Filme Filme europene Recomandat

La vérité (1960)

La vérité (1960) – The Truth – Adevarul
Regia: Henri-Georges Clouzot
Distributia: Brigitte Bardot, Charles Vanel, Louis Seigner

In filmul lui Bernard Tavernier „Laissez Passer„, Henri-Georges Clouzot are parte indirect de un tratament cam aspru. El este unul dintre regizorii care au continuat sa munceasca in timpul ocupatiei germane din timpul celui de-al doilea război mondial si a fost atacat pentru aceasta atitudine mult timp dupa acesta. El este, de asemenea, un bun regizor, filme clasice precum „Quai d’Orfevres” si „Diabolique” sunt printre cele mai bune opere din cinematografia franceza pana la aparitia Noului Val, care l-a inlocuit pe Clouzot.

Este ironic faptul ca „La vérité” a fost ultimul sau film mare si ca exponentii Noului Val au fost atat de critici cu el. Filmul contine, dupa parerea mea, multe dintre elementele care au fost preluate, continuate si amplificate de Truffaut, Godard si ceilalti. Este intr-o oarecare masura o piatra de hotar la granita dintre filmele clasice si noile filme franceze ale anilor ’60. Subiectul insusi vorbeste despre confruntarea dintre doua generatii. O tanara fata este adusa la judecata. Ea si-a omorat iubitul si instanta trebuie sa decida daca a fost un accident, o crima pasionala sau o crima cu premeditare. Tribunalul este compus din tot ceea ce reprezinta generatia veche – judecatori, avocati, public – toti gata sa treaca printr-o judecata morala sau chiar sa linseze fata.

La vérité

Ea vine dintr-o lume diferita, apartine unei generatii diferite, cea care refuza sa se supuna conventiilor, ea vorbeste o limba diferita, asculta o muzica diferita, simte si iubeste diferit. Spectatorul de azi nu se poate abtine sa se gandeasca la 1968, anul cand acea generatie a iesit pe strazi in Franta si in alte locuri si a schimbat istoria. Dar anul este inca 1960 si verdictul procesului nu poate fi decat unul.

Intuitia lui Clouzot este inaintea timpului nu numai in ceea ce priveste judecata istoriei. Ea priveste, de asemenea, si stilul de filmare. Cea mai mare parte din film este o drama cu juri, in traditia americana a lui Kramer, doar tradusa in franceza. Cateva scene sunt totusi filmate pe strada, parte din flashback-urile ce amintesc povestea relatiei care s-a incheiat cu o tragedie. Ei bine, aceste scene sunt pentru toate intentiile practice ale Noului Val. Ele nu descriu numai Parisul noii generatii, ele sunt de asemenea filmate in stilul noi generatii de regizori. Aici Clouzot se apleaca gratios spre tinerii regizori care il vor defaima.

Si, desigur, mai este si Brigitte Bardot. Acesta este unul dintre cele mai bune roluri ale ei, ea joaca intreaga gama de emotii de care este capabila, este frumoasa si vulnerabila, pasionala si disperata. Ea atrage barbatii, ea atrage atentia, ea creeaza emotii. Este ea impotriva intregii lumi, intr-o revolutie personala fara nicio sansa de succes. Cu acest film, ea a fost recunoscuta ca o actrita serioasa, nu numai o vedeta populara. Este filmul ei in aceeasi masura in care este al lui Clouzot si este unul demn de amintit.

Nota: 8/10

Articole similare

Taxi Driver (1976)

Jovi Ene

Saptamana malteza – 9 / Faruri in Malta

Dan Romascanu

A Delicate Truth, de John Le Carre

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult