”Testamentul lui Sherlock Holmes”, de Bob Garcia
Editura Paralela 45, Pitesti, 2009
Traducere de Nicolae Balta
Unul din motivele pentru care am ales pentru lectura aceasta carte este distinctia cu care a fost recompensata in 2005 – premiul Intramuros. Acest premiu rasplateste cel mai de succes roman politist in cadrul Salonului Cartii Politiste din Cognac si este conferit de catre un juriu alcatuit din detinuti. Un roman cu intrigi politiste apreciat de cei aflati in conflict cu legea… hm… e o provocare ce nu trebuie ratata.
Un alt motiv a fost ” curajul” pe care Bob Garcia l-a avut, imprumutandu-l pe eroul detectiv din operele lui Sir Arthur Conan-Doyle, celebrul Sherlock Holmes. E o provocare sa incerci sa rivalizezii maiestria cu care Conan Doyle si-a zugravit enigmele politiste, o provocare pe care Bob Garcia a acceptat-o si careia i-a facut fata cu succes.
In „Testamentul lui Sherlock Holmes” se combina intriga politista cu detalii fascinante despre Londra sfarsitului de secol XIX, accente horror si detalii macabre, sangeroase, ritmul este alert si antrenant, departe de atmosfera destinsa si confortabila a enigmelor lui Conan Doyle.
Protejat de ploi sacaitoare, ceata si vant, un ucigas in serie isi executa victimele, personaje din diferite categoriilor sociale, una dupa alta, fara a putea fi prins. Politia si justitia, dornice sa inchida cazurile cat mai repede, sunt insensibile si superficiale, cerceteaza putin si aresteaza repede, fara a lua in considerare nevinovatii care ar putea suferi. Numarul asasinatelor ajunge la 15 si pentru prima data Sherlock Holmes pare depasit de situatie. Doctorul Watson consemneaza in manuscrisul „Londra sub teroare” detaliile cazurilor atat de diferite, dar unite printr-un singur simbol comun – o cruce inversata.
Incapabil sa solutioneze acest caz, frustrat, cufundandu-se cu fiecare zi de esec intr-o depresie profunda, simtindu-se vizat de intentiile criminalului si nevoind sa-si puna apropiatii in pericol, Holmes se refugiaza la tara, unde se dedica de unul singur investigatiilor, dar unde isi gaseste si sfarsitul. Neasteptata, misterioasa, deplansa de unii, sarbatorita de altii, moartea lui Holmes nu trecuse neobservata. „Nu era cotidian sau gazeta care sa nu aduca omagii prietenului meu. Celebritatile momentului, profitand de nefericitul eveniment, evocau cu coniventa fosta lor relatie cu genialul detectiv si se alaturau durerii „apropiatilor” sai. Chimistii, criminologii, oamenii de stiinta de toate orientarile ii recunosteau talentele si salutau contributiile majore ale autodidactului inspirat. Cat traise, Sherlock Holmes nu primise niciodata atatea elogii si dovezi de prietenie.”
De dincolo de moarte, Sherlock Holmes nu se dezminte si, prin testament, lanseaza catre prietenul loial, doctorul Watson, Lestrade si fratele sau Mycroft, o provocare la solutionarea celebrelor crime. Deductie dupa deductie, anihileaza imaginatia bolnava a ucigasului, mentinand suspansul pana la ultima fila si cadorisind cititorul cu un deznodamant uluitor.
O pata de culoare o reprezinta integrarea in naratiune a personajului Harry Houdini, celebrul magician, talentele sale indicandu-l ca un posibil suspect in complicata ancheta.
„Testamentul lui Sherlock Holmes” este o lectura pe care o vor aprecia pasionatii de romane politiste, fanii lui Sherlock Holmes si iubitorii de intrigi misterioase si sangeroase.
La final nu pot sa nu ma intreb care au fost elementele apreciate de juriu la acordarea premiului Intramuros: satira la adresa autoritatilor, sau poate celebra si ingenioasa evadare descrisa sau cine stie… imaginatia bolnava si executiile sofisticate ale ucigasului… sau poate tocmai talentul lui Sherlock Holmes de observare si interpretare a detaliilor… greu de precizat…
