-un anumit fel. Spre deosebire de bătălia de pe Kronos, aceasta părea să fie aproape fără sens. O regulă ar fi, părerea mea, să nu plasezi momentul culminant pe un obiect în mișcare fără să îi oferi o introducere epică. Mișcarea te duce cu gândul la o destinație, iar toată sala aștepta ca mașinile să se oprească, iar conflictul să se termine pe o clădire, pe teren stabil, pe orice. Aici s-a terminat atât de brusc, încât toți așteptam să se mai întâmple ceva. Să se întâmple ce trebuia. În schimb, am primit un flashback și încheierea.

E dureros să vezi cum un film totuși bun decade din pricina unui scenariu prost construit.

Și totuși să ajungem și la lucrurile bune. Au fost fragmente scrise excelent. Monologul lui Harrison, în vocea de jaguar a lui Benedict Cumberbatch, a fost unul din punctele forte ale personajului, ale actorului și ale filmului, ce arată atât latura vulnerabilă a teroristului, cât și motivația sa. Arată că uneori este nevoie de rău pentru a face bine. Chiar Ben spunea într-un interviu: One man’s terrorist is another man’s freedom fighter. ”Un om este un terorist pentru cineva și un luptător pentru libertate pentru altcineva”. Apropos, originea frazei este in cartea lui Gerald Seymour din 1975 Harry’s Game. Și sunt de acord cu asta.

IMG.4

De asemenea, relația Spock-Kirk este explorată și dezvoltată foarte bine, iar conversația pe care o poartă spre sfârșit (un dialog celebru al francizei Star Trek) demonstrează că atât Chris Pine, cât și Zachary Quinto sunt doi actori buni, cu o gamă largă de emoții și expresii, dar arată și latura umană a lui Spock și, din unele puncte de vedere, a lui Kirk. Este o scenă emoționantă, foarte frumos filmată și bine scrisă.

Personajele secundare m-au surprins. Uhura a avut un rol destul de important, pe lângă cel de a fi iubita lui Spock, Carol Marcus nu a fost de decor (surprinzător), iar Scotty a fost grozav. Pentru comic-relief, Simon Pegg este cel mai bun. Deși a avut un rol asemănător cu cel din Mission Imposible 4, a reușit să ne facă să râdem și să salveze ziua de câteva ori. Anglia e cea mai tare ! 🙂

IMG.5 (2)

Și mă reîntorc la Benedict Cumberbatch. Îl admir de când am văzut Sherlock, iar acum sunt într-un mic maraton de a-i vedea toate filmele și de a-i asculta toate audiobook-urile. Genial este singurul cuvânt pentru el. Indiferent de rol, indiferent de epocă, indiferent de replici, el transformă fiecare scenă într-un moment unic. Îl privești fără să respiri, îi asculți vocea gravă, de bas, de Alan Rickman, Christopher Lee și Sir Ian McKellen la un loc. O voce atât de puternică, atât de versatilă, atât de unică. A-l privi pe Ben cum joacă este o experiență specială. Vezi efectiv cum el dispare cu desăvârșire și devine alta. El transformă filmul. De la reacțiile colegilor până la puterea momentului, el are abilitatea de a schimba TOTUL. Și mai ales cuvintele în frică. El este criminalul perfect, iar Ben a devenit acel terorist fără pic de umanitate, acea creatură perfectă, cu mintea lui Sherlock Holmes și forța lui Bruce Wayne (la infinit). Este rece, crud, întunecat. El aduce frica în film, el o transformă în teroare.

IMG.6

Am văzut Into Darkness pentru el. Și a meritat. Nu a avut suficiente scene, nu a avut suficient timp, însă a propulsat filmul de la ”Mă rog…” la ”TE ROG, DOAMNE, MAI VREAU!”. Oamenii intră în cinema și sunt ”Ah, Kirk!” și ies ”Wow, Benedict!”. Nu este un film genial, nu este un film de patrimoniu, însă merită pentru Benedict Cumberbatch. Pentru întruchiparea sa impecabilă a răului, a luptei, a… perfecțiunii crimei în secolele viitoare. Pentru boxele care vibrau de fiecare dată când el vorbea.

Muzica a fost impecabilă, Giacchino fiind unul din marii compozitori ai deceniului, iar designul scenelor, machiajul și costumele superbe, provocând probabil multă melancolie fanilor originalului Star Trek.

Into Darkness avea potențial. Am ajuns să urăsc această expresie, fiindcă prea multe filme au ajuns să se reducă la asta. Promit multe și te lasă cu speranțele călcate în picioare.

IMG.7

A fost mult mai bine și mult mai rău în același timp. A fost genial și contradictoriu, a fost epic, a fost underwhelming, a fost maiestuos, a fost filmat bine, a fost jucat superb. A fost Star Trek? Poate că e o caracteristică a seriei sau o caracteristică a producătorilor americani. Potențial risipit. Ce-ar să ne întoarcem la zilele bune, când regizorii aveau curaj să încerce lucruri noi, să schimbe stilurile, să realizeze artă? Vom putea face asta? Totul are un început până la urmă.

So… Shall we begin?

Nota: 7/10

Articole similare

Breaking News (2017)

Delia Marc

Festivalul Anim’est 2014: Cheatin’ – Amanții electrici – 2013

Andreea Andrusca

Chapter 27 (2007)

Jovi Ene

1 comment

RM 29 mai 2013 at 18:29

Si eu am mers la acest film pentru Benedict Cumberbatch si constat ca nu doar eu m-am gandit ca potentialul actoricesc si nu numai al lui Ben nu a fost “exploatat” la valoarea lui, bineinteles, in detrimentul filmului. Tot ceea ce ai spus in recenzie am simtit si eu si e mare pacat, pentru ca, avand in vedere distributia, filmul chiar avea potential mai mare. De asemenea, finalul mi s-a parut aproape anticlimatic; vorba ta, parca i-a lipsit replica finala, lasandu-ma nedumerita, de parca mai trebuia spus ceva. Trecand totusi peste acestea, m-am bucurat ca am vazut acest film. 😀

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult