Carti Carti de fictiune

Glasul de taină, de Geraldine Brooks

”Glasul de taină”, de Geraldine Brooks
Editura Litera, București, 2019
Traducere din limba engleză de Carmen Pațac

Motto: “David trebuie să fi existat cu adevărat, căci niciun popor nu ar plăsmui un asemenea personaj cu defecte, pe care să şi-l facă erou naţional.”

Geraldine Brooks m-a impresionat din plin cu acest roman, aparut in anul 2015, la 14 ani dupa debutul sau cu Year of Wonders. Daca profetul Nathan ne-a lasat marturiile vremurilor sale in Torah,  Geraldine Brooks este aceea care prin paginile sale din “Glasul de taină”, scrise prin prisma unei temeinice documentari, dar si prin prisma unei implicari sufletesti si emotionale, recreeaza o lume fabulos de vie a istoriei indepartate si a personajelor care au marcat atat aceasta istorie, dar si amprenta lor asupra vremurilor ce va sa vina.

O documentare in colbul legendelor, in scrierile religioase iudaice, nu in cele din urma si in istoria artelor (pentru ca si marii pictori, sculptori, scriitori si poeti ai antichitatii, ai Renasterii si ai timpurilor  insirate pe abscisa graficului umanitatii – sunt comunicatori care trebuie luati drept surse de informare). 

O intelegere profunda a vremurilor, a caracterului peronajelor si a psihologiilor lor specifice, a motivarilor faptelor lor, a cutumelor sociale din epoca. O imagine vie, plastica si empatica a unei lumi care, fara sa ne dam seama, traieste in noi, in colturi ascunse ale identitatii noastre. O arhitectura de prezentare a intregului material narativ limpede, clara de urmarit, atractiva, emotionanta si cu accente misterioase plutind asupra devoalariii profunzimilor si determinarilor intime ale personajelor.

Si daca nu veti observa lecturand acest roman, trebuie sa va spun ca “David este primul personaj literar a carui poveste este spusa amanuntit din frageda pruncie pana la adanci batraneti. Savantii au afirmat ca aceasta biografie este cea mai veche scriere istorica [Cronici], precedand scrierile lui Herodot cu cel putin o jumatate de secol. Totusi, dincolo de filele Bibliei, David nu prea a lasat urme. Un singur text gravat, scos la iveala la Tel Dan, mentioneaza casa lui.” (Cuvant de incheiere – autoarea)

Profetul Nathan si Geraldine Brooks sunt povestitorii “Glasului de taina”.

Nathan este  profetul sfatuitor al lui David, cel care i-a anuntat acestuia legamantul facut cu Dumnezeu, cel care i-a fost alaturi pana la sfarsit si cel care a sprijinit succesiunea lui Solomon la conducerea regatului  (Solomon fiind cel ce va continua si finaliza ridicarea Templului) si tot el este acela care a scris istoriile timpului si oamenilor sai, istoriile lui David si partial Solomon, ramase in cartile Torei, Regi si Cronici.

Nathan este acela care in preambulul volumului de fata, admira primele contururi ale constructiei care va sa fie Templul ridicat pe Har Moriah, dar care insa este apasat de faptul ca va trebui sa-i spuna Regelui David ca  acesta “nu va construi niciodata templul”, ca va trebui sa-i spuna “ca toate crimele pe care le facuse (chiar sangele despre care s-ar putea spune ca se amesteca in mortarul pentru acele pietre de temelie) il intinasera prea tare. Ciudate cuvinte, s-ar putea crede, venind de la aceeasi sursa  ca si indemnul catre aceste crime ale lui”. 

Nathan este acela care in preambulul volumului de fata, ne spune ca “Am avut o viata lunga si am jucat rolul multora in viata aceasta. Razboinic fara tragere de inima. Sfatuitor, sfetnic. Uneori, prieten al lui. Si am mai jucat si alt rol: o trestie goala pe dinauntru, prin care suflarea adevarului si-a facut auzite notele discordante. Vorbe. Vorbe aruncate in vant. Ceea ce va dainui este, probabil, ceea ce am scris. Daca e asa, e de ajuns”.

Glasul acela. Atat de familiar mie. Atat de familiar noua, tuturora. Suavul cantaret al lui Israel. Asa i-a spus lumea, cu mult inainte de a ajunge rege! Auzisem cum glasul cantaretului aceluia umple o sala si aduce lacrimi pe obrajii razboinicilor caliti in focul luptei. Dar il auzisem si pe campul de batalie, fioros si neimblanzit, ducand cu el zanganitul armelor si gemetele muribunzilor.”

Si pana astazi, in comunitatile evreiesti, la serile de Shabat, la sarbatori religioase, evreii din toata lumea, de la copii si pana la cele mai inaintate varste, se canta “David, Regele Israelului, traieste, traieste si exista!”:

Si acum voi incerca sa va introduc in aceasta biografie bogata si plin de intelegere si simtire fata de personajele care o strabat si de specificul timpului in care au trait, prin intermediul unor citate concludente. Citate care va vor dezvalui atat scriitura si talentul literar evocativ al autoarei, dar – atentie – va vor dezvalui si complexitatea muncii aceluia care a realizat traducerea lucrarii de fata. Se spune ca “translators traitors” sau “traduttore traditore”/ Poate ca exista si astfel de cazuri. Dar in mod sigur, aici avem de a face cu o traducere atenta, profesionista si plina de responsabilitate a doamnei Carmen Paţac, care s-a documentat intens pentru a intra in atmosfera, pentru a intelege epoca si termenii specifici si pentru a pastra intact sensul unor termeni si exprimari apartinand specificului iudaic timpuriu.

Prin urmare, pornind pe firul povestii, aflam cum a ajuns sa se impleteasca viata copilului de 10 ani, Nathan- pastor al caprelor familiei, al carui tata si unchi au fost ucisi de catre David, cu cea a personajului legendar, invingatorul uriasului Goliath.

Un baiat care “a lasat in urma cu usurinta tot ce stia ca sa se puna in slujba celui care ii ucisese tatal” si a devenit profetul Nathan. “Oracolul lui Nathan”. Pentru ca a inteles ca “povestile care se tes in jurul unui rege sunt corzi de vita-de-vie puternice care te strang de-ti ies ochii. Sug viata din orice loc de care se prind, in vreme ce radacinile, poate, se vestejesc si putrezesc pana cand nu gasesti locul in care a incoltit cu adevarat samanta corzii de vita-de-vie. Aceasta a fost sarcina mea:sa descopar acele radacini de demult.  Si el ma indrumase spre razorul cu rasaduri.”.

Ani lungi alaturi de David, Nathan a inteles in plus ca acesta era omul care, “in momentele cheie, era mereu in frunte”.

A cantarit si apreciat calitatile sale de conducator. Si a luptat alaturi de el, desi ne marturiseste ca  “Nu mi-a placut niciodata razboiul, cum le place unora. Am luptat de nevoie, cum a luptat orice barbat de varsta mea, cu doua picioare, doua maini si destula minte ca sa duca la indeplinire un ordin simplu. Asta ne-au cerut vremurile si tara.” Oripilat de duritatea unor scene de lupta impotriva dusmanilor, pe care le descrie cu groaza, dar intelegand ca erau pentru supravietuire – si nu individuala, ci colectiva.

David i-a invatat pe dusmani sa se teama. “Esti faclia lui Israel” – ii spune profetul Nathan.”Ai risca sa o stingi?”

Nathan este in slujba regelui –acela pe care l-a prorocit ca va fi David, (“Eved hamelech”) si stie foarte bine ce greu este “sa-i  vorbesti sincer ca de la om la om”.  Si datul acesta, menirea aceasta de profet a sa, nu este chiar o binefacere. “Cand devii un instrument rasunator de alama, care amplifica glasul celui nevazut, platesti un pret prea mare: capul iti zvacneste, vederea ti se intuneca, incepi sa harai cand respire, ai o senzatie de cadere si spasme”.

Dar pretul merita platit. Atat de catre profet – comunicatorul glasului divin – cat si de catre David – instrumentul vointei divine, pentru ca acesta intelege care ii este menirea: “semintia ta nu va pieri”.

Calitatile sublimate de tactician si de strateg in lupta, de politician diplomat atunci cand conjunctura o cere, de fin cunoscator al nivelului limitelor care nu trebuiesc depasite, se pot aduna intr-o concluzie extrem de simpla si concisa: “ce trebuia facut si nimic mai mult”.

Si calitatea de analist politic si strateg in aplicarea concluziilor juste este bogat relevata in aceasta “coabitare – Natan /David” si in paginile acestei carti. David a inteles ca “regalitatea unui popor ca al nostru nu poate lua modelul regalitatii altor natiuni”.

Si diplomatia, de fapt una dintre cutumele vremii si deloc de neglijat de o minte perspicace, este subliniata amanuntit pe tot parcursul acestei istorii renascuta sub ochii cititorului.

Sintagma tocita de vremuri si anume ca <in spatele fiecarui barbat puternic exista o femeie puternica>,  trebuie corectata de rigoare in privinta multor perioade istorice, cu aceea ca trebuie sa vorbim mai de graba, <de mai multe femei puternice>.  “Puternice” din mai multe diferite puncte de vedere, de la barbat la barbat.

Practica regala de a avea mai multe sotii – luand cazul lui David de aceasta data, pe de o parte reprezenta imaginea sa regala si pe de alta parte, constituia o bine gandita tactica si strategie diplomatica. Aceste sotii erau fiice ale unor conducatori israeliti, puternici, influenti, bogati, pe ajutorul carora un conducator intelept se putea bizui intru consolidarea unui regat puternic. David a fost cu mult depasit de catre fiul sau Solomon, acesta numarand – se pare – vrei 700 de neveste (fara a mai socoti si tiitoarele), neveste apartinand unor case regale de vaza si de interes pentru israeliti, ducand la incheierea unor relatii de legamant cu Sidonul, Moabul, Amonul, etc.

Intorcandu-ne la David, trebuie sa luam in consideratie si faptul ca unele dintre aceste sotii aveau si multa minte, dibacie, inteligenta, diplomatie. Numai daca am vorbi despre Abigail, moabita din Carmel, cea de a treia sotie a lui David, reiese din paginile romanului Geraldinei Brooks ca aceasta, alaturi de profetul Nathan a fost o adevarata sfatuitoare a sotului sau, in multii ani ingaduiti impreuna.

Si nu in cele din urma, trebuie sa luam in consideratie, in acele vremuri ale istoriei (si nu numai) faptul ca puterile fizice ale conducatorilor, printre care si cele tinand de alcov, echivalau cu o putere mare politica si militara, care trebuia respectata.

Si calitatea umana a lui David este relevata de Nathan (recte Geraldine Brooks), caci ni se spune ca personajul istoric, cutreierand pe dealuri, singur,  “a gasit darul de a auzi (…) ce inseamna sa asculti cu adevarat”.

Oamenii nostri cu cea mai multa sfintenie in ei s-au dus in salbaticie ca sa auda glasul Celui de Sus. Avraam era in desertul indepartat, sub un cer batut de stele, unde Cel de Sus i-a promis urmasi fara numar, ca acele stele. Moise era departe, pe dealuri, era si el tot pastor, cand Jah i-a vorbit la focul in care trosneau lemnele. David a auzit un ecou al glasului divin si acolo. Sunt sigur de acest lucru. Caci atunci cand a venit timpul ca el sa vorbeasca lumii, in cuvintele lui se auzea vuietul focului sacru.”

Sunt momente sensibile, descrise de autoare, cand pare ca totul se naruie, ca totul e sortit pieirii, cand David se dovedeste prea mult a fi un om deraiat de la cel ce inainta spre tronul meritat. Mari necazuri pentru “unsul lui Dumnezeu”’ Sunt momente cand personajele acestei istorii dovedesc ca  “cei crescuti intr-o cultura a razbunarii de sange, nu se schimba intr-o zi”, si greu se regasesc caile limpezi si usoare de salvare.

Una dintre fatetele salvatoare ale personalitatii lui David a fost inclinatia si realul talent muzical si poetic, dovada ca au ramas nemuritoare creatii ale sale (prezumtiv?) in “Psalmi”, din care aflam starea si motivele acestor compozitii, extrapoland, ne limpezim si unele stari sociale, politice si psihologice ale timpurilor.

David tocmai implinise 30 de ani.”Ungerea ca rege (…) David era, in sfarsit, ceea ce prezisesem eu ca va fi: rege al tribului lui Israel si al lui Iuda. Eram un popor, in sfarsit.

Un om cu bune si cu rele. Dar Rege! Si iata o caracterizare profunda pe care i-o face Michal, prima sotie a lui David (fiica Regelui Saul): “Putem sa il iubim si totusi sa nu vedem ce el cu adevarat. Am ajuns sa inteleg ca el este ceea ce este din cauza defectelor pe care le are.

Si fu si vreme de pace in Cetatea lui David – Ir David –Ierusalim –  capitala cea noua. “Casa noastra, inima natiunii noastre, sediul regalitatii. David crease o natiune. “Era o vreme cand orice om putea sa caute si sa gaseasca dreptatea”. Si se construia.

In vreme de pace se construieste.

Omul si istoria. Omul cu fapte mari si greseli mari. David “avea sa cunoasca atat binecuvantarea, cat si blestemul, amandoua in deplinatatea lor.” Dar il va avea apoi pe fiul sau, Solomon, crescand in apropierea profetului Nathan, care descopera cu mare bucurie, ca micul Solomon “avea o aplecare spre educatia morala si rationamentul filozofic”, Urmarind impreuna, cu atentie, viata furnicilor, copilul il intreaba pe Nathan: “N-au supraveghetori sau generali care sa dea ordine si totusi isi fac treaba. Crezi ca s-ar putea ca o natiune sa fie asa, in felul asta, adica fiecare sa munceasca de bunavoie pentru binele comun?

O ultima batalie, nascuta dinvesnica dorinta de urcare pe tronul regal. Fratii lupta impotriva tatalui si al propriului frate. O batalie care a fosy “o capodopera de strategie”, dupa spusele lui Nathan. Si au urmat ani de pace… si a urmat batranetea si slabiciunea…si desemnarea lui Solomon “drept conducator peste regatul lui Israel si al lui Iuda”.

Profetul Nathan ne impartaseste ca ”M-am asezat in genunchi langa David si i-am soptit la ureche tot ce vazusem si nu putusem sa-i spun, nalucirea despre regatul mare care se va ridica sub domnia fiului sau, maretia si splendoarea lui. Hotararile pe care le va lua si care vor face ca numele sau sa fie una cu intelepciune si carmuirea chibzuita de-a lungul veacurilor”.

Nathan profetul, in momente de cumpana ii spune lui David: “Cand toti cei care te-au cunoscut in viata vor fi doar oase inalbite si tarana, urmasii tai, toti ai tai vor dori cu ardoare sa inteleaga ce fel de om ai fost cand ai facut toate aceste fapte, de la prima pana la ultima. Nu doar faptele. Omul”. Omul care si-a unit poporul intr-o natiune, omul brav, talentat, iubitor, dar si supus multor greseli… Intrebarea pe care ne-o punem insa, unde si ce am fi fost fara o astfel de personalitate puternica, ambitioasa si hotarata sa isi atinga telul?

Datorita – poate – lui Nathan si altora ca el, dar anonimi, avem cartile Torei care ne amintesc cine suntem, de unde si din cine ne tragem.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.

Sursă fotografii: (http://geraldinebrooks.com/https://www.theguardian.com/books/https://commons.wikimedia.org/wiki/https://www.onthisday.com/photos/statue-of-david)

Articole similare

Pisica musafir, de Takashi Hiraide

Jovi Ene

Domestic (2012)

Delia Marc

One World Romania 2018: Childhood (2017) – Barndorm – Copilărie

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult