Le juge et l’assassin (1976)
Regia: Bertrand Tavernier
Distribuția: Philippe Noiret, Michel Galabru, Isabelle Huppert
Regizorul Bernard Tavernier și actorul Philip Noiret au colaborat în 9 filme. ‘Le juge et l’assassin’ din 1976 este al treilea film făcut împreună și este un film remarcabil din multe puncte de vedere. Acțiunea se petrece în ultimul deceniu al secolului 19, într-o Franță care trăiește încă trauma Comunei din Paris și a înfrângerii în războiul franco-prusac, o țară profund divizata de cazul Dreyfuss, măcinată de inegalități sociale care au dat avânt mișcării socialiste dar au încurajat și grupurile anarhiste și atentatele teroriste. Pe acest fundal, Bertrand Tavernier împreună cu Pierre Bost și Jean Aurenche au scris scenariul unui film care descrie cazul unul criminal în serie, un fel de Jack Spintecătorul francez, concentrându-se pe personajele criminalului și al judecătorului care face totul pentru a-l prinde și a-l condamna.
Sergentul Joseph Bouvier este un veteran al războaielor Franței. Iubește o tânără femeie care îl respinge, și atunci se hotăraște să o ucidă și să se sinucidă. Nu-i reușește nici asasinatul și nici sinuciderea, este declarat iresponsabil, dar după câțiva ani medicii îl considera vindecat și îl eliberează. Adoptând o viață de vagabond, pradă unor suferințe fizice și psihice cronice și a unui misticism maladiv, străbate Franța de la Nord la Sud, ucigând și violând pe drum 12 victime, majoritatea copii sau adolescenți. Judecătorul Emile Rousseau duce o viață burgheză tipică, cu o mamă posesivă și o amantă de condiție socială inferioară într-un oraș de provincie. Cazul Bouvier îi oferă ocazia de a se remarca, dar pentru asta trebuie să obțină o condamnare, să evite ca ucigașul serial să fie declarat nebun și să-l transforme într-un simbol a tot ce este putred în Franța. Un fel de Dreyfuss ucigaș în serie. Confruntarea dintre cei doi este nu doar o întălnire dintr-un acuzator și un criminal. Rousseau are de partea sa nu numai inteligența și viclenia care-i vor permite să câștige încrederea lui Bouvier, dar și o întreagă mașinărie juridică și politică aflata în slujba unei clase sociale care se teme de schimbările care aveau să se producă mai devreme sau mai târziu. În final este vorba despre o confruntare dintre doua concepții despre Franța, ambele corupte și distructive.
Philippe Noiret este, desigur, formidabil ca întotdeauna. Rolul judecătorului viclean, arivist și corupt moral i se potrivește perfect. Performanța actoricească cea mai remarcabilă însă îi aparține lui Michel Galabru, un actor care până atunci se făcuse cunoscut doar în roluri comice (între care jandarm din trupa lui Louis de Funès la Saint-Tropez). Rolul lui Bouvier îi permite lui Galabru să creeze un personaj complex, în care nebunia se amestecă cu pasiunea, fervoarea mistică cu poezia intelectuală. În distribuție apare și Isabelle Huppert, care la 23 de ani, în rolul secundar al lui Rose, amanta judecătorului, era frumoasa și deja stăpână pe acea expresie de mister care avea să-i marcheze marile roluri care vor veni. Bertrant Tavernier a știut întotdeauna să colaboreze cu profesioniști de clasă.
Cinematografia lui Pierre-William Glenn este impresionantă, mai ales în scenele de natură. Muzica lui Philippe Sarde joacă un rol foarte important. În film apar câteva scene cântate – de un ofițer care declama un cântec patriotic despre Alsacia și Lorena pierdute, de un trubadur care îi cântă o baladă ucigașului devenit erou popular, de către femeile muncitoare care demonstrează pentru drepturile lor în scena finală. Acestea, împreună cu decorurile și costumele foarte atent concepute, fac din ‘Le juge et l’assassin’ un film extrem de expresiv în redarea atmosferei epocii. Problema cea mare a scenariului este retorica prea evidenta, care nu vrea să lase niciun dubiu în legătură cu opiniile politice ale scenariștilor și regizorului. Nu era cred necesar. Povestea în sine este destul de puternică și vorbește singură, iar nivelul interpretării și duelul Noiret – Galabru sunt destul de expresive fără a fi explicite. Bernard Tavernier putea să lase arta cinematografica pe care o stăpânea atât de bine să spună întreaga poveste. Ar fi fost suficient.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://video-a-la-demande.orange.fr/film/LEJUGEETLASW0011202/le-juge-et-l-assassin)
