Filme Filme romanesti Recomandat

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (2010)

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu (2010)
Regia: Andrei Ujica


Joi seara am fost la premiera de gala la Sala Palatului a documentarului lui Andrei Ujica, Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Comunismul nu pare a fi fost lasat de mult in urma, de vreme ce spectacolul a inceput cu o intarziere de aproape o ora, intrarea a fost facuta fara nicio organizare prea serioasa, amanunte care pot fi obisnuite pentru o anumita parte de spectatori, dar care nu le-a placut deloc studentilor si elevilor aflati in ultimele randuri ale salii si care incepusera sa vocifereze din ce in ce mai tare. Le-a facut insa placere cupa de sampanie cu care au fost intampinati, platourile cu eugenii, s-aun ingramadit sa vada biroul lui Ceausescu (asa mic si ponosit?) si colejele lui Barladeanu. Despre film insa, numai de bine.

Nu am fost printre cei care au resimtit epoca lui Ceausescu cu adevarat, aveam doar 10 ani cand au avut loc evenimentele din decembrie 1989, iar in perioada anterioara am fost scutit de cozi, de lipsa de mancare, fiind protejat de parinti, care si-au asumat aceste lucruri. Erau momente in care ne lipsea lumina, in care doream sa ma uit la televizor mai mult decat programul obligatoriu, insa nu au fost lipsuri fundamentale, iar varsta nu mi-a permis nici sa protestez, nici sa iau in serios acele lucruri. Dupa mult timp insa, am invatat din carti, din media vizuala si din relatarile altor persoane ce a insemnat perioada comunista, ce a insemnat Ceausescu atat pentru romani, cat si pentru Romania. L-am privit si il privesc ca un personaj odios, din ordinele si dispozitiile lui si ale aparatului nomenclaturist murind milioane de romani si suferind un popor intreg (cu mici exceptii), iar faptul ca dupa atatia ani am scapat de el nu poate constitui decat o binecuvantare. Privesc cu mila si regret orice personaj si persoana care il ridica in slavi atat pe el, dar mai ales acea perioada.

Sub aceste auspicii, am vazut si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, un eveniment anuntat prin comunicari de presa destul de dese, amanuntite si interesante. Fara indoiala, nici filmul realizat de Andrei Ujica nu face exceptie de la laudele primite in presa si in randul criticilor de la Cannes. Viata lui Ceausescu a fost interesanta, plina de situatii inca intunecate si pe care nu le putem deslusi doar din acest film, care cuprinde doar secventele filmate ale vietii lui. Planurile intunecate si penumbrele raman, pentru ca o viata a unui dictator odios si atroce, rece si impasibil fata de soarta celor mai multi romani, a fost cu mult mai vasta decat ceea ce s-a filmat: nu regasim niciun dispozitie prin care a ordonat moartea disidentilor, a celor de la Europa Libera, nici intrevederile cu Carlos Sacalul, cu Pacepa sau cu conducatorii statelor arabe si africane pe care ii aproviziona cu arme.

Trecand peste aceste etape, filmul reconstituie intreaga perioada a Romaniei sub conducerea lui Ceausescu: de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, trecand peste instaurarea lui ca secretar general (cand presedinte al Consiliului de Stat era Chivu Stoica), apoi accederea la presedintia Romaniei, in 1967 si deschiderea Romaniei in exterior dupa atacul Tratatului de la Varsovia din Cehoslovacia in 1968, trecand prin inundatiile din 1975 si efectele cutremurului din 1977, pana la ultimii ani, cand batran si incoerent uneori, nu mai poate rezista miscarilor din 1989, nedeslusite nici pana astazi.

Filmul este si emotionant, si amuzant, dar mai ales trist. Spectatorii si-au impartit impresiile in aceasta sfera a sentimentelor. Trist pentru cei care au trait acele vremuri si au infruntat criza pe toate palierele. Erau in sala oameni in varsta, curiosi cum ii mai pot impresiona aceste imagini, multe dintre ele vazute chiar in contextul acelor ani, si care au fost emotionati pana la lacrimi de imaginile inundatiilor si cutremurelor, de luxul in care traia Ceausescu si saracia in care traiau romanii. Tot publicul a aplaudat cuvantarea rostita de Constantin Parvulescu, poate cea mai curajoasa actiune publica interna impotriva lui Ceausescu, iata un moment emotionant.

Tinerii, pe de alta parte, au fost amuzati de momentele in care Ceausescu facea glume in discursurile lor, privindu-l ca un rau indepartat si aflat prea departe de ceea au simtit pe propria piele, multi dintre ei fiind nascuti dupa 1989: el, pus pe picior gresit de o conferinta cu intrebari nepregatite in Cehoslovacia; Nicolae si Elena inotand pe coastele Filipinelor; el rostind celebra alocutiune cu revenirea capitalismului “cand va face plopul pere si rachita micsunele”.

Cu bune, cu rele, este un film care este necesar. Timp de trei ore (care nu stiu cand au trecut), am fost martorii unei istorii construite de personajul principal, o autobiografie autentica pentru ca numai el a acceptat filmarea in momentele cheie, de la momentele vesele de la inceput (cand lumea parea ca il apreciaza, atmosfera fiind fericita, oamenii zambitori si muzica cantand la orice eveniment) pana la tristetea ultimilor ani, datorata lipsurilor la care erau supusi romanii, cand lumea era impinsa la aplauze, magazinele umplute cu produse cu ocazia vizitelor lui, iar datoria externa era lichidata pe spinarea poporului.

Nota: 9/10

Articole similare

Până și asta o să treacă, de Milena Busquets

Jovi Ene

Ben-Hur (1959)

Jovi Ene

Cu emoție, despre comunism și ”decreței”: ”Copilul și dictatorul”, de Marion Le Roy Dagen și Xavier-Marie Bonnot

Jovi Ene

11 comments

Dan Romascanu 1 noiembrie 2010 at 14:29

Multumesc pentru cronica, Jovi! Cred ca momentul in care publicul din Sala Palatului a aplaudat cuvantarea rostita in aceeasi sala cu trei decenii in urma de Constantitn Parvulescu a fost un moment de revansa istorica. O memorabila scena pentru un viitor film.

Reply
codrut constantinescu 1 noiembrie 2010 at 15:00

Nu am vazut filmul, poate o voi face, ceea ce mi se pare dubios este faptul ca se preia, din cate am inteles, din arhiva…Copy/paste…Banuiesc ca nu este un documentar autentic in care sa se si explice. Evident ca Ceausescu se prezinta in situatiile cunoscute, favorabile…Nu stiu daca filmul nu se apleaca spre o latura apologetica…Personajul e gretos, oricum ai da-o…Eu am vreo 2 ani in plus de viata in ceausism…

Reply
Liviu Antonesei 1 noiembrie 2010 at 18:11

@) Codrut Constantinescu

Eu spun sa nu ne pripim, sa vedem mai intii despre ce este vorba. Ma indoiesc insa ca filmul avea succes de public la Cannes daca era apologetic. Pe de alta parte, Ujica impreuna cu Foarta au scris textele la primele cintece ale Phoenix-ilor, adica la Canarul, Nebunul cu ochi inchisi… si am mari dubii ca s-a schimbat intre timp!

Reply
codrut constantinescu 4 noiembrie 2010 at 09:03

Uitasem de acest detaliu, Ujica nu poate face un film apologetic insa raman la parerea ca acest tip de film are limitele lui, este suspendat undeva intre documentar si fictiune…

Reply
Jovi 1 noiembrie 2010 at 20:42

Probabil ca in asta consta si savoarea filmului: faptul ca poate un anumit tip de comentariu de spate (subiectiv sau nu, malitios sau partinitor) ar fi daunat expunerii. Asa, Ceausescu este infatisat cu toate defectele sale: momentele amuzante, destule la numar, au fost cele care reliefau lipsa lui de inteligenta sau de cultura generala, megalomania, dictatura instaurata in timp in toate ungherele vietii din Romania.
Spectatorii au stiut sa discearna, asa cum au apreciat momentul 1968, cand a vorbit pentru prima oara liber, fara un discurs scris si a parut chiar sincer.
Chiar si aceasta insiruire de imagini a avut un scenariu foarte bine inchegat, nu este usor sa pui la cap imagini dintr-o arhiva de peste 1000 de ore de filmari si, de asemenea, sa le pui in scena intr-un mod original, care sa si reliefeze toata biografia politica a lui Ceausescu, care nici sa nu plictiseasca orice categorie de spectator.

Reply
Cristian F. 1 noiembrie 2010 at 21:06

Oare unde gasesc filmul? (fara bani , ca nu cred ca dau 2 lei pe asa ceva).
Am si eu cateva amintiri din acea epoca !!! (Bucuresti 1967-1977)
Vreau sa compar fimul cu ceea ce am trait si stiu eu .

Reply
Jovi 1 noiembrie 2010 at 21:09

Cred ca mai ai de asteptat, Cristian. Abia vineri a intrat in cinematografe.

Reply
Delia Marc 2 noiembrie 2010 at 14:31

Eu il voi vedea musai, chiar imi pare rau ca amintirile si ranile inca nevindecate ale Iepocii de Aur mi-au produs refuzul initial. Dar una dintre caile de a nu uita – si de a nu ierta – si de a veghea la nerepetarea raului- este poate – aceea de a nu lasa ranile sa se vindece pe deplin.

Reply
Cristian F. 2 noiembrie 2010 at 18:25

Aseara am vazut cateva secvente de la ‘misiunea lui Mandruta’ si m-am plictisit de galagia lui. In loc sa lase sa vorbeasca oamenii invitati (si nu erau chiar nimeni)care au avut informatii directe despre Ceausescu el isi expunea (cu obraznicie) propriile pareri mai + sau – adevarate .
Cred ca fac rost de film in maxim o saptamana.

Reply
codrut constantinescu 4 noiembrie 2010 at 09:00

Jovy, ai spus ca s-au extras scene pentru acest film din 1000 de ore de film…Ma gandeam, nu este cumva Ceausescu cel mai filmat roman din toate timpurile? Daca este asa atunci ar fi un alt detaliu care dovedeste paranoia lui (intretinuta cu mult succes de anturaj, de aparatul de stat, de Secu , de noi????)

Reply
Dan Romascanu 4 noiembrie 2010 at 09:13

Nu am nicio indoiala ca Nicolae Ceausescu este cel cel mai filmat roman din toate timpurile. Sistemul politic din Romania perioadei in care a condus el tara era bazat pe cladirea unei imagini mediatice obsesive care domina toate mediile de comunicare si in primul rand televiziunea si jurnalele cinematografice. Cred ca nu exagerez prea mult daca spun ca in ultimul deceniu de regim comunist secventele filmate cu Ceausescu (cuvantarile, ‘vizitele de lucru’, spectacolele si filmele omagiale) ocupau vreo jumatate din timpul de emisie al televiziunii. Cifra de 1000 de ore de film mi se pare prea mica – sunt convins ca s-a filmat mult mai mult – poate ca nu s-a pastrat totul, si desigur erau multe scene de vizite, cuvantari si ceremonii oficiale care se repeta la nesfarsit.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult