Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literară (7 – 13 martie 2016)

otrava iubiriiSunt singurul care nu l-a citit pe Eric-Emmanuel Schmitt? Cine știe? Dar să citim ce scriu colegii noștri despre acesta și cartea ”Otrava iubirii”. De data aceasta, Adriana Gionea de la PostModern.ro: ”Otrava iubirii scoate la suprafaţă, înca o dată, binefacerile îndrăgostirii, dar şi confuziile iscate de revelaţiile afective ce transformă vieţile protagonistelor într-un roller coaster ce le dă existenţa peste cap din cauza reacţiilor ce ard mocnit până să devina greu de controlat şi de exprimat. Viaţa fiecăreia devine un parc de distracţii unde se trece pe neaşteptate de la standul cu brioşe la maşinăriile dătătoare de senzaţii tari, la limita dintre plăcerea eliberată odată cu adrenalina şi teama. Explorând o lume feminină în perpetuă schimbare, Eric-Emmanuel Schmitt evită să redea agresivitatea directă, fizică, livrată în ritualul hărţuirii celui diferit, a celui ce nu se poate sau nu vrea să facă parte din grupul celor populari, aşa cum se întâmplă în romanul Omul de ianuarie, al lui David Mitchell. Protagonistele din Otrava iubirii au parte, în schimb, de toxicitatea propriilor emoţii şi acţiuni autodistructive raportate la dificultatea de a se accepta şi de a rezista unei frustrări legate de iluziile amoroase neconfirmate de realitate, dar mai ales, de toxicitatea unui joc psihologic regizat de una dintre ele, scăpat apoi de sub control.”

Foarte interesant articolul de pe Bookaholic.ro despre Cenzura și autocenzura în scris în perioada comunistă. Mihaela Pascu pornește de la trei cărți pentru a face o cercetare pe acest subiect (nu trebuie trecut cu vederea și studiul Lilianei Corobca): ”Am pornit, aşadar, scurta mea cercetare de la cartea Emiliei Şercan, Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă. Nu faptul că lucrarea îşi propune să fie una exhaustivă m-a atras, ci posibilitatea de a vedea cumva în subsolurile unui sistem care a reuşit, în cele din urmă, să se infiltreze atât de bine în venele oamenilor încât să devină autocenzură. Partidul Comunist Român şi statul au reuşit să exercite asupra presei şi scriitorilor o presiune remarcabilă, cu riscul de a folosi un atribut nepotrivit. De la oamenii care supravegheau casele scriitorilor, numele celor care şi-au petrecut ani din viaţă în lagăr şi până la cei care şi-au pierdut viaţa în schimbul dreptului la liberă exprimare, istoria este una din categoria celor care au obligaţia de a fi păstrate vii, salvând viitorul de un nou trecut sumbru. Şi chiar dacă analiza a avut ca punct de plecare o carte care îşi orientează cercetările către perioada comunistă, o altă carte merită amintită în contextul unor asupriri care au adus atingeri nu numai dreptului la exprimare, ci şi libertăţii individului: Zile de lagăr de Zaharia Stancu, un jurnal absolut inedit care evocă lunile petrecute de scriitor în lagărul de la Târgu-Jiu, alături de alţi circa 3.000 de oameni lipsiţi de libertate.”

Cum se face o recenzie? Ei bine, cele mai sfaturi (din partea unui blogger cititor) vin de pe blogul Călăuzei și sunt aproape în integralitate de acord cu acestea: ”În concluzie, vreau ca recenzia să îmi spună destule despre carte pentru a îmi face o idee dacă merită sau nu să o citesc, iar dacă da, vreau să mă facă curios, să mă atragă și să mă convingă. Fiecare dintre noi are alte criterii de a aprecia o carte, are alte experiențe, citește altfel, caută altceva, e în altă stare de spirit, sau are alt timp la dispoziție. Fiecare lectură e unică și nu există garanții că ce ție îți place o să îmi placă și mie (sau invers). Suntem subiectivi chiar și atunci când încercăm să fim cât mai obiectivi. Știu asta, și tocmai de aceea mai mult decât nota pe care o dai unei cărți aștept de la tine indicii care să mi-o pună sau nu pe lista „de citit”…”

quaresma-descifrator-978-606-779-002-3-humanitas-192x300Nu am reușit să termin prima carte pe care am încercat-o de la Pessoa. Dar poate îi mai dau o șansă când voi fi mai înțelept. Până atunci, am citit recenzia lui Ioan Stanomir despre ”Quaresma, descifrator” pe LaPunkt.ro: ”Creierul lui Pessoa este asemenea unui labirint. Posteritatea lui Pessoa este asemeni unui ocean al cărui străfund se întrevede doar parţial, dincolo de suprafaţa înşelătoare a valurilor. Cu fiecare nou manuscris care apare, cu fiecare nouă revelaţie care ne confruntă, imaginea lui Pessoa se completează cu o altă tuşă, ca şi cum portretul său nu ar înceta să se alcătuiască, sub ochii noştri. Dintre toţi scriitori veacului XX, Pessoa este cel mai puternic marcat de această amprentă a enigmei. Gnostic, divizat între heterenomiii săi, scindat între indeletnicirea diurnă şi vocaţia secretă a textelor sale, devotat unei Portugalii care nu are nimic în comun cu Portugalia din jurul său, arhitect al unui proiect imperial mistic ce se întemeiază pe poezie, Pessoa se refuză oricărei încadrări comode, aparţinând unei specii de vizionari ce se amuză să contemple abisul. Efigia lui Pessoa este efigia unui Ianus- cu cele două chipuri alăturate, spre tradiţia din care vine şi spre viitorul literaturii pe care îl imaginează.”

Pe Toni Morrison nu am atins-o încă, dar mi-a plăcut și m-a stârnit recenzia lui Ion-Valentin Ceașescu de pe Semnebune.ro, plecând de la romanul ”Jazz”: ”Pornind de la trilogia lui Dante, dacă Preaiubita ar fi Iadul, atunci Jazz ar fi Purgatoriul, urmând ca Paradis să fie, ei bine, Paradisul. Despre Purgatoriu știm (de la Dante citire) că este un loc intermediar între Iad și Rai unde păcătoșii își pot răscumpăra greșelile și au astfel șansa ca la un moment dat să ajungă în Rai. În romanul lui Morrison, personajele păcătuiesc într-adevăr și sunt pedepsite, ba de ceilalți, dar mai ales de ei înșiși, dar putem extinde metafora la întreaga societate care trebuie să-și ispășească păcatele față de populația de culoare, multe din ele expuse în Preaiubita: sclavia, crima, bătăile, tortura și multe altele despre care scriitorii afro-americani au scris enorm în ultima jumătate a secolului trecut.”

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Porumbelul”, de Patrick Suskind

Marea sfărâmată: Jumătate de rege”, de Joe Abercrombie

O istorie a Orientului Mijlociu”, de Peter Mansfield

Fragment în avanpremieră: ”Să bați din palme cu o singură mână”, de Richard Flanagan

Fragment în avanpremieră: ”Noapte de sărbătoare și alte povestiri”, de Cesare Pavese

Fragment în avanpremieră: ”Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975)”, de David Lodge

Articole similare

O femeie la fereastră, de Pierre Drieu la Rochelle

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefila (12 – 18 martie 2012)

Jovi Ene

Prin blogosfera literara (19 – 25 noiembrie 2012)

Dan Romascanu

2 comments

Bookish 17 martie 2016 at 15:06

Nici eu nu l-am citit încă pe Eric-Emmanuel Schmitt 😀 Nu ştiu de ce, dar nu prea mă tentează.

Reply
Jovi 17 martie 2016 at 15:16

Trebuie să ne depășim temerile 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult