Carti Carti de fictiune

“Chiar aşa, Bob băiete”: Bob Honey care face și drege, de Sean Penn

”Bob Honey care face și drege”, de Sean Penn
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iaşi, 2020

Traducere din limba engleză şi note de Vlad Pojoga

Sean Penn, un actor, scenarist, regizor si producator din galeria cinematografiei contemporane de varf. Premii si nominalizari… o recunoastere repetata a valorii sale artistice.

Vreo 200 de pagini. Atata numara debutul literar publicat in 2016, a lui Sean Penn. Dar sunt 200 de pagini mustind de observatii atente asupra lumii in care traim, expuse cu o voce extrem de articulate, dureros de critic la adresa acesteia. Dar si cu unde de satira si  umor carambolesti.

Personajul sau, Bob Honey, ăl de “face si drege”, este un produs complex al timpului nostru. O lume careia Bob ii gaseste momentele dureroase si care il influenteaza si il inspira… “Lumea lui Charlie Manson, Lumea Vietcongului, Lumea ucigasului Zodiac, Lumea lui Bob.”

Esenta copilariei lui Bob l-a pregatit pentru o despartire de timp.  Sinergie si alte moravuri sociale, directionandu-l spre lipsa de tact, cuvinte ce ranesc si ciudatenii triste, de care lui insusi avea sa-i fie teama.

Patima pentru flacari, pentru lovituri daunatoare de moarte, pentru tradare, pentru “algoritmul existentialismului binar modern, convingerea ca <toti ceilalti gresesc> si ca misiunile lui sunt <branduri> castigatoare”. Aceasta este  Lumea lui Bob. Bob – un om-lup singuratic. Un sociopat de cea mai pura speta. Un criminal lipsit de scrupule, lipsit de empatie sau orice alt bagaj de sntimente normal umane. Un sociopat al vremurilor noastre, care isi pregateste constiincios armele de care se foloseste pentru a reorganiza societatea dupa modelul gandirii sale (asa cum multi au mai facut-o si o fac in continuare):

 “Salpetrul e diavolul insusi. Daca il mananci, nu-ti mai functioneaza putulica. Dar daca il amesteci cu un pic de sulfura si carbid sau, poate, cu putin zahar, ai scos de aici o bomba artizanala frumusica.”

Insa, uneori fara sa-si dea seama, alte ori constientizand faptul ca in fond este o scula al celor ce hotarasc de la cel mai inalt nivel (dar in conses cu structura sa si cu pornirile sale), Bob este Acela care “face si drege”.

Implicat in Programul Scottsdale in comunitatea de pensionari din Arizona, recte un program de exterminare a populatiei “cu un nivel ridicat de flatulenta”, are ca scop umamitar “reducerea nivelului de metan din atmosfera”, care subtiaza stratul de ozon. “Fantastic”. Si Bob – “masculul nostru american cu Ciocan nu a reusit niciodata sa determine cu un grad satisfacator de certitudine daca Scottsdale era un program implementat direct de guvern sau era o afacere din umbra”. Dar, cum apuneam,  Programul ii satisfacea pornirile viscerale… si atunci… la ce bun sa mai gandeasca, sa se mai intrebe si sa se mai indoiasca, oricum – se simte exilat social! Si aceasta pentru ca Lumea occidentala dezvoltata, considerata atat de plina de trufie si de posibilitati, de cele mai multe ori omoara lucrurile frumoase din inimile oamenilor”.

Asa ca Bob se simte parte a elitei societatii, singur face si drege… societatea!

Contribuie si el, dupa puterile sale, la “Dezinventarea iubirii, dezumanizare, mecanisme doar, unse ca sa functioneze”, pentru ca “Brandul e fiinta”.

Fiecare pagina pare un tablou de expozitie, o expozitie a momentelor de nebunie din istoria omenirii si a manipularilor politice care au dus catre prabusiri ale umanitatii.

Bob are deja cincizeci si sase de ani si se intreaba “unde a disparut viata?” “pentru ca batranii ne trag in jos” si el este aproape batran, gata sa isi “tradeze propriul sine”. Dar continua, pentru ca, se destainuie el jurnalistului Surley,  “Fac si dreg. E chestia la care ma pricep de cand eram copil”. Implicarea lui Bob (de fapt a cetateanului american si prin extindere – a cetateanului lumii), la evenimentele istorice/politice, sau la cataclisme naturale, uneori acestea fiind provocate de mana omului, este uneori plina de umor, dar in cele mai multe cazuri este satirica, ba chiar sumbra, morbida, lipsita de afect. Uneori este strabatuta de note de real criticism la adresa cutumelor sociale – vezi rasismul, misoginismul.

Uneori, in calitate de cititor, am avut senzatia unui Bob Honey, plin de fiere si nu de miere (Honey) – marioneta manipulata, razbunatoare, alteori am inteles actiunile sale ca fiind pornite din eul sau si in unele cazuri am simtit ca Sean Penn se joaca cu mintea mea, creionand un Bob “care face si drege” doar in mintea si in visele sale de refulat nemultumit, care “face un mic ocol prin prpriul creier”.

De remarcat si la Sean Penn, ca si in cazul multora dintre scriitorii contemporani, o filiatie puternica fata de muzicienii ai caror compozitii reflecta atitudinea critica asupra societatii si timpurilor. La Sean Penn, muzica reflecta caracterul si actiunile personajului sau, cosmarul misiunilor in care Bob “face si drege”. Societatea si curentele politice care o strabat. De exemplu piesa “Bombe peste Bagdag” (Outkast). Sau convingerile sale politice: Phil Ochs – “Love Me I’m a Liberal”. Sau indoielile sale: B.J. Thomas – “Raindrops Keep Fallin’ on My Head” (“Stropi de ploaie imi cad pe cap / Si, exact ca tipului cu picioare prea mari ca sa-i incapa in pat,  / Parca nimic nu mi se potriveste…“). Sau “Working Class Hero” – John Lennon (“Cand nu functionezi pentru ca esti plin de frica, / Un erou al clasei muncitoare e bine sa fii, / Te tin dopat cu religie, sex, TV, sa stii, / Iar tu te crezi liber, destept, inclasabil, / Dar din ce vad, tot pule de tarani sunteti si veti fi, / Un erou al clasei muncitoare e bine sa fii.”)

Procesul de tâmpire are un rol primordial în imunitatea turmei faţă de înţelepciune.

Pentru Bob exista  un moment dat,  “cand nu mai era de ajuns sa faca si sa dreaga (…) Se poate spune ca atractia publicului, ce insista odinioara pe consolidarea crezurilor, a devenit acum o foame nepotolita, ce insista pe intarirea nesigurantei individului. E o nebunie logaritmica ce creste exponential in cursul procesului.”

Bob Honey, o persoana stearsa, arareori remarcata pe straduta sa din Woodview, California. Dar implicata si in raul si in binele omenirii, depinde din ce unghi privesti si de pe ce platforma politica si sociala. Privind acum in 2020 – pozitia scriitorului (si a lui Bob Honey) in privinta unor probleme importante ale societatii americane (si nu numai) in anul 2016, observi acutizarea acestora si ma refer la problemele legate de drepturile femeilor (viol, MeToo), problema miscarii BML, problema votului la presedintia SUA (Hillary Cliton vs Trump).

Si aici, la ultimul punct, Bob/Sean, isi exprima fara teama pozitia, spunand ca  “bufonul blond se ia de mana cu Legea si Ordinea ca o caricatura”. (Atentie la“trumpery” = farsa, inselatorie). De altfel, “Statia unsprezece” a romanului, se intituleaza “Mein Drumpf” (un spirit de gluma trist, dar concludent pentru autor).

Si mai ales, cititorule, atentie la notele de subsol ale autorului, foarte bogat reprezentate si care vin cu explicatii care denota un bagaj complex de cultura, documentare, referinte, trimiteri… o cultura generala de mare calibru, care il caracterizeaza in plus, pe Sean Penn)

Inchei citandu-l pe Sean Penn:

“In cazul lui Bob, pasiunea lui irationala pentru rationalitatea lipsita de pasiune este ireconciliabila.”

Epilog:

“Si Bob Honey?
O fiinta.
Fara brand,
fara stapan
si liber, da.”

Semnalez aici un citat extrem de simplu in cuvinte, dar de o mare profunzime ideatica, apartinad filozofului indian Jiddu Krishnamurti si care prefateaza Partea a Doua a romanului: “A te adapta bine la o societate profund bolnavă nu e o dovadă de sănătate

Un roman provocator pentru cititorul conectat problemelor lumii in care traieste, fibrilant si horror pe alocuri, descurajant uneori, dar si plin de speranta intr-o trezire nu prea tarzie, speranta la care fiecare dintre noi trebuie sa contribuim proactiv.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: Polirom.ro, Amazon.com, Pinterest)

Articole similare

Tatiana Niculescu Bran – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

Jovi Ene

Timp de 8 zile, 8 ipostaze feminine – 4 martie: Sora devine “cealalta femeie”

Jovi Ene

Ultimul bestseller al lui Thomas L. Friedman a aparut in traducere la Editura Polirom

Codrut

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult