Carti Carti de fictiune

Tumultul interior al unei pasiuni artistice: ”Sărutul pictat”, de Elizabeth Hickey

Sărutul pictat”, de Elizabeth Hickey
Editura Nemira, Colecția Babel, București, 2020
Traducere de Irina Cerchia

Arta a reprezentat întotdeauna un refugiu, atât pentru creatorii săi, cât și pentru privitori și iubitori de frumos. În vremuri de restriște, în perioade de agitație socială cauzate de diverși factori (politici, economici), omul s-a retras către lucruri care să-i deturneze atenția și sentimentele de frică. Fie că vorbim de teatru, de muzică, de literatură sau de artele plastice, fiecare ramură artistică a reprezentat la un anumit moment un buncăr de apărare față de vitregiile vieții. Au existat, desigur, și artiști prigoniți, care au suferit din pricina avangardismului creațiilor lor, care nu au fost apreciați la adevărata lor valoare în timpul vieții – mă gândesc aici la un Van Gogh sau un Egon Schiele – și care au trebuit să se lupte chiar cu cei care ar fi trebuit să-i apere, privitorii și publicul. Cu toate acestea, astăzi nu este vorba despre un asemenea artist, ci despre unul care a scandalizat la început opinia publică prin noutatea șocantă a lucrărilor sale, dar care a reușit să treacă rapid pragul posterității și să se clasicizeze (ba chiar să devină extrem de comercial) încă din timpul vieții. Doamnelor și domnilor cititori și iubitori de artă, permiteți-mi să vă conduc în fascinanta lume a trecerii dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea într-o Vienă care nu cunoștea încă mirosul de praf de pușcă și care se delecta doar cu aromele de apfelstrudel, Sacher Torte și Wiener schnitzel.

Editura Nemira întotdeauna a reprezentat pentru mine (alături de Humanitas) o piatră de temelie a ofertei de carte. Având o serie de standarde editoriale înalte și alegând mereu cele mai bune titluri ale unor autori contemporani sau clasici de referință, echipa editurii înființate de regretatul Valentin Nicolau a reușit să-mi atragă din nou laudele și aprecierea față de un volum proaspăt ieșit din tipar în acest zbuciumat an 2020. Sărutul pictat, căci despre această carte este vorba, mi s-a revelat ca unul din cele mai bune romane de ficțiune istorică și biografică pe care le-am citit până acum. Încă de la coperta excelent realizată de Adnan Vasile și Alexandru Csukor, care au ales să așeze pe ea un detaliu al celebrului tablou Der Küss, de Gustav Klimt, volumul mi-a deschis apetitul pentru lectură, invitându-mă parcă în acea lume demult apusă a Art Nouveau-ului, a Art Deco-ului, a curentului Sezession, în care orice ținea de arta adevărată și valoroasă era respectat și pus la loc de cinste. Traducerea Irinei Cerchia reușește să mențină atenția cititorului vie, căci nimic nu este în plus, niciun cuvânt nelalocul lui, păstrându-se atmosfera specială pe care autoarea americancă Elizabeth Hickey a dorit să o insufle romanului ei special.

Chiar dacă nu este o relatare fidelă în proporție de 100% realității istorice, Sărutul pictat este un mijloc foarte bun de a cunoaște o perioadă artistică de care poate nu mulți cititori români sunt conștienți ce importanță a avut în istoria artei și cea a civilizației. Sezession nu doar că a modificat modul de a picta, de a sculpta, dar a schimbat și felul de a privi o operă de artă. Mai mult, în romanul lui Hickey se subliniază influența artei în viața de zi cu zi, prin menționarea Atelierelor Vieneze (Wiener Werkstätte) – acel loc unde oameni precum pictorul Koloman Moser sau arhitectul Josef Hoffmann, patronați de Fritz Waerndorfer, au creat obiecte de utilitate imediată, dar în care arta era prezentă necondiționat. Mai mult, autoarea americancă dă dovadă de o cercetarea socio-istorică temeinică și ne ghidează prin saloanele vremii, găzduite de personalități precum Ferdinand Bloch-Bauer și soția sa, Adele (care i-a fost model lui Klimt pentru celebrul tablou „Femeia în aur”), Alma Schindler (devenită ulterior Alma Mahler) și multe alte asemenea nume răsunătoare.

Dar, poate, cel mai important aspect al volumului semnat de Elizabeth Hickey, este felul în care se construiesc în fața cititorului chipul misterios, fascinant și impunător al lui Gustav Klimt (unul din cei mai de seamă pictori ai lumii), alături de silueta ușor masculină, plină de temperament și cu o personalitate marcantă a femeii care i-a fost alături până la ultima suflare, Emilie Flöge. Emilie, singura femeie care a avut curajul să-i țină piept o viață întreagă unuia din cei mai complicați artiști ai secolului al XX-lea. Emilie, ea însăși o creatoare (de modă), o persoană cu un simț estetic de excepție, care a reușit să vadă dincolo de o mască dură pe care Klimt o arbora față de cei pe care nu-i dorea în preajma sa. Autoarea reușește să aducă în fața cititorilor două figuri marcante ale începutului de secol XX din Europa și o face cu eleganță și cu un rafinament ale exprimării cum nu întâlnești în orice volum de ficțiune istorică. De asemenea, narațiunea la persoana I pe care o adoptă Hickey ajută la o mai ușoară înțelegere și pătrundere în universul intim și personal al studioului lui Klimt, al vieții sale private, al aventurilor sale, dar oferă și o perspectivă oarecum subiectivă, din punctul de vedere al unei femei, o ființă capabilă de sensibilitate și de viziune oarecum maternă, protectivă asupra vieții unui bărbat cu un spirit revoltat, tumultuos, sfâșiat între dorințe sexuale cu modelele sale și pasiunea fidelă față de unica persoană care l-a înțeles și pe care a iubit-o continuu. Pe lângă toate aceste aspecte de mare importanță pentru cei care vor să aibă o viziune de ansamblu asupra personajului Gustav Klimt, cartea semnată de Hickey oferă cititorului și acea rară șansă de a respira cot la cot cu personajele sale, de a simți la fel de puternic ca și ele, de a vedea cu claritate locurile prin care acestea trec, de a gândi ca ele. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un roman puternic vizual (dar care nu abundă în descriere balzaciene, nefiind nicio clipă încărcat în detalii literare cu tentă barocă) în care se întrepătrund semnificative pagini de introspecție psihologică de un rafinament aparte.

Aș putea continua cu apologia acestui volum deosebit și valoros din punct de vedere literar și documentar. Totuși, nu o voi face, căci invit pe toți cei care iubesc arta, frumosul, estetica, istoria artei să descopere o altă față a unui pictor talentat, controversat și adulat de public și de critică; îi invit, de asemenea, să se lase purtați de cuvintele prin care Elizabeth Hickey își aduce la viață personajele în acea Vienă de altădată, acea capitală strălucitoare care a fost înghițită de ororile a două războaie ridicole și inutile, acel oraș pe care Hitler și l-a dorit atât de mult anexat imperiului său întunecat (fapt pe care l-a dus la îndeplinire pentru un timp) și în care arta a făcut loc gloanțelor, pentru ca mai apoi să se întoarcă în glorie în fața celor care o apreciază.

Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.

(Surse foto: www.nemira.ro, www.dailyartmagazine.com, www.ebay.de)

Articole similare

Fiica papei, de Dario Fo

Jovi Ene

Promisiunea zorilor, de Romain Gary

Iulia Dromereschi

Asemenea vremii sau mareelor…: Arme matematice de distrugere, de Cathy O’Neil

Tudor Mirică

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult