Filme Filme americane

Arta unui remake: A Star Is Born (2018)

A Star Is Born (2018)
Regia: Bradley Cooper
Distribuția: Lady Gaga, Bradley Cooper, Sam Elliott, Andrew Dice Clay, Alec Baldwin, Dave Chappelle

Mi se pare destul de amuzant când criticii sau fanii de film se plâng de „lipsa de originalitate și creativitate” a producătorilor de film contemporani, folosind ca exemplu un număr relativ mare de remake-uri la Hollywood sau studiourile mari din alte țări. În definitiv, cinematografia nu este singura artă în care utilizarea aceleiași teme, personaje și uneori a aceluiași text sau partitura muzicală este o practică curentă. Este cu siguranță folosită în teatru sau muzică, arte care reciclează repertoriul clasic al pieselor sau compozițiilor simfonice, lucrările complet noi fiind excepție, nu regulă. Deci nu am probleme cu remake-urile din cinema. După cum am spus, aș adăuga că nu este o sarcină ușoară de a face un remake interesant pe teme sau cu personaje și acțiuni bine cunoscute publicului larg.

Scrierile și poveștile noi au avantajele surprizei și ale emoției necunoscutului. Pentru ca un remake să aibă succes, el trebuie să aducă o nouă perspectivă și să adauge valoare temei familiare existente, trebuie să găsească soluția pentru a declanșa noi emoții în inimile și mințile spectatorilor care „știu deja cum se termină”. Toate aceste condiții sunt, în opinia mea, îndeplinite de cea mai recentă versiune a filmului „A Star is Born”, debutul ca regizor al lui Bradley Cooper, care și-a asumat și rolul principal având-o că partenera pe Lady Gaga.

Versiunea de secol 21 a lui „A Star Is Born” adaugă la povestea cunoscută câteva dimensiuni legate de industria muzicală care s-a schimbat atât de mult de la remake-ul precedent din anii 70. Muzicianul deja renumit este o stea de rock, viața sa ca artist se desfășoară pe scenele circuitului turneelor ​​care nu se încheie niciodată, rădăcinile căderii sale pot fi găsite nu numai în sufletul său, ci și în stilul de viață plin de excese care este împărtășit de atâtea stele rock, până la punctul în care devine aproape o condiție pentru succes. Ea nu este doar un artist aspirant care cântă în baruri, în timp ce nici măcar nu îndrăznește să viseze la o carieră muzicală, ci și un talent care, imediat după ce strălucește în ochii publicului, este orientat spre o carieră comercială mai degrabă decât o carieră de rocker.

În acest remake al povestirii cunoscute, nu numai că vedem două cariere care se intersectează (una ascendentă, cealaltă descendentă), ci și două drumuri artistice divergente – rock clasic vs. pop comercial. Permit ambele atât succesul, cât și realizarea artistică? Lecțiile despre „să fii tu însuți și să spui ceea ce simți că trebuie să spui pentru a deveni artist” par evidente în prima parte, dar apoi intră în conflict cu destinul celor doi muzicieni pe măsură ce povestea se dezvoltă. Poziția foarte tranșantă adoptată de scenariști și regizor mie îmi pare evidentă, dar nu este deloc viziunea acceptată în industrie în zilele noastre și se poate spune că și cariera lui Lady Gaga poate fi văzută ca un contra-exemplu al destinul personajului pe care îl incarneaă pe marele ecran.

Trebuie să-mi mărturisesc plăcerea și emoția avută urmărind povestea celor doi artiști și a relației lor. Scenele de concert rock din primele 30 de minute ale filmului sunt printre cele mai bune pe care le pot aminti. Bradley Cooper face ceea ce fac majoritatea actorilor atunci când se așează pe scaunul din spatele aparatului de firmat – îi îndrumă pe actorii săi cu o concepție clară despre ceea ce dorește să primească de la ei, permițându-le în același timp gradul de libertate care îi face pe fiecare să fie fericit că se află pe ecran în acest film. Rezultatul este o galerie foarte coerentă și vibrantă de personaje secundare.

Cooper și Lady Gaga au o ‘chimie’ fantastică pe ecran. Nu este ușor să apari într-un rol care a fost jucat anterior de Judy Garland și Barbra Streisand, dar Lady Gaga reușește nu numai să creeze un nou personaj, ci și să elimine toate versiunile mai vechi din amintirile noastre. Ca regizor de film, Bradley Cooper pare să fi urmat sfatul pe care-l dă eroul său în film: priviți-vă în interior pentru a căuta ceea ce trebuie să spuneți, cel mai important lucru ca artist fiind acela de a fi sincer cu propriile simțiri. Rezultatul este un film care se emotioneză profund și care este o plăcere de privit și de ascultat.

Nota: 9/10

Articole similare

En kärlekshistoria (1970)

Jovi Ene

Prin blogosfera literară (13 – 19 noiembrie 2017)

Dan Romascanu

Miracle on 34th Street (1947): Săptămâna Filme-cărți.ro de Crăciun

Mihaela

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult