Destroyer (2018)
Regia: Karyn Kusama
Distribuția: Nicole Kidman, Toby Kebbell, Tatiana Maslany
Îmi place modul cum își alege Nicole Kidman rolurile în ultima vreme. Desigur, după 35 de ani de carieră, 84 de roluri și un Premiu Oscar, ea are mai puțin nevoie de a dovedi ceva lumii și poate căuta doar roluri, scenarii și regizori de film interesanți și poate să joace pentru satisfacția și plăcerea de a parcurge drumuri neexplorate. Rolul din „Destroyer” pare să fie inspirat de o decizie similară făcută acum 15 ani de Charlize Theron cu rolul ei în „Monster”, care i-a adus un Premiu Oscar frumoasei actrițe născute în Africa de Sud pentru rolul în care teribilul machiaj a desfigurat-o la limita de a fi nerecunoscută într-un rol de prostituată devenită ucigaș în serie. Filmul regizat de Karyn Kusama o maschează și pe Nicole Kidman pentru o parte din timp, dar transformarea pe care o suferă ea nu este numai fizică. Din nefericire, din multe puncte de vedere, „Destroyer” nu reușește la același nivel atins de filmul care a făcut-o pe Patty Jenkins celebră (faimă reînnoită recent de noua serie ‘Wonder Woman’).
Acțiunea. Detectivă a poliției din Los Angeles, Erin Bell arată și se comportă ca un mort viu în orașul imens și violent. De fapt, ea a murit sufletește acum 16 ani, când o misiune sub acoperire a luat o turnură greșită. Nimic nu pare să-i provoace sentimente pozitive, nici măcar fiica ei adolescentă care preferă să locuiască cu fostul ei soț, și pare a face propriile alegeri proaste în viața ei. Singurul sentiment care o poate motiva este dorința de răzbunare care se trezește când se întâmplă o crimă care pare a fi legată de trecutul ei. Există două fire narative în film și acțiunea oscilează între cele două: unul este ancheta foarte neortodoxă de crimă pe care o duce Erin pentru a-l găsi pe omul care i-a distrus viața și flashback-urile care vor clarifica treptat sursele comportamentului ei în evenimentele care i-au schimbat calea vieții.
Ce mi-a plăcut. Regizoarea Karyn Kusama reușește să clarifice atât intriga thrillerului psihologic, cât și scenele de acțiune. Jocul lui Nicole Kidman este convingător, iar machiajul său în Erin cea din zilele noastre este excelent.
Ce mi-a plăcut mai puțin. În timp ce scenariul este bine scris și descoperim lent trecutul întunecat al personajului, există un defect mare care face toată povestea mai puțin credibilă. Cred că chiar și în Los Angeles-ul descris în film, un ofițer de poliție cu un astfel de comportament haotic ar fi suspendat pe loc, nu i s-ar încredința o armă și insigna de ofițer al legii. Pentru un film care aspiră să fie realist, aceasta este o greșeală uriașă în opinia mea. Nimic nu place în acest film, nici chiar personajul principal, cu siguranță nu realitatea din jurul ei.
În ciuda ambițiilor sale, filmul este greu de urmărit și în plus durează mai mult decât este necesar. Revenind din nou la „Monster”, filmul acela de acum 15 ani avea mesaje sociale și morale. În „Destroyer” este vorba doar despre o alegere proastă în trecut care pare să influențeze totul, restul este ficțiune violentă și o realitate foarte sordidă.
