Filme Filme europene

O răzbunare asumată: Zavod (2018) la Cinepolitica 2019

Zavod (2018) – The Factory – Fabrica
Rusia, Franta, Armenia

Regia: Iuri Bikov
Scenariul: Iuri Bikov
Distributia: Andrei Smoliakov, Iuri Bikov, Vladislav Abaşin, Denis Ṣvedov, Alexei Fadeev, Alexandr Buharov

Film proiectat in deschiderea Festivalului International de Film “Cinepolitica” – 2019

Not so
politically correct.
Since 2012.

Foarte bun acest film. Dur, incarcat la 360 V, tensiunea catorva momente te scutura si te sleieste de emotiile care te strabat: mila, revolta, oroare. Momente in care realizatorii filmului aplica spectatorului padelele de resuscitare din starea de apatie si acceptare a sclaviei.

Un film al zilelor noastre, valabil in tarile foste “lagar socialist”, unde dupa 1990 s-a trecut la privatizarea salbatica a unitatilor industriale, intrate pe mana unor grupuri de “afaceristi” in coagulare cu noii politicieni si noile structuri statale “de control si opresiune” (politie, procuratura). Mână in mână… economicul si politicul… fac jocurile pe spinarea fostilor/noi sclavi = poporul. Democratia ramane si de data aceasta, pentru acesti oameni si aceste popoare, un vis sechestrat de oligarhiile financiar-politice.

Pe scurt povestea pe care ne-o spune acest film o cunoastem, o descoperim foarte aproape si de noi romanii, poate nu chiar la acest nivel criminal (dar cat cunoastem noi cu adevarat?).

In apropierea unui orasel rusesc, la vreo 8 kilometri, o fabrica de piese mecanice necesare unor aplicatii in industrie sau agricultura (deci pe orizontala), intra prin privatizare, in mana unui oligarh, Konstantin Kalughin. Fabrica mare, utilaje invechite, conditii de munca grele, muncitori de toate varstele, coplesiti de probelemele grele in care se zbat familiile lor. Mai ales ca s-au adunat multe luni in care nu si-au primit salariul. Au copii de intretinut, mame batrane si bolnave, sunt ei insisi bolnavi si apasati de grijile intunecate ale zilei de maine. De cealalta parte, potentatul Kalughin este inconjurat de oamenii firmei sale private de paza si protectie si ii are la degetul mic pe oamenii politiei, pe sefii procuraturii si Dumnezeu mai stie pana unde urca in politic relatiile sale (cat de cunoscuta pare povestea). Si in conditiile date, in loc sa investesti, sa incerci sa menti in viata fabrica, solutia lui Kalughin este sa puna zavorul pe “Zavod”. Urmand probabil sa o desfaca bucata cu bucata si sa o vanda ca fier vechi – o afacere mult mai lucrativa. Vine insotit de haita sa de “protectie” si anunta muncitorii, promitandu-le acestora ca isi va plati restantele la salariu undeva, in timp, peste vreo sase luni sau la sfantu-asteapta.

Remarcam – fara nicio surpriza, ca acest grup de paza si protectie pare mai degraba un grup infractional, o gasca in care toti se cunosc de mult, fiecare are cate o porecla, este condus de un individ cu nickname-ul “Pâclă” – posibil “Ceaţă”, un grup dotat cu arme si masini blindate. Un grup mirosind a conexiuni servicii secrete, guvern, politica… Alunecosul si perfidul Pâclă insa, duce in spate un mare necaz, drama nevestei sale, in stadiu de tratament cu citostatice pentru stavilirea unui cancer.

Insa muncitorul poreclit “Mosul”, cu un trecut de luptator in vreunul dintre teatrele de razboi (poate Afganistan, poate Ucraina, poate altundeva), trecut din care s-a ales nu numai cu cunostintele militare, ci si cu lipsa unui ochi si cu serioase cosmaruri nocturne, vine cu o propunere aparent nebuneasca si greu de pus in practica. Propune catorva muncitori din sectia sa, sa il rapeasca pe patronul Kalughin si sa ceara o recompensa substantiala contra eliberarii sale. Planul este pus la cale rapid, oamenii se hotarasc cu greu, dar se hotarasc in final, isi scot la iveala armele ascunse prin locuinte, atacul are loc a doua zi in zori si Kalughin este prizonier in incinta fabricii. Un adevarat thriller, cu profunde implicatii psihologice (pentru ca fiecare personaj isi traieste drama sa, hotararea/nehotararea, implicarea/tradarea), o actiune din ce in ce mai tensionata in atmosfera cenusie a fabricii si a imprejurimilor acesteia. Fiecare personaj “este de partea lui”, lupta pentru el. Un thriller psihologic cu implicatii sociale, pentru ca in secolul 21, intr-o lume “libera”, omul mic, obisnuit, atunci cand se ridica impotriva nedreptatii, este ingenunchiat in sange, precum sclavii odinioara.

Este foarte bine instrumentata tensiunea, miscarea, actiunile personajelor, camera de filmat alearga in pas cu luptele din interiorul fabricii, camera de filmat devine un personaj aflat in mijlocul confruntarii directe dintre Mosu’ si Kalughin, urmarindu-le trairile pe figurile cenusii. Discutia dintre cei doi capata in final o nuanta fortata, usor didacticista, relativ la razbunarea pe care o cauta Mosu’, o razbunare prin nefericire, prin moarte in acest caz. Insa Mosu’ si-o asuma!

Si de o parte si de cealalta a baricadei este mult fanatism, dar ciudat, la Kalughin si la Mosu’ situatia este una pragmatica, pentru ca fiecare dintre ei stie clar ca va castiga in felul sau (Kalughin – va ramane in picioare si Mosu’ va cadea). Cei victoriosi – Kalughin si Pâclă insa, par a pierde – poate doar pe moment –  ceva din cinismul specific. Sau poate este posibil un prim pas spre o vindecare personal sau poate chiar sociala?

Politicul si economicul pote face un pas inapoi? Sau un pas inainte catre un soi de respect al drepturilor si valorilor umane? Sa nu fim prea optimisti!

 Superba imaginea finala… o reintoarcere la scena care deschide filmul. Cadrele de debut ni-l prezinta pe Mosu’, venind pe jos, pe sosea, spre fabrica, intovarasit de un caine, imaginile finale ni-l prezinta pe Anton, singurul muncitor scapat din confruntare, pornind pe sosea, spre casa, urmat de acelasi caine… Intre cele doua zori de ziua, o tragedie a zilelor noastre.

Iuri Bikov, scenaristul si regizorul acestui film, nascut in anul 1981la Novomiciurinsk, orasel in regiunea Riazan, provine la randul sau dintr-o familie de muncitori, si-a luat diploma de la Institutul de Cinematografie in anul 2005. De atunci si pana astazi a realizat o serie de scurt si lungmetraje, in unele chiar jucand. Si unele dintre peliculele sale s-au bucurat de aprecierea specialistilor, “The Major” – Primarul, fiind selectat in 2013 la Critics’ Week at the Cannes Film Festival. In 2014 “The Fool” a fost premiat la Locarno (Best Actor Leopard, Ecumenical Jury Prize, Junior Jury Award, First Prize)

Andrei Smoliakov (Kalughin), Denis Ṣvedov (Mosu’) si Vladislav Abaşin (Pâclă) sunt la randul lor actori excelenti, bine cotati atat pe scena cat si in filmul rusesc contemporan si recompensati cu numeroase premii.

Cinematografia semnata de Vladimir Uşakov contribuie in forta la crearea atmosferei tensionate si la transmiterea emotiei acestui film.

Nu stiu daca va rula pe ecranele noastre, nu stiu nici daca va fi accesibil online, in orice caz, daca aveti ocazia sa vizionati acest film, nu il ocoliti, este o experienta interesanta cinematografica si o lectie de viata cu multe implicatii.

Nota: 8/10

Articole similare

Israeli PD Blue: Manayek (2020)

Dan Romascanu

Hotul de carti, de Markus Zusak

Delia Marc

Tom Sawyer (2011)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult