Sunset Park, de Paul Auster
Editura Polirom, Colectia Top 10+, Iasi, 2012
Traducere din limba engleza de Daniela Rogobete
Dupa ce am citit prin anul 2003 “Tombuctu” de Paul Auster, in traducerea Feliciei Antip (Ed. Polirom), am devenit fan al acestui scriitor surprinzator cu fiecare volum pe care il descopar.
Cu o luna in urma am imprumutat de la biblioteca volumul “Invizibil”, care mi-a confirmat asteptarile.
Un mare scriitor acest Paul Auster, din familia condeierilor intelectuali ai lui Philip Roth. In acest roman bulversant – Invizibil – s-a aplecat cu mare finete asupra sentimentelor, formarii si devenirii tanarului in viata adulta. Bulversant, pentru ca exista aici un subtil amestec de realitate credibila si fictiune care pune cititorul in dificultatea de intelegere si discernere, ambele ipostaze impletindu-se si conditionandu-se intrinsec.
Importanta pentru mine este ideea relevanta ca fiecare tanar poate intalni in anii lui de formare si de coagulare – un model. Un model intelectual, etic, moral … Nu intotdeauna acest “prezumtiv” model insa, poate fi constructiv pentru receptor. Uneori este eminamente distructiv si ii poate disturba acestui receptor intreaga traiectorie a vietii, punandu-si pecetea neagra asupra valentelor de devenire si vizibilitate individuala a victimei sale. Vizibilitate in sensul de exprimare plenara (in profesiune, in dragoste, in tot ceea ce inseamna o viata echilibrata) a unui tanar pornit din start cu o dotare superioara.
Dupa experienta frisonanta a lui Invizibil, m-am bucurat primind oferta Editurii Polirom, cu ultima traducere din Paul Auster, “Sunset Park”.
Sunt multe puncte comune intre cele doua carti, unul ar fi acela ca suntem in fata povestii unui tanar pornit pe drumul vietii cu un bagaj intelectual serios si cu perspective stralucite si altul ar fi acela ca scriitorul dezvolta naratiunea in capitole distincte care trateaza separat personajele romanului, dar in conexiune si definire activa cu eroul principal, Milles Heller.
Dar sunt si diferente sensibile, mai ales acelea legate de psihologia individuala si sociala a personajelor.
Ambele romane cauta insa sa ne explice cate ceva despre “prea plinul si prea putinul acestei lumi”.
Psihologia formarii tanarului Miles intr-o familie de intelectuali din New York, alaturi de tatal sau, Moris Heller (fondatorul unei edituri solide), mama sa vitrega Willa (actrita cu o cariera notorie) si fratele sau vitreg Bobby este zdruncinata puternic emotional dupa accidentul in care isi pierde viata Bobby. Un accident pe care Miles si-l imputa in tacere si care le-a schimbat “destinele pentru totdeauna celor doi protagonisti”. Unul dintre ei moare si celalalt, Miles, se autoexileaza, paraseste orasul, casa, familia, facultatea si “esueaza” in Florida, intr-o slujba in care ”fotografiaza obiecte abandonate” din casele parasite in graba de datornici in imposibilitatea de a-si achita creditele la banci (suntem in plina criza a anului 2008).
“Fiecare casa este povestea unui esec – faliment sau prabusire, datorii si evacuare fortata – iar el si-a asumat sarcina de a documenta ultimele urme ramase ale acestor vieti risipite, pentru a dovedi ca familiile disparute s-au aflat odata aici, ca stafiile oamenilor pe care nu-i va vedea si nu-i va cunoaste niciodata sunt inca prezente in lucrurile abandonate si imprastiate prin casele pustii.”
O terapie inversa, paguboasa pentru un suflet chinuit, amortit, dar care inca tanjeste dupa propriul camin si propria familie.
“Putin cate putin si-a domolit dorintele, iar in prezent acestea se apropie de minimum absolut”.
Valentele libere ale tanarului de 28 de ani se agata sub “soarele machiavelic” al Floridei de Pilar Sanchez, o fata de saptezprezece ani pe care “a intalnit-o cu sase luni in urma, intr-un parc public…intr-o dupa-amiaza tarzie de sambata, pe la mijlocul lui mai, una dintre cele mai neasteptate intalniri dintre toate intalnirile neasteptate … o fetita adolescenta …” O dragoste deschisa de lumea cartilor – in speta “Marele Gatsby” volumul pe care il citeste Pilar – o dragoste careia Milles ii cade prizonier trup si suflet, o dragoste aparent vinovata, daca minora nu s-a dovedi o fiinta matura dotata cu multa inteligenta si bun simt, “ingropata pana in gat de cereri de admitere. Nu doar pentru universitatile de stat din Florida, ci pentru cele de la Barnard, Vassar, Duke, Princeton si Brown”. (si aici mintea face vrand nevrand click catre iubirea separata de multi ani dintre Francisco Goldman si Aura Estrada – din “Rosteste-i numele”, sau – de ce nu, desi cu deosebiri profunde, dintre Humbert Humbert si Lolita lui – a lui Nabokov).
Implinirea pe care o gaseste eroul romanului in relatia frumoasa cu Pilar este amenintata de porniri si umane, dar si subumane, izvorate din lacomia uneia dintre surorile lui Pilar. Intr-atat de serios este santajul exercitat si spectrul amenintator al denuntului la politie, incat Miles hotaraste, de comun acord cu Pilar, o separatie pentru cateva luni. New Yorkul devine, la invitatia lui Bing (vechi si devotat prieten si legatura solida – dar ascunsa – intre tanarul rebel si familia sa), un nou refugiu. Casa parasita din Sunset Park, adapostul vremelnic al lui Bing si a celorlalte personaje disecate subtil si empatic de Auster, devine un alambic descriptiv al tuturor traumelor psihologice sub care sunt impovarati cei patru eroi. Devenirea intelectuala, profesionala, sexuala, sociala si politica a lui Milles, Bing, Alice Bergstrom si Ellen Brice este urmarita si prezentata in capitole separate, in interactiune activa cu mediul si persoanele alaturate.
Si nu lipsesc nici capitolele dedicate lui Morris Heller, care ne releveaza intelepciunea varstei sale in comparatie cu a varstelor celor tineri implicati in lantul narativ, dragostea si atasamentul sau pentru lumea cuvantului scris, pentru lumea cartilor si a scriitorilor, amaraciunea sa in fata esecurilor personale de viata: “Nu devenim mai puternici pe masura ce trec anii. Acumularea de suferinte si de tristeti ne slabeste capacitatea de a indura alte suferinte si tristeti si, din moment ce suferintele si tristetile sunt inevitabile, chiar si un mic esec, survenit tarziu in viata, ne poate darama cu aceeasi forta ca o tragedie majora pe cand eram tineri.”
Evenimentele, in sirul descrierilor lor, ne invata insa ca “lumea este tangibila”, “fiintele umane sunt tangibile”, ca daca “Spitalul Lucrurilor Stricate” situat in Park Slope pe Fifth Avenue – repara “masini de scris, stilouri, ceasuri mecanice, radiouri cu tranzistori, pick-upuri, jucarii cu cheita, bomboniere automate si telefoane disc”, asa si experienta Sunset Park poate repara sufletele omenesti, poate aduce impacarea cu sine, impacarea intre fii si tati, impacarea cu familia, impacarea cu destinul, increderea in viitor.
Si mereu, pe traseul naratiunii, straluceste referinta la clasicul “The Best Years of Our Lives” – filmul din 1946 al regizorului William Wyler – daruit cu 7 premii Oscar, pentru ca in final, aceasta referinta sa conduca la o dulce-amara, optimist-pesimista concluzie privind un viitor in ceeace-l priveste pe Milles care “se intreaba daca merita sa spere la un viitor cand nu mai exista niciun viitor, si de-acum inainte, isi spune in sinea lui, va inceta sa mai spere in ceva si va trai doar in perezent, doar in clipa de fata, aceasta clipa trecatoare, prezentul care dispare pentru totdeauna.”. Dar cititorul trebuie sa spere intr-un viitor al lui Milles si asta datorita altui fir rosu care strabate romanul, referintele repetate la istoria baseballului – ca lectie perena de viata – si de renastere din cenusa. Si Milles, ca si fiecare dintre personajele romanului, “TOTI”, are puterea, au puterea sa reinvie din propria cenusa si sa-si urmeze destinele pamantene.
Un roman complex al societatii americane contemporane si de ce nu, al individualitatii in cautarea definirii. Sunset Park, un loc in care te poti pierde, dar te poti si regasi! Ca OM.
Paul Auster in Studio, citeste din Sunset Park.
“Luminous, passionate, expansive, an emotional tour de force.
Sunset Park follows the hopes and fears of a cast of unforgettable characters brought together by the mysterious Miles Heller during the dark months of the 2008 economic collapse.
An enigmatic young man employed as a trash-out worker in southern Florida obsessively photographing thousands of abandoned objects left behind by the evicted families.
A group of young people squatting in an apartment in Sunset Park, Brooklyn.
The Hospital for Broken Things, which specializes in repairing the artifacts of a vanished world.
William Wyler’s 1946 classic The Best Years of Our Lives.
A celebrated actress preparing to return to Broadway.
An independent publisher desperately trying to save his business and his marriage.
These are just some of the elements Auster magically weaves together in this immensely moving novel about contemporary America and its ghosts. Sunset Park is a surprising departure that confirms Paul Auster as one of our greatest living writers.”
