Doctor Sleep (2019)
Regia: Mike Flanagan
Distribuția: Ewan McGregor, Rebecca Ferguson, Kyliegh Curran
‘Doctor Sleep’, scris și regizat de Mike Flanagan în 2019, este un ‘sequel’. Este nevoie cred de o doză semnificativă de îndrăzneală (ca să nu îi zicem tupeu) pentru a realiza un sequel al unuia dintre cele mai celebre și mai bine făcute thrillere horror din istoria cinematografiei – ‘The Shining’ al lui Stanley Kubrick din 1980. În același timp filmul este și o ecranizare a romanului lui Stephen King, care este la rândul său sequel al cărții pe care era bazat filmul lui Kubrick. ‘The Shining’ era o întălnire la cel mai înalt nivel intre creativitatea lui Kubrick și nebunia lui Jack Nicholson. Mike Flanagan nu a avut curajul de a se depărta destul de romanul lui King (căruia filmul atunci i-a displăcut) așa cum o făcuse Kubrick și de a înlocui elementele de cultură populară cu ambiguitate și oroare pură. Încercând să combine prea multe genuri, împrumutând personaje și decoruri din filmul lui Kubrick, dar rămânând prea fidel povestii din romanul lui King, Flanagan a realizat un film acceptabil, dar departe de profunzimea originalului.
Dan Torrance, copilul din ‘The Shining’, supraviețuise unei copilării bântuite de fantome, dar pare să își rateze viața până când întâlnește oamenii buni care să-l aducă pe drumul drept al unei existențe (prea) normative. Ca meserie își folosește puterile pentru a alina ultimele clipe ale bătrânilor bolnavi dintr-un spital. În timpul liber intră în comunicație telepatică cu o adolescentă cu puteri și viziuni similare. Când aceasta sesizează crimele în serie ale unei bande de – să le zicem – vampiri care își prelungesc existența ucigând în mod ritual și sadic copii dotați cu puteri asemănătoare și absorbindu-le ‘strălucirea’, cei doi nu au altă alternativă decât a se întâlni și a acționa împreună pentru a distruge forțele întunericului. Problema este că tot ceea ce era metaforă la Kubrick (începând cu ‘the shining’ – strălucirea) devine grafică explicită în filmul lui Flanagan. Din horror bine construit, adânc dar subtil suntem aruncați într-un film care ar aparține genului ‘adolescenți contra vampiri’ dacă nu ar fi populat cu scene grafice violente care restrâng publicul căruia i-aș recomanda acest film.
Ewan McGregor este foarte potrivit în rolul lui Dan Torrence cu 39 de ani după ‘The Shining’ și elementele prea idealizate ale personajului său nu i se pot imputa lui, ci scenariului. Doua personaje feminine sunt însă adevărate revelații. Rebecca Ferguson este Rose the Hat, personaj care în primul moment pare ieșit din scrierile lui Lewis Caroll, dar care se dovedește a fi una dintre cele mai reușite întruchipări de vrăjitoare sexy și diabolice pe care le-am văzut pe ecran în ultima vreme. Nu îmi plac rolurile de copii sau adolescenți în filme pe care nu le-aș recomanda copiilor și adolescenților, dar nu pot să nu remarc rolul extraordinar al lui Kuliegh Curran, o actriță adolescenta cu personalitate și expresivitate remarcabila, care sper să crească într-o actriță matură pe măsură. Ultima parte a filmului reconstituie decorurile și personaje din ‘The Shining’ și din punct de vedere vizual arata foarte bine. În general, acțiunea are ritm și fluență. Filmul cred că mulțumește pe mulți amatori ai genurilor pe care le-a amestecat Mike Flanagan în oala de producție, dar admiratorii lui Kubrick nu se vor putea abține să nu remarce că este mai aproape de cultura populară a romanelor lui Stephen King și a majorității ecranizărilor pe care acestea le-au inspirat decât de subtilitatea și profunzimea filmelor lui Stanley Kubrick. Flanagan nu este Kubrick, și nici industria cinematografica a anului 2019 nu mai este cea a anului 1980.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
