Carti Carti de fictiune

Suspans și amor într-un roman memorabil: „Verișoara mea Rachel”, de Daphne du Maurier

„Verișoara mea Rachel”, de Daphne du Maurier
Editura Litera, București, 2021
Traducere: Paul B. Marian

Pe Daphne du Maurier am „cunoscut-o” din punct de vedere literar prin intermediul bunicii mele, Ileana Cârstea, profesor de engleză și mare iubitoare de literatură de calitate, în special a celei din spațiile anglofon și francofon. Încă de mic am fost introdus în lumile fascinante ale cărților mai mult sau mai puțin clasice datorită poveștilor fantastice auzite de la bunica, povești pe care le duc cu mine și le voi păstra în suflet și memorie până în momentul când, la rându-mi, voi închide ochii. De altfel, ea, alături de mama, au fost persoanele care au știut să-mi construiască, să-mi deschidă și să-mi întrețină apetitul pentru frumos, pentru artă, pentru cultură și, deci, pentru lectură.

Cu toate că, asemenea oricărui copil, am avut momentele mele de refuz și de negație față de anumite titluri din marea literatură universală, pe parcursul timpului am început să-mi revizuiesc atent alegerile și, încetul cu încetul, am plonjat cu capul înainte între volume care au făcut istorie și care au rămas în conștiința tuturor celor care le-au răsfoit. Astfel, am făcut cunoștință de la o vârstă destul de fragedă cu tragedia Margueritei Gaultier din Dama cu camelii, m-am lovit de tulburătorul destin al Annei Karenina din romanul omonim al lui Lev Nikolaevici Tolstoi și am tremurat alături de domnul de Winter și de „eu” din Rebecca, de Daphne du Maurier. Ei bine, această din urmă autoare și a sa operă a constituit mereu pentru mine o sursă de nesecată fascinație. În primul rând, datorită repetatelor discuții pe care le-am avut pe marginea Rebeccăi cu bunica și cu mama. Apoi, datorită nenumăratelor adaptări realizate fie pentru marele ecran, fie pentru scenă. Nu am cum să uit varianta lui Alfred Hitchcock din 1940, în care au strălucit Joan Fontaine și Laurence Olivier, dar nici musicalul excelent, cu muzica lui Sylvester Levay. Din aceeași gamă de romane maurierene face parte și volumul de astăzi, Verișoara mea Rachel, una din marile capodopere ale literaturii britanice și universale din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Romanul care îi are în prim-plan pe Phillip Ashley (un tânăr moștenitor din Cornwall), pe verișoara acestuia, Rachel și pe vărul său mai mare, Ambrose Ashley (prezent în absență, asemenea personajului titular din Rebecca) se desfășoară pe un singur plan narativ, dar are nenumărate salturi temporale, aspect care îl face ușor de adaptat pentru cinematografie, dar care oferă și numeroase momente de suspans, atât de caracteristice autoarei britanice. Fiică a celebrului manager teatral Gerald du Maurier, Daphne a avut astfel ocazia să cunoască îndeaproape psihicul uman, fiind crescută într-o atmosferă actoricească – și se știe că artiștii a căror muncă se desfășoară pe o scenă sunt nevoiți să analizeze îndeaproape diversele tipologii umane. Aceasta este, așadar, și o caracteristică pregnantă a scrierilor doamnei du Maurier. De fiecare dată, ea știe să urzească o țesătură narativă și stilistică pe care o asezonează din plin cu episoade de profundă introspecție a personajelor pe care le creează.

Tocmai de aceea, volumele sale nu sunt nicidecum simple și frivole romane de dragoste sau de aventuri (vezi Golful francezului), ci se transformă în adevărate tratate de psihologie a caracterului uman. Desigur, o poveste bună nu poate să facă rabat de la câteva reguli de bază. Așadar, regăsim între paginile operei de față o puternică înclinație spre romantism – vorbim, totuși, de un roman de dragoste –, însă fără a se cădea în desuetudine, relația dintre Phillip și Rachel fiind descrisă cu seriozitate și profunzime, în același timp. Stilul scriitoricesc al lui Daphne du Maurier este destul de aparte și acest aspect se poate observa chiar și în această traducere a lui Paul B. Marian, care deși nu se compară poate cu unele mult mai artistice realizate de-a lungul timpului, izbutește să redea atmosfera specifică a Cornwall-ului plin de paradoxuri meteorologice, de mister fantomatic și de povești romanțioase de secol XIX. Din acest punct de vedere, ediția aflată în colecția Buzz Books a Editurii Litera se poate mândri ca fiind una ce nu trece neobservată de avizii cititori printre care mă număr și eu.

Au fost câteva aspecte ale romanului care m-au impresionat. De fapt, care m-au marcat. În primul rând a fost atmosfera atât de apăsătoare, dar totuși atât de familiară mie, din zona geografică în care se petrec majoritatea operelor literare semnate de Daphne du Maurier. Este vorba, așa cum am amintit deja, de regiunea Cornwall, una plină de contradicții, în care căldura este alternantă cu zile furtunoase și în care celebrele cețuri britanice își fac de cap cu asupra de măsură. Penița scriitoarei redă și în Verișoara mea Rachel detalii atât de bine surprinse încât nu ai cum să nu te transpui în mod instantaneu pe acele meleaguri și nu ai cum să nu ți se pară că trăiești aievea printre boiernași de țară dintre înverzitele dealuri britanice.

Cred că unul dintre lucrurile cele mai pregnante la scriitura lui du Maurier este tocmai această abilitate de a reda prin cuvinte imagini de o frumusețe și de o putere cum rar întâlnești în proza din acea perioadă. Ceea ce aduce un plus de savoare sunt și descrierile care nu trenează, care nu te fac să vrei să dai pagina mai repede (așa cum îmi amintesc, spre exemplu, că mi se întâmpla în cazul multor opere literare românești interbelice). Nu în ultimul rând, punctul cel mai forte al romanelor lui Daphne du Maurier îl constituie amestecul unic de suspans, mister, romantism autentic și atmosferă gotică ce transpare din fiecare cuvânt, din fiecare frază, care te face să dai pagina cu teamă și, totuși, cu o nerăbdare de-a dreptul frivolă.

Așadar, ne aflăm în fața uneia dintre marile capodopere literare ale secolului al XX-lea semnate de una dintre cele mai importante, interesante și complexe autoare din istoria literaturii universale. Și nu cred că sunt singurul care afirmă acest lucru. Până la proba contrarie, vă doresc lectură plăcută!

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Surse foto: www.nytimes.com, www.imdb.com, www.litera.ro)

Articole similare

Joaca de-a viața e cât se poate de serioasă (sau cum râdem plângând în nasul destinului): Adieu les cons (2020)

Tudor-Costin Sicomas

Cele mai proaste decizii din istorie, de Stephen Weir

Marcus Victor Grant

Noaptea sexuală, de Pascal Quignard

Dana Mischie

1 comment

Marin Constantin 29 iunie 2021 at 16:33

Foarte interesante observaţiile autorului acestei detaliate recenzii. Este vizibilă formaţia sa jurnalistică. Mulţumiri.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult