Regia: Pedro Almodovar
Actori: Gael Garcia Bernal, Fele Martinez, Daniel Gimenez Cacho, Lluis Homar
Desi atragator din punct de vedere al calitatii personajelor, “La mala educacion” mi s-a parut, la momentul vizionarii sale, din ce imi amintesc, mult mai intortocheat ca subiect si ca intorsatura a povestii in toate momentele filmului decat Volver, vazut in aceeasi perioada, chiar daca mi s-a parut usor de urmarit in comparatie cu alte filme.
Filmul urmareste destinul a doua personaje in decursul a trei perioade diferite: initial, idila inceputa in timpul scolii catolice intre Ignacio Rodriguez si Enrique, in timpul adolescentei lor. Pentru a-l pastra aproape pe Enrique, Ignatio face un sacrificiu mare si se ofera directorului scolii, parintele Manolo si incepe o adevarata viata de refugiu in bratele homosexualitatii si travestitilor.
Dupa ani si ani, ei se reintalnesc aparent, iar Enrique, ajuns producator si regizor vestit, vrea sa ecranizeze povestea lor adolescentina, scrisa de Ignacio, dar fara sa cunoasca ceea ce s-a intamplat dupa 20 de ani in sufletul prietenului sau.
Un lucru complet schimbat fara de Volver si anume lipsa (aproape) totala a femeilor, asa cum Volver este cunoscut pentru lipsa similara a barbatilor. De asemenea, un nou film impregnat de “tare’ ale societatii: pedofilie, homosexualitate, viol, travestiti. Prin ce ma impresioneaza pe mine Almodovar? Prin ilustrarea impresionata a multiplelor circumstante ale personalitatii umane si prin dezvaluirea unor aspecte mai putin ilustrate ale acesteia (parca incep sa il cunosc-sa vedem filmul din seara aceasta). Insa, cum am mai spus, aceasta din urma poveste este destul de intortocheata si nu reuseste sa dezvaluie indeajuns de mult emotiile prin care trec personajele. De altfel, pot spune ca nu am regasit (aproape) nici o emotie.