Filme Filme europene

Despre dragoste și alți demoni: Loving Pablo (2017)

Loving Pablo (2017) – Iubindu-l pe Pablo
Regia: Fernando Léon de Aranoa
Cu: Penélope Cruz, Javier Bardem, Peter Sarsgaard

Filmul lui Fernando Léon de Aranoa încearcă să aducă o nouă perspectivă poveștii de renumitului traficant de droguri Pablo Escobar (Javier Bardem), povestea fiind spusă de Virginia Vallejo (Penélope Cruz), la 14 ani după moartea acestuia. Escobar rămâne vedeta jocului chiar și în cele mai negre momente, iar pelicula nu este axată pe gangsteri și atrocități, prezente totuși în câteva scene, ci pune mai degrabă accentul pe complicitatea asumată și pe componenta emoțională.

Vizionat în afara concursului la cea ce-a 74-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția și la secțiunea de prezentări speciale la Festivalul Internațional de Film de la Toronto din 2017, Loving Pablo a primit două nominalizări la Premiile Goya (pentru cel mai bun actor și cea mai bună actriță în rolurile principale), două din partea Societății Actorilor Spanioli, iar în cadrul Premiilor Platino ale Cinematografului Iberoamerican 2018, Javier Bardem a fost câștigătorul premiului din partea publicului. Poate încep cumva cu concluzia, însă dacă Javier mi-a părut aproape la fel de bun ca în Biutiful (2010, regia Alejandro González Iñárritu), cinismul și latura ironică fiind cele mai bine interpretate, Penelope Cruz a fost foarte departe de ceea ce mă așteptam. Un personaj în a cărui piele nu a reușit să intre, fără forță și pasiune, și cu excepția câtorva scene în care nu există dialog, jocul ei mi-a părut neverosimil. De la mimică, la discurs și mișcare în fața camerei, parcă nu se regăsește și încearcă zadarnic să-și motiveze personajul să iasă la iveală.

Virginia Vallejo García a fost o ziaristă de televiziune foarte populară în Columbia, ajunsă însă celebră pentru relația sa cu traficantul de droguri Pablo Escobar, şeful cartelului de la Medellin. În 2006 aceasta a depus la Miami mărturie într-un proces împotriva lui Alberto Santofimio, fost ministru de Justiţie columbian şi asociat al lui Escobar, în urma colaborării cu Agenția Națională Americană Antidrog, când au fost descoperite multe amănunte cu privire la legăturile dintre clanurile de traficanți și politica din Columbia. Când l-a cunoscut, în 1982, Pablo Escobar era un om politic misterios care conducea o lume de o bogăţie fără precedent, în care mare parte din fluxul continuu de bani provenind din traficul de cocaină se canaliza către proiecte caritabile şi campanii electorale ale unor candidaţi la preşedinţie aleşi după planurile sale.

Cartea Virginiei Vallejo, “Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Pablo”, tradusă în română de Oala Balaș și publicată la Editura Litera în 2017, care a fost stat la baza filmului realizat de Fernando Léon de Aranoa aduce în prim plan aspecte care nu au mai fost puse în lumina refletoarelor până acum. De la ucigaș, rege al drogurilor și manipulator desăvârșit, Pablo Escobar apare și ca marele cuceritor, capabil de o pasiune greu de închipuit, dar și ca apărătorul familei. Sunt evidențiate o serie de contradicții care ar fi măcinat orice alt om, dar care la Escobar funcționează perfect. Până în momentul în care realizează că familia este cea pentru care merită să lupți în final și în rest ești văzut ca un nimeni fără imperiul financiar, pentru el nu există limite. Siguranța familiei este cea care devine limitatorul de viteză al nebuniei sale. Odată ce imperiul creat începe să se năruiască, parțial din vina lui, datorită unor decizii greșite, dar și datorită faptului că timpul schimbă lurcurile și oamenii și dacă nu există suficientă adaptare, intri în colaps, siguranța devine o problemă pe care nu o mai poate controla. Și atunci trebuie să facă un sacrificiu.

Sedusă de charisma lui Pablo, Virginia începe o relație pasională de dragoste cu Escobar, în ciuda faptului că este un om de familie căsătorit cu Maria Victoria. De-a lungul anilor 80, Escobar a devenit faimos datorită implicării în viața oamenilor săraci din Medellín (capitala Columbiei) și datorită încercării sale de a deveni politician în congresul Columbiei. Principala sa putere a fost însă capacitatea de administra un imperiu al crimei în Columbia și răspândirea drogurilor sale de către toate Statele Unite ale Americii. Ulterior a devenit ținta autorităților americane, care nu erau de acord cu această stare de fapt. Astfel agentul interpretat de Peter Shepard ia legătura cu Virginia, încercând în primă instanță să apeleze la moralitatea sa, pentru a-l opri pe Pablo. Tentația banilor și vertijul care o curpinsese nu puteau fi diminuate la momentul acela. Ulterior lucrurile s-au schimbat și văzând că banii s-au risipit, iar familia lui Escobar a revenit în prim plan, ea și-a revizuit poziția.

Pablo Escobar urma să fie prins sau să se predea și să fie extrădat și judecat în afara Columbiei. Lucrurile s-au precipitat, planurile fiind date peste cap chiar de Pablo în neumărăte rânduri. Finalul este tragic, apoteotic pe undeva, iar spectatorul empatizează în final cu Escobar. Cele câteva reguli simple de viață sunt probabil cele care contribuie semnificativ la această reacție: fii loial, protejează-ți familia și luptă pentru ce ți-ai propus, deși toate acestea însă nu justifică nici crimele, nici adulterul repetat și nici manipularea.

De menționat este și discrepanța foarte bine punctată în filmul lui Fernando Léon de Aranoa mai ales în primele scene, între opulența de la petrecerile și din casele liderilor clanurilor de traficanți și cartierele sărace din Madellin. De asemenea, latura normală a familiei Escobar este evidențiată în câteva scene, care însă nu conving, pentru că această normalitate este plătită scump, cu multe alte vieți, ceea ce spectatorul sesizează rapid și, de cele mai multe ori, nu poate tolera. În final rămân câteva întrebări deschise, dintre care aș aminti: Poate un om realmente să schimbe o țară și cursul istoriei acesteia? Se pot construi relații durabile alimentate doar dragostea pentru bani și notorietate? Ce poate exista cu adevărat între doi oameni? Pot funcționa durabil doi oameni într-unul singur? Se reduce și democrația, la fel ca politica, în cele mai multe dintre situații, la bani? Loving Pablo reușește să depășească istoria care s-a mai spus în alte cărți, filme și seriale și să ofere nu numai o perspectivă nouă, dar și să implice spectatorul într-o poveste care a schimbat atâtea destine.

#hailafim

Nota: 8/10

https://www.youtube.com/watch?v=Y9ni0CghN4s&t=13s

Articole similare

Dallas Buyers Club (2013)

Andreea Andrusca

Glamour și fraudă, artă și kitsch: Big Eyes (2014)

Dan Romascanu

Un ete inoubliable (1994)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult