Carti Carti de istorie Recomandat

Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei, de Paul Johnson

stalin-hum”Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei”, de Paul Johnson

Editura Humanitas, Colecția Eseu, București, 2014
Traducere şi note: Liliana Donose Samuelsson

Este problematic, vina este doar a noastră, să citeşti cartea lui Paul Johnson despre Stalin[1] la scurt timp dupa ce am parcurs cu creionul în mână şi fişele în faţă volumul memorabil scris de Simon Sebag Montefiore, Stalin. Curtea tarului rosu[2], în aşteptarea celeilalte lucrari (aparent la fel de impresionantă), Tânărul Stalin, chiar dacă încă din start, autorul avertizează: cartea lui se adresează generaţiilor tinere (probabil din spaţiul anglofon), care nu-l cunosc deloc pe Stalin şi crimele lui, spre deosebire de ceilalţi doi tirani ai secolului trecut, Hitler si Mao care ar fi mai mediatizaţi. Punctul forte al cartii este condamnarea fără drept de apel, răspicată a regimului comunist si a lui Stalin care a fost un monstru, unul dintre cei mai mari monştri pe care i-a produs până acum civilizaţia[3]. Johnson reia pe scurt întregul traseu şi toată evoluţia lui Stalin, nimic spectaculos pentru un cunoscător cât de cât avizat.

Însă interesantă şi lăudabila este revenirea la laşitatea şi cauţionarea lui Stalin de către o serie întreagă de oameni de cultura sau politicieni occidentali. Nu s-a calculat niciodată în ce măsură naivitatea şi minciunile uneori deliberate ale admiratorilor din Occident ai lui Stalin i-au sprijinit mersul înainte pe drumul terorii. Dar e limpede că au fost un factor important. Paul Johnson reia exemplul bine-cunsocut acum, al ziaristului american Walter Duranty, care a intoxicat ani buni opinia publica occidentală cu relatari favorbile lui Stalin. Celebră rămâne negarea de către corespondentul american a foametei din Ucraina. Despre acesta, Stalin s-ar fi exprimat laudativ „Tocmai mulţumită unor jurnalişti cinstiţi şi curajoşi ca el înţelegem cât de mult este apreciată munca noastră în străinătate[4]

Johnson nu ezită să-i condamne pe toţi aceşti scriitori sau ziarişti vestici care i-au cântat în strună lui Stalin, începând cu săparea celebrului Canal Marea Albă (Belomorkanal-BBK) între 1932-34, menit a face legătura între aceasta şi Marea Baltică, prima construcţie de amploare şi primul canal stalinist. Efortul propagandistic intern coordonat de Gorki care i-a plimbat pe scriitorii sovietici aliniaţi şi care erau atât de terorizaţi de frumuseţea unui simplu canal încât abia reuşeau să-şi ţină tocurile în mâini, a avut şi o corespondentă externă, occidentală de fermecare. Johson nu are milă şi numeşte câteva din aceste personalităţi care s-au pus în slujba regimului criminal stalinist. „În cartea sa despre canal, Anabel Williams-Ellis[5] susţine că au fost necesari numai 37 de paznici din OGPU. Beatrice si Sidney Webb au scris E o plăcere să te gândeşti că a fost exprimată în mod oficial aprecierea călduroasă a succesului obtinut de OGPU nu numai pentru o mare performanţă inginerească, dar şi pentru realizarea unui triumf al regenărării umane.” Iar Harold Laski (1893-1950), teoretician într-ale economiei, profesor de economie la prestigioasa London School of Economics între 1926-1950 (şi asta spune multe despre cine preda tinerelor genaraţii de intelectuali britanici din perioada interbelică şi imediat postbelică, moment de apogeu al prestigiului regimului stalinist-de altfel din rândul acestora şi-a recrutat spionajul sovietic cei mai de nădejde agenţi şi informatori) ar fi elogiat lagărele şi închisorile sovietice „care le dădeau deţinuţilor posibilitatea să ducă o viaţă împlinită şi demnă”. Anna Louis Strong, o ziaristă de origine americană, puternic implicată în susţinerea mondială a comunismului despre care a scris cărţi greţoase de propagandă precum Sovieticii cuceresc grâul (1931), Lumea sovietică (1936) sau Constituţia sovietică (1937-la un an de la promulgarea celebrei în epocă Constituţii a lui Stalin) descria lagărele ca fiind „locuri unde zeci de mii de oameni au fost recuperaţi. Lagarele erau atat de eficient in remodelarea fiintelor umane, incat, uneori, infractorii faceau cereri sa fie primiti.”(!) Strong avea să fie lovită şi de iubirea faţă de versiunea şi mai dură a comunismului, cel chinez şi avea chiar să moara în RP Chineză!

Deținuți la o mină de aur
Deținuți la o mină de aur

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, scriitorul anglo-irlandez George Bernard Shaw, un tovarăş de cursă lungă al stalinismului, scria după vizita sa ghidată în URSS din vara anului 1931 (probabil în vreun articol din presa timpului căci aparent nu a scris o carte de călătorii despre experienţa sa în raiul muncitorilor): „În timp ce în Marea Britanie condamnatul intră în temniţă ca fiinţă umană şi iese de acolo criminal, în Rusia omul intra delincvent şi iese om obişnuit, cu excepţia faptului că e greu să-l convingi să părăsească detenţia. Din câte am înţeles, poate să rămână acolo oricât de mult doreşte.” Până la finalul unei vieţi chinuite şi scurte, am adăuga noi. Shaw face parte din nefericire din categoria intelectualilor occidentali care nu s-a căit si nici nu a avut deloc remuşcări până în clipa morţii. Din această mărturisire se reiese clar că el a luat de bune toate minciunile propagandistice cu care a fost hrănit în URSS.

Anumite afirmaţii ale lui Paul Johnson ni s-au părut hazardate, puţin credibile, dar nu există posibilitatea de a descoperi care au fost sursele sale pentru că nu apare un aparat bibliografic coerent şi demn de acest nume. Este drept, la finalul cărţii, sunt menţionate câteva cărţi care sunt recomandate cititorului care ar fi interesat să-şi extindă orizontul cunoaşterii şi putem presupune că din acestea şi-a extras materia cărtii istoricul britanic. Care, bănuim, s-a folosit de prestigiul său acumulat în alte direcţii de cercetare istorică pentru a atrage atenţia publicului anglofon asupra naturii criminale a lui Stalin, cel care a impus direct un regim de teroare ce ne pare nouă, acum, îndepărtat,în negura istorie, în condiţiile în care noi totuşi am trăit 45 de ani într-o grefă perfectă a Uniunii Sovietice de sub şi concepută de Stalin- cum trebuie să li se pară britanicilor această dictatură sângerosă şi greu de înţeles? Poate o distopie SF.

„Dacă imperiul răului era un imperiu al Fricii, un stat paranoic, el era în egală măsură şi un spital de psihiatrie.”[6]

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Elefant.ro.


[1] Stalin. Unul dintre marii monştri ai istoriei, Editura Humanitas, 2014.

[2] Polirom, Iasi, 2014, traducerea de Cătălin Drăcsineanu.

[3] Paul Johnson, op. cit., pag. 5.

[4] Ibidem, pag. 70.

[5] Imposibil de gasit mai multe detalii despre ea, chiar şi pe internet.

[6] Op. cit., pag. 97.

Articole similare

Stahanovismul fotografic

Codrut

Sălbăticia are propriile reguli: Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina

Carmen Florea

Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe), de Lucian Boia

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult