Filme Filme romanesti

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018)

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018)
Regia: Radu Jude
Cu: Ioana iacob, Alexandru Dabija, Alex Bogdan

Era și cazul să se facă un film despre  ce-ar fi bine să vorbim sau să nu vorbim, adică despre cenzură. Vezi contextul apariției acelui proiect de lege referitor la pedeapsa cu pușcăria privind defăimarea țării. Despre participarea românilor la Holocaust, uciderea a 380.000 de evrei la Odessa, despre naționalismul care omoară este un subiect despre care nu trebuie să vorbim. E de rău despre români, deci se poate încadra la ”defăimare”. Dar este oare defăimarea tot una cu a critica la modul constructiv (sau reconstructiv în acest caz), tot una cu respectul pentru adevărul istoric, fie că el ne place sau nu? Gestul lăudabil de a ne asuma paiul din ochi poate fi interpretat, dacă există reavoință și ca o autodefaimare, desigur… 

Dacă vrem să ținem seama de trecut, de trecutul cel adevărat și rușinos, și nu de unul edulcorat, în care românii nu au fost niciodată în istorie altceva decât victime, fabricat de programa școlară sau de minciuna prin omisiune a celor care s-au ocupat de formarea și informarea noastră, a celor deveniți intelectualii de astăzi, putem observa că lucrurile se cam repetă, desigur, în alt logaritm.  Românii care au masacrat evrei la Odessa arată în pozele îngălbenite și neclare ca niște oameni obișnuiți, așa cum tot la fel arată și figuranții de la spectacolul istoric de stradă, pentru care interesul personal primeaza, care deși protestează și o tot blamează pe regizoare că defăimeaza trecutul, rămân disciplinați, vor să fie actori în spectacolul ei de stradă, nicidecum  de dragul reconstituirii adevărului istoric, ci ca să mai ia un ban de la primăria ce finanțează „comedia”.

 

Și Victor, și eu, ne gândim că cei care consimt să mușamalizeze o crimă sunt părtași, chiar dacă crima s-a produs înainte ca ei să se fi născut. Până când să stăm așa, acum, că lucrurile au ieșit la iveală? Filmul acesta este un fel de spovedanie care ne poate face mai frumoși, dacă-l avem.  Mă întreb cât de simplu poate cineva interpreta ca “defăimare”, un act prin care, iată, un membru al unei comunități face o critică a propriei sale comunități.  Pot cei cu ochelari de cal să înțeleagă și termenul de „critică constructivă”, fără a aluneca în tendința stalinistă de a condamna ceea ce „nu-i cu noi”?

Filmul prezintă povestea realizării unei reconstituiri istorice pentru un spectacol de stradă.  Regizorul este o tânără, Mariana Marin, care pe măsură ce i se pun bețe-n roate la a face o reconstituire a faptelor reale, devine o admirabilă activistă, o femeie care luptă pentru adevărul nostru și pentru un gest simbolic reparator vizavi de faptele celor de același neam cu noi, care au făcut crime („200 de jidani morți pentru un soldat omorât și 100 dejidani morți pentru unul rănit”), deși bugetul de care are nevoie depinde de indivizi cu ochelari de cal, oameni de la primărie, care țin la corectitudinea politică și au o problemă atunci când trecutul nostru ar putea fi prezentat altfel decât laudativ, pe tonul care ne flatează.  Așa cum spune personajul principal al filmului, istoria apare eronată, fiindcă este mai tolerabil să te consideri fostă victimă, decât fost călău.  Titlul este între ghilimele, ne explică regizorul într-un interviu după ce a luat marele premiu de la Karlovy Vary, deoarece este un citat dintr-o frază rostită in 1941 de către profesorul Mihai Antonescu în Consiliul de Miniștri. Tot el explică faptul că filmul său se vrea o replică venită dinspre prezent, la acea afirmație din trecut.  Admit că este mai mult decât o replică.  Filmul este un strigăt, un semnal de alarmă. Radu Jude se exprimă prin vocea Marianei. Tânăra regizoare, personaj principal al filmului său, urmărește consternată reacția oamenilor din stradă la vederea reconstituirii istorice a unei scene în care un grup de evrei sunt închiși într-o incintă de lemn, căreia i se dă foc, iar ei ard de vii, în aplauzele majorității publicului spectator. Ea se întreabă îngrijorată ce semnificație pot avea acele aplauze din stradă.  

Iar eu m-am întrebat cine să fi fost oare acei 9 spectatori disparați, din sala în care am vizionat acest film. Pentru prima oară mi s-a întâmplat să remarc că nimeni, dar absolut nimeni din sală nu a scos o vorbă și nu s-a ridicat de pe scaun după ultima secvență a filmului. Nu se auzea nici musca, genericul se derula în tăcere, așa încât  am avut senzația că noi toți acolo în sală păstrăm un moment de reculegere pentru cele 380.000 de victime.  Tocmai aflasem din film, prin lecturarea unor fragmente de cărți  care documentează aceste cifre, cum că până și nemții au notat excesul de zel antisemitic al lui Antonescu și că România s-a remarcat atunci ca cea mai antisemită țară din Europa acelor ani.  Am rămas cu toții în fotolii, până când s-a derulat complet genericul si s-a stins ecranul.  Nu am mai asistat până acum la o asemenea atitudine de respect, într-o sală de cinema.  

Nota: 9/10

Articole similare

One World Romania 2018: Close Relations (2016)

Delia Marc

Paradisul nu are ziduri: Le jeune Ahmed (2019)

Carmen Florea

Crime, culori, demență și compasiune în America postbelică: Ratched (2020)

Tudor-Costin Sicomas

1 comment

Veronica Rozenberg 25 octombrie 2018 at 16:23

” Despre participarea românilor la Holocaust, uciderea a 380.000 de evrei la Odessa, despre naționalismul care omoară este un subiect despre care nu trebuie să vorbim”

Nu stiu de ce ieste fontul invizibil, nu a fost trecut cu o cerneala invizibila, dar ceea ce e scris mai sus, din greseala sau din nestiinta este o airueala. Numarul evreilor omorati de armata romana nu este cel citata de dna Adriana N.
Deci inainte de publicati unele informatii este bine sa faceti efortul de a le verifica in mod serios.
Cu bine, Veronica

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult