Carti Carti de istorie Recomandat

Roumanie, capitale… Paris, de Jean-Yves Conrad (II)

Roumanie, capitale… Paris, de Jean-Yves Conrad
Editions Oxus, Paris, Collection «Les étrangers de Paris»

Prima parte aici.

Elena Vacaresco (1864-1947), s-a nascut la Bucuresti intr-o familie de poeti si diplomati. Numita domnisoara de onoare a reginei Elisabeta (Carmen Sylva), s-a indragostit de printul-mostenitor Ferdinand. In ciuda faptului ca dragostea i-a fost impartasita, regele Carol I s-a opus cu violenta uniunii celor doi spunandu-i lui Lascar Catargiu, in franceza, “C’est un enfantillage”(“e o copilarie”), chiar daca regina Elisabeta a sustinut aceasta legatura. In 1916 s-a stabilit definitiv la Paris. In 1886 a publicat la Paris primul volum de poezii “Chants d’Amour” urmat de volume de traduceri din Carmen Sylva, romane, volume de poezie. Elena Vacarescu a fost alaturi de Nicolae Titulescu reprezentanta Romaniei la Societatea Natiunilor din momentul infiintarii ei. A devenit ofiter al Academiei Franceze, comandor al Legiunii de Onoare, a primit marea cruce a Coroanei Romaniei. In 1925 a fost aleasa membru corespondenta al Academiei Romane.

A participat si la Conferinta de Pace de la Paris din 1946, decednd in 1947. Corpul ei a fost repatriat in Bucuresti in 1959. Despre Paris ea scrie in 1918: “Prin toate fortele sale, orasul, plin de magie, ma incanta si imi starneste aminitiri si imi aduce aminte de fidelitatea imuabila care ma leaga de el pentru ca de 50 de ani sunt predestinata sa-si slujesc prestigiul si gloria, acolo la noi, unde lumea il adora.” In apartamentul sau din no.7 rue de Chaillot, Elena Vacaresco isi tinea seratele sale celebre unde se discuta atat politica cat si literatura de catre mari figuri intelectuale ale vietii pariziene.

Pe avenue Hoche, la numarul 7, putem vedea in fata ambasadei Japoniei, Academia Internationala de Diplomatie. Unul dintre fondatorii acestei renumite institutii a fost Nicolae Titulescu, el deveinind vicepresedintele ei la 8 ianuarie 1927 iar in decembrie 1934 fiind numit chiar presedintele Academiei. Titulescu a ramas in aceasta functie pana la moartea lui la Cannes, in 1941 sustinand o serie de conferinte interesante si apreciate in epoca, precum cea din 15 martie 1929 avand ca tematica minoritatile, un subiect mult mai arzator in acea perioada (cand in Regatul Romaniei traiau  aproape 30% de ne-romani). In anul 2003 a fost inaugurata o placa memoriala la intrarea in acest imobil, amintind trecatorilor de marele diplomat roman, a carui deviza (“Cei care isi dau viata pentru o idee sunt eroi care nu au un alt testament decat acesta: continuati!”) este reprodusa.

Si multi muzicieni romani au trecut prin Paris. Cei mai reprezentativi sunt George Enescu si  Dinu Lipatti.

Jean-Yves Conrad

George Enescu s-a nascut la Livieni, in Moldova, in anul 1881. A descoperit vioara la varsta de trei ani. Dupa ce a studiat la Academia de Muzica din Viena (1895-1899) si-a continuat studiile la Conservatorul din Paris. A trait alternativ la Paris ( la nr.26-28 rue de Clichy) si la Bucuresti pana in 1946 cand insaurarea regimului comunist il determina sa se stabileasca definitiv, pana la moarteasa din 1955, la Paris.  Discursul lui Tony Aubin, presedintele societatii prietenilor lui Enesco  este edificator pentru personalitatea marelui compozitor “Enescu a avut trei patrii: Romania, Franta si Muzica. Le-a posedat pe toate trei si a fost posedat de ele. De la tara sa natala a preluat acel amestec subtil de nostalgie, de melancolie, de dragoste, ardoare exprimata in cuvantul dor[1], acest gust de viata si de miscare cunoscut de catre autohtonii Moldovei, de unde este originar si de catre tiganii pe care-i frecventa. De la Franta a preluat ceea ce ea-i putea da cel mai bine :ordinea, cunosterea, disciplina si multe brate de prieteni, larg deschise.” O alta referire la cultura franceza am gasit-o in amintirile lui George Enescu “La şapte ani la Viena am fost dat în grija unei institutoare cu care am invatat intr-adevar limba franceza la care îmi plăceau nazalizările şi am incercat sa o stăpânesc bine, in ciuda dificultatilor. Când vorbesc frantuzeste, se simte ca sunt român după uşoara rulare a lui r, desi, străduindu-mă pot vorbi cu accent parizian”.[2]

Dinu Lipatti (1917-1950) Nascut la Bucuresti si avandu-l drept nas pe George Enescu, Dinu Lipatii a urmat studii muzicale la Buburesti  (cu Mihail Jora). In 1932 a obtinut doua premii George Enescu iar in 1934 a inceput sa studieze la Conservatorul din Paris. La 25 februarie 1935 cantand o sonata de-a lui Enescu in prezenta compozitaorului, acesta l-a laudat spunandu-i “Dinu, ai cantat exact cum as fi simtit eu insumi dar nu as fi putut sa o cant mai bine”. A murit la numai 33 de ani fiind ingropat in cimitirul Chene-Bourg, una din comunele din preajma Genevei.

Importanti sciitori romani de origine evreiasca s-au stabilit la Paris atat pentru a fugi dintr-un climat din ce in ce mai antisemit  cum era caracterizata Romania interbelica cat si pentru a se afirma in centrul civilizatiei europene.

Eduard Ilarie- Voronca (1903-1946). Nascut la Braila, intr-o familie de evrei, a studiat Dreptul, a citit mult, descoperind dadaismul. Ajuns la Paris in 1925 a obtinut o licenta in Drept la Sorbona, devenind corespondentul ziarelor Cahier du Sud si Nouvelles Litteraire. A publicat mai multe volume de poezie in limba romana. S-a sinucis in 1946, la cea de a doua sa tentativă fiind înmormântat la cimitirul Pantin-Parisien.

Benjamin Fundoianu (Benjamin Fondane) (1898-1944). Nascut la Iasi din parinti evrei, ia pseudonimul Fundoianu in1914, pe care il transforma in Fondane odata cu instalarea sa la Paris, in 1923. A devenit cetatean francez in 1938 fiind moblizat in septembrie 1939. Facut prizonier in iunie 1940 odata cu capitularea armeti franceze, a evadat din detentie. Capturat din nou, a fost eliberat pe motive de sanatate. A trait de-a lungul ocupatiei in apartementul sau parizian, fara sa poarte steaua galbena a lui David. Arestat de catre germani a fost trimis la Auscchwitz in mai 1944, in ciuda incercarilor unor intelectuali prieteni (printre care Emil Cioran si Stefan Lupascu) de a obtine eliberarea lui. Sotiei sale Genevieve ii scrie din arest “ stii, ti-am mai spus-o destinul nostru include si lucruri pe care nu le putem schimba. Calatorul nu a terminat sa calatoreasca, am scris. Ei bine, am avut dreptate, continui sa calatoresc.” A sfarsit gazat la 30 octombrie 1944 la Birkenau. Sotia lui s-a calugarit, dupa cum a indemnat-o el sa faca in cazul in care nu se va intoarce.

Tristan Tzara

Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), s-a nascut la Moinesti in 1896. In toamna lui 1915 a parasit Bucurestiul pentru Zurich, unde in anul 1916 a fondat curentul dada, miscare literara care i-a influentat pe scriitorii francezi Andre Breton, Loius Aragon si Phillippe Soupault. Intr-o braserie din Zurich a fost strafulgerat “Sunt impotriva oricărui sistem, cel mai acceptabil sistem este acela de a nu avea vreunul”. S-a stabilit la Paris, unde l-a angajat pe arhitectul austriac Adolf Loos sa-i construiasca o vila in conformitate cu ideile curentului dada (forme pure, functionale, fara ornamente) imobil care mai exista si astazi, pe avenue Junot, nr.15 Dupa ocuparea Parisului in vara lui 1940 de catre germani s-a refugiat in sudul Frantei, ramas sub administratia Maresalului Petain, spre deosebire de Benjamin Fondane.

Intre 1922- 1930 Panait Istrati a locuit in casa din rue du Colisée, casa prietenului sau cizmar Georges Ionesco unde a scris Kyra Kyralina (1924), Codine, Mikhail, Oncle Anghel (1925), Presentation des Haidouks et Domnitza de Snagov ( 1926), Les Chardons du Baragan (1928) toate in limba lui Moliere

Elvira Popescu, fondatoarea Teatrului Mic din Bucuresti a facut de asemenea cariera la Paris jucand in cincizeci de filme franceze si in numeroase piese de teatru fiind directoarea Theatre de Paris si a Theatre de Marigny. Acest succes nu a impiedicat-o sa declare ziaristilor francezi, cu prilejul vizitei lui Nicolae Ceausescu din Franta, in iunie 1971 (raspuns la vizita lui de Gaule din 1968) “ Sunt foarte emotionata. Stiu ceea ce datorze Frantei dar o parte din inima mea a ramas in Romania. Nu inteleg nimic din politica, sunt o sentimentala. Doresc doar ca bunul Dumnezeu sa-i dea o viata lunga presedintelui Ceausescu pentra a face ca Romania sa-si uite toate tristetile[3] A murit in apartamentul sau parizian la 12 decembrie 1993 (mai avea trei ani si ar fi implinit 100 de ani!)

Materia cartii este insotita de cateva anexe extrem de interesante care dovedesc, in plus, daca mai era nevoie efortul insemnat pe care l-a depus autorul. Sunt prezentate tabele cu elevii romani care au studiat la academia Julian (anexa 1) elevii romani ai Scolii Nationale Superioare de Arte Frumoase (anexa 2) lista cu artistii romani care au expus in saloanele si expozitiile pariziene la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea (anexa 3), lista elevilor romani la Sorbona (anexa 5)- printre ei ii regasim pe Constantin Argetoianu, I.G Duca- drept, A.I Cuza, Pompilu Eliade- litere,  G. Gafencu- drept, Constantin Istrati- chimie, N. Iorga- istorie, M. Sebastian- drept, Gellu Naum- doctor in filosofie; anexa cu suprarealistii de origine romana care au trait la Paris, o interesanta lista cu diplomatii care s-au succedat la legatia Romaniei  in capitala Frantei (anexa 8) unde ii regasim pe Vasile Alecsandri, Nicolae Cretzulescu, Gheorghe Tatarescu; brevetul inventiei lui Traian Vuia (anexa 13); anexa 15-o lista cu elevii prestigiosi ai scolii romane din Paris (ii regasim pe istoricii C.G. Giurescu,P.P. Panaitescu, Radu Vulpe.

Putem constata regresul absolut pe care l-au adus cei 45 de ani de totalitarism comunist prin observarea atenta a situatie noastre de acum, comparativ cu situatia romanilor de dinainte de 1940. Noi trebuie sa facem eforturi serioase pentru a reveni la statul pe care ei il aveau inainte de 1940. Privim libera circulatie a persoanelor ca pe ceva cu totul si cu totul fantastic si nou pentru ca anii  de comunism ne-au inchis ca intr-o cusca in interiorul acestor granite dar pana la urma nu facem altceva decat sa militam pentru ceea ce bunicii si strabunicii nostri detineau fara ca macar sa gandeasca macar la ea. Vechea elita politică şi spirituală (de multe ori cele două elite se confundau) din Regatul Român era perfect integrată în Europa şi nu în orice Europă ci în cea mai civilizată şi stilată Europă, Europa Parisului, unde se stabilea defintiv sau provizoriu, unde scria, studia, si unde se impunea  prin calitatea ei remarcabilă., îmbinând vigoarea Orientului cu rafinamentul Occidentului (pe care, să fim cinstiti, şi-l permiteau). Cine nu crede în această aserţiune cam lungă nu are decât să răsfoiască preţ de cateva minute cartea lui Jean-Yves Conrad. Va descoperi o alta Romanie, cea a oamenilor stilati şi cultivaţi care luau cu asalt Parisul. Poate aceasta tara (idealizata evident) il va ajuta să uite exodul cersetorilor si salahorilor romani carora, dupa o jumatete de secol, le-a venit rândul să ia cu asalt Parisul.


[1] In original, in textul francez.

[2] „Amintirile lui George Enescu “- in Romania Literara, nr. 34/ 31 august 2005

[3] “ Je suis très emue. Je sais ce que je dois à la France, mais une partie de mon cœur est restée en Roumanie. Je ne comprends rien de la politique ; je suis une sentimentale. Je souhaite que le Bon Dieu accorde une longue vie au président Ceausescu pour qu’il fait oublier à la Roumanie tous ses chagrins. »

Articole similare

Călătorie în Gulag: Voyage au Pays des Ze-Ka, de Julius Margolin (I)

Codrut

Un portret nuanțat al lui Vladimir Putin, dincolo de mituri și clișee

Victor Alartes

Întregirea Mythos-ului lui Stephen Fry: „Eroii” și „Troia”

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult