Filme Filme europene

Clouzot îl filmează pe Picasso: Le mystère Picasso (1956)

Le mystère Picasso (1956)
Regia: Henri-Georges Clouzot

Pablo Picasso împreună cu alți artiști importanți ai secolului 20 (Constantin Brâncuși este un alt exemplu) au avut o relație de dragoste amestecată cu fascinație cu aparatele de fotografiat și de filmat. Le-au recunoscut ca pe un mijloc de exprimare artistică și nu în mai puțină măsură ca pe o medie prin intermediul căreia își puteau extinde faima în timpul vieții și puteau documenta pentru posteritate procesele lor artistice și felul în care au trăit. Acești artiști și-au deschis porțile studiourilor și caselor lor fotografilor și cineastilor invitându-i să fotografieze și să filmeze liber ambianța în care trăiau și lucrau, și uneori au folosit ei înșiși aparatele de fotografiat sau filmat, explorând genuri artistice noi. ‘Le mystere Picasso’ pe care l-am văzut în cadrul retrospectivei Clouzot de la cinemateca locală este unul dintre documentarele de artă rămase în urma acestor colaborări.

În filmografia lui Clouzot acest documentar se află cronologic între două dintre filmele sale cele mai celebre – ‘Diabolique’ și ‘Les espions’. Regizorul francez era la apogeul popularității și succesului din cariera sa. Întreaga echipă este însă aleasă pe sprânceană, cu Claude Renoir pe post de cameraman și Henri Colpi însărcinat cu montajul. Rezultatul este un film care reprezintă el însuși o lucrare de artă.

La începutul filmului, Clouzot face o promisiune. Ne va oferi o ocazie unică de a intra în mintea unui mare artist, atunci când își realizează creațiile. Promisiunea nu cred că este respectată decât parțial. Într-adevăr, asistăm, suntem martori ai procesului creator al lui Picasso, dar înțelegerea a ceea ce se întâmplă în mintea (și sufletul) său este lăsată pe seama spectatorului. În film Picasso vorbește puțin, și când o face este spre Clouzot și echipa sa, și nu spre spectatori. Și bine face, cred eu, lăsând liniile și culorile să vorbească. Folosind o tehnică deja utilizată în 1949 de belgianul Paul Haesaerts în documentarul ‘Visit to Picasso’, Clouzo așează aparatul de filmat de partea opusă a unei suprafețe albe de sticlă translucidă pe care Picasso desenează, pictează, aplică colaje, șterge, pictează deasupra, etc. până când se oprește și declară ‘este gata’. Straturile succesive combină stilurile și tehnicile. Creație spontană sau concepție în avans? Cum decide artistul că lucrarea este terminată? Nu ni se explică și trebuie să tragem singuri concluziile. Majoritatea lucrărilor prezentate în film (cam 20 la număr) au fost distruse după terminarea filmărilor. Ele există numai în film, combinate cu muzică și cu montajul care accelerează sau se oprește în stop-cadru în timpul procesului de creație. Fiecare dintre secvențe este o operă în sine, și împreună crează unul dintre cele mai originale documentare de artă din istoria cinematografiei.

Nota: 9/10

Articole similare

Un film superb despre dragostea în gunoi: Les amants du Pont-Neuf (1991)

Dan Romascanu

The Tree of Life (2011)

Deea

Mononoke Hime (1997)

Mihaela

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult