Carti Carti de fictiune

Poate o femeie să supraviețuiască într-o lume a bărbaților? – Marele marinar, de Catherine Poulain

”Marele marinar”, de Catherine Poulain
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2017
Traducere din limba franceză de Mădălin Roșioru

Moto: ”Să te îmbarci e ca și cum te-ai căsători cu vaporul cât timp muncești pe el. Nu mai ai viață, nu mai ai nimic al tău.” (pag. 33)

Similar cu personajul principal al acestui roman, autoarea Catherine Poulain a avut o viață tumultoasă, măcar în comparație cu marea masă a oamenilor, care a inclus și o slujbă de zece ani pe vasele de pescuit din Alaska. Folosindu-și mare parte din însemnările sale, a conceput această carte de supraviețuire, debutul care i-a adus, de altfel, și succesul literar.

În prim plan o regăsim pe Lili, o franțuzoaică plecată, nu se știe exact motivul, de pe tărâmurile natale în îndepărtata Alaskă, în orășelul Kodiak, pentru a se îmbarca pe un vas de pescuit și a trăi laolaltă cu pescarii experimentați. Este un test de supraviețuire pentru tânăra și neexperimentata Lili, pentru că aici condițiile de muncă sunt extrem de dure, prea puțini rezistă, mirajul banilor fiind suficient de puternic ca, în cel mai îndepărtat colț nordic al Americii, să ajungă mulți oameni, fie ei încurajați de perspectiva financiară, fie oameni care vor să ascundă un trecut dubios sau, pur și simplu, visători precum Lili. Ea nu își dorește prea multe: să-și forțeze trupul și spiritul, încercând să reziste într-o lume foarte dură, și să ajungă, apoi, la Point Barrow, cel mai nordic punct locuit al SUA, ”capătul lumii” în noțiunea multor americani și nu numai.

Ajunsă în Kodiak, se lovește imediat de barierele misoginismului, ale discriminării, dar și ale lipsei de experiență, așa că se bucură nespus când este acceptată la bordul unui vas, Rebel, ce pleacă în curând, după operațiunile dificile de curățat și pus momeală (calamari și heringi, probabil foarte ieftini), la pescuit de cod negru. Paginile care descriu zilele și nopțile de pe Rebel sunt extrem de expresive și de dure, strigătele bărbaților domină întunericul, peștele vine continuu din pripoane și trebuie, tot continuu, eviscerat și trimis la cală, sângele și mațele, duhoarea se amestecă pe puntea vasului, puținii oameni dorm în reprize de doar două ore și oboseala și accidentele, mai mici sau mai mari, devin ceva obișnuit:

”Și-apoi nu mai există nici zile, nici nopți, doar ore care se înșiră, cerul care se întunecă, întunericul care acoperă oceanul, atunci trebuie aprinse luminile de pe punte. Cum e să dormi… Uneori mâncăm. Micul dejun la patru după-amiaza, prânzul la unsprezece seara. Devorez tot. Cârnații care se scaldă în ulei, fasolea roșie prea dulce, orezul lipicios, cred că fiecare înghițitură o să-mi salveze viața. Bărbații râd.” (pag. 42-43)

De altfel, prima parte a romanului – intitulată ”În inima peștelui” – ne dezvăluie această lume dură a oceanului, dominată de bărbați feroce, duri și insensibili, care nu iartă pe ”greeni”, pe debutanți, fie ei bărbați sau femei, deși ideea principală a lor este că puține femei pot rezista pe mare. După transportarea peștelui și aprovizionare, călătoria pe mare continuă, se pescuiesc uriașii halibuți, Lili este din ce în ce mai apreciată, deși munca este chiar mai mare, mai grea și mai plină de neprevăzut. Chemarea ei pentru mare se întărește, pentru că totul este muncă fizică și mai puțină gândire și, chiar dacă nu aflăm nimic de niciunde, ceea ce a lăsat în urmă devine tot mai îndepărtat:

”Voiam să rămân cu ei pentru totdeauna, să ne fie frig, foame și somn împreună. Voiam să fiu un pescar adevărat. Voiam să fiu mereu cu ei.” (pag. 59)

M-am temut de a doua parte a romanului – ”Marele marinar”, pentru că sunt multe cazuri în care un roman puternic se transformă atunci când intervine o poveste de dragoste. Numai că povestea de aici intervine aproape natural, iar descrierea ei nu este deloc forțată, ideile centrale – viața în condiții extreme și dorința de evadare, de supraviețuire – rămânând la fel de puternice și pregnante. După ce sezonul se termină, Rebel intră în recondiționare pentru următorul sezon de crabi, iar lui Lili nu i se prelungește contractul (oricum fusese plătită prea puțin) pentru că actele sale nu sunt în regulă la Serviciul de Imigrări. Lucrează ocazional în port, pe diferite nave la curățenie sau săpat de gropi, dar trăiește și o poveste de iubire cu Jude, marinarul-leu sau ”marele marinar”, unul dintre pescarii de pe Rebel, o iubire carnală și pasionantă, într-un univers și în condiții în continuă schimbare.

Dacă lumea descrisă în prima parte este deosebit de dură, pescuitul fiind o meserie deosebit de dificilă și foarte fizică, lumea din partea a doua poate fi considerată ca fiind decadentă. Pescarii duri și oțeliți, aparent fără alte vicii decât munca fizică, devin odată ajunși pe uscat prizonierii deznădejdii și depresiei, astfel că își găsesc un refugiu aproape obligatoriu în alcool și uneori în droguri, locuiesc în moteluri, în shelter sau în case și mașini abandonate, mai ales dacă nu au avut succes la pescuit. Pentru unii, întoarcerea pe uscat este, după trecerea pe la casieria fabricii de conserve, biletul de a-și cumpăra o casă în Hawaii sau un vapor de pescuit, pe care ei să fie căpitani sau skipperi, dar pentru majoritatea este prilejul de a se îmbăta zile în șir, făcând și primind cinste, doar o pauză petrecută între beție și mahmureală până la următorul sezon de pescuit.

Pentru Lili, care intră deseori în acest comportament unic, este și prilejul de chibzuială asupra viitorul ei: să rămână om al mării, pescar curajos în Nord, care va ajunge vreodată la pescuit de crabi și la Point Barrow sau să se decidă spre o altfel de viață, alături de Jude, în însoritul Hawaii, unde acesta îi promite un ice cream baby? Grea decizie.

”Ați venit să căutați ceva cu neputință de găsit. Un refugiu? Mă rog, nici măcar, pentru că lăsați impresia că umblați după moarte, sau că în orice caz vreți s-o întâlniți. Căutați… poate o certitudine… ceva care ar fi destul de puternic să vă combată fricile, durerile, trecutul – care ar salva totul, în primul rând pe voi.” (pag. 276)

Romanul Catherinei Poulain este neaștepta de viu, te înlănțuie treptat și nu te mai lasă să ieși din această lume umedă și înghețată până la final. Construit cu fraze scurte, percutante, volumul este o lecție despre supraviețuirea minții și trupului în condiții extreme, despre cum visul unei persoane se poate îndeplini (și schimba) chiar dacă este lovită de împotrivirea celor din jur, de inadecvare, uneori și de propriile gânduri și sensibilități.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

Articole similare

Asa ceva nu se intampla niciodata, de Anne Holt

Delia Marc

Flori, fete, fițe sau băieți, de Cezar Pârlog

Jovi Ene

Despre oameni si melci (2012)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult