Carti Carti de fictiune

Despre oameni și musculițe: Unde ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple

”Unde ai dispărut, Bernadette?”, de Maria Semple
Where’d You Go, Bernadette?

Editura Litera, Colectia Buzz Books, 2018
Traducere din limba engleza: Mihaela Buruiana

O carte minunata… Mi-a facut o placere nebuna sa o citesc, sa zambesc, sa lacrimez si din nou sa zambesc, sa gandesc si sa inteleg inca ceva in plus despre misterul naturii umane.

O carte care mi-a amintit de “Marile minciuni nevinovate” (Big Little Lies) a scriitoarei Liane Moriarty, a carei ecranizare HBO, cu Reese Witherspoon, Nicole Kidman, Laura Dern, Alexander Skarsgård, Shailene Woodley si multi altii, a putut fi urmarita si de spectatorii romani.

“Unde ai disparut, Bernadette?” la randul sau a suscitat interesul lumii cinematografice, astfel incat, probabil anul viitor, filmul va iesi pe ecrane, in regia lui Richard Linklater, scenariul semnat de Richard Linklater, Holly Gent si Vincent Palmo Jr. (bazandu-se pe romanul Mariei Semple) si avand in distributie pe Cate Blanchett, Kristen Wiig, Judy Greer si multi altii.

O carte care conceputa intr-un mod daca nu original-original, exceleaza insa prin modalitatea de amalgamare, intersectare si switchuri inteligent combinate stilului epistolar, a comunicarii mass media si a altor cai/institutii/persoane si personalitati contemporane: e-mailuri, bloguri, misive, scrisori, corespondente, documente, scoli, universitati… ba chiar si FBI 🙂 . Si sa nu uitam de misterioasa, dar eficienta omniprezenta a Manjulei, indepartata (tocmai din India),  consiliera si executanta  de achizitii a Bernadettei.

Bernadette, caci acesta este numele personajului central al romanului, o arhitecta de mare originalitate si talent, avand in dotare una bucata sot care exceleaza in domeniul IT-ului, angajat al Microsoft si una bucata copila de cincisprezece ani, Bee, inteligenta, cu o minte stralucita si cu un umor special.

Dar candva, in urma cu vreo douzeci de ani, ceva s-a intamplat in viata Bernadettei, In Orasul Ingerilor, in munca si cariera sa plina de promisiuni:  “Era o femeie tanara intr-o lume a barbatilor! A construit <verde> inainte sa existe verde! A fost o mare creatoare de mobila! A fost o sculptorita! A fondat miscarea de bricolaj!” Dar a disparut. Familia s-a stabilit in Seattle, a venit copila – grav bolnava –o defectiune congenitala a inimii – astfel incat Bernadette s-a dedicat ingrijirii si salvarii acesteia.

Si lumea inca se intreaba dupa zeci de ani “Dar cine a fost Bernadette Fox? Oare a intentionat sa deschida calea tinerelor care aveau sa-i cale pe urme? Era un geniu? Era ecologista dinainte sa apara ecologismul? Unde este ea acum?”

Cum spuneam, ca si in “Micile minciuni nevinovate”, ne situam acum intr-o zona sociala si psihologica a unei conglomerari citadine usor provinciale ca mentalitati specifice, cu secrete, schelete, invidii, subterfugii, cei ce par in regula se dovedesc a nu fi si din contra, aurul rasare adesea din gunoaie. Ne aflam in Seattle, un oras pe care Bernadette il uraste si despre care spune: “Seattle este singurul oras unde calci in rahat si te rogi: <Da, Doamne, sa fie rahat de caine>.”

Bernadette si-a construit propria carcasa psihologica pentru a se apara de “musculitele” iritante care roiesc in mediul parintilor de la minunata scoala Galer Street! – “O asociatie de parinti motivati”! Parinti snobi, ipocriti, gata sa construiasca o lume falsa, numai a lor, aplicand o strategie naucitoare: “<Parintii Mercedes>: primul pas – sa regandim logoul scolii / al doilea pas –organizarea unui eveniment cu parintii interesati, la care vom invita elita din Seattle (parintii Mercedes)”.

Bernadette a devenit agorafoba, antisociala, nemultumita de orasul in care traieste ferindu-se pe cat se poate de contactul cu el, nu-i place scoala la care merge Bee, refuza cu indarjire integrarea printre mamele colegelor fiicei sale, se ciondaneste cu vecinii, se da total pe mana “consilierei” din India in privinta oricaror achizitii necesare familiei, este insomniaca, este ravasita si inspaimantata de hotararea fiicei si sotului de a face impreuna – toata familia –  o calatorie initiatica in Antarctica.

Bernadette hotaraste sa dispara! In atare inclestare cu sine insasi, Bernadette dispare. Si cea care – precum un caine politist – i se sloboade pe urme, este Bee, pustanca de cincisprezece ani,  care isi iubeste si admira mama – “Mami!”, cum o numeste si care ii reconstituie acesteia viata, personalitatea, temerile, profunzimea si umorul nebun, din toate cele ce ii stau la indemana: amintiri, urmele din mediul virtual, bloguri, acte, dosare, arhive, inscrisuri, barfe…pentru a creiona tabloul trecutului secret al Bernadettei si pentru a o regasi.

Pagini pline de amuzament si de invataturi cu miez despre viata, educatie, devotament.

Si iata una dintre lectiile pe care Bee le-a primit de la mama ei. O lectie despre plictiseala, predata pe cand fetita, la varsta gradinitei, se intorcea acasa alaturi de mama sa si o prietena: “Asa e. V-ati plictisit. Si o sa va spun un mic secret despre viata. Credeti ca acum e plictisitor? Ei bine, de acum inainte devine din ce in ce mai plictisitor. Cu cat invatati mai repede ca de voi depinde sa duceti o viata interesanta, cu atat mai bine o sa va fie.” Si trecand anii, Bee intelege ca mama sa stia ce spune: “In venea sa strig: <Bravo, mami!>, pentru ca stiti care-i treaba? Indiferent ce spun oamnii despre ea acum, chiar stia cum sa faca viata distractiva.” Bernadette stapanea instinctiv strategia educatiei, stia sa construiasca o relatie perfect echilibrata parinte-copil, cu beneficii de ambele parti.

Ce anume a facut arcul Bernadette sa sara din echilibrul sau – si asa – atat de precar. Starea psihica a Bernadettei se auto-exprima astfel  “Hai sa facem inventarul lazii cu jucarii: rusine, furie, invidie, infantilism, reprosuri la adresa prpriei persoane si plans de mila.

Si cum altfel sa scapi de “Personajele care fac varza in jurul lor?” Fugind, disparand! Cum? Unde? S-ar fi putut ca pe drumul intoarcerii din Antarctica catre Ushuaia, sa fi cazut de pe punte?

Legatura speciala dintre mama si fiica, lucreaza, cu sperante, cu umor, cu incrancenare. Pentru ca Bee stie… Bernadette nu ar fi facut ceva ce ar fi insemnat sa nu o mai vada vreodata.

Bee, alaturi de Elgin-tatal-specialistul-guru-IT-Microsoft-lucrand-in-ciorapi, lupta, muncesc si spera sa descopere firul Ariadnei care ii va duce la Bernadette.

Si credinta le este rasplatita.

O introspectie in lumea interioara minunata a personajelor, avand ca décor lumea exterioara, nu mereu minunata 🙂 . O epifanie, o calatorie plina de spirit, proaspetime,  duiosie, cunoastere si recunoastere, descoperire si redescoperire umor nebun si nu in ultimul rand, realism – ochii mereu larg deschisi care cantaresc adevaratele valori ale umanitatii.

Daca priviti cu atentie portretul Mariei Semple, veti descoperi in privirea ei pe Bee, dar mai ales pe Bernadette.

Ultimele paragrafe ale romanului – regasiri si promisiuni – legatura speciala si vesnica dintre mama si fiica – drumuri noi – asezate pe o experienta inteleapta de viata:

Imi asum toata responsabilitatea. Nu e  vina Seattle-ului ca am ajuns asa. Ei, s-ar putea totusi sa aiba o vina. Oamenii sunt destul de plictisitori. Dar hai sa amanam  decizia finala pana cand incep sa fiu mai mult artista si mai putin o amenintare. Iti fac o singura promisiune: o sa merg tot inainte!

Imi pare rau, dar n-ai de ales. Ramai cu mine, ramai cu noi, aproape de casa. Si nu vreau sa aud de iepurasul care voia sa fuga de acasa. Iepurasul ramane acasa.

Spune da, si o sa fiu plecata inca o luna. O sa ma intorc si o sa lucrez la planurile mele pentru o noua statie de la Polul Sud, tu o sa absolvi Galer Street si o sa te duci la Lakeside, tati o sa continue sa faca o lume mai buna de la Microsoft si o sa ne mutam cu totii intr-o casa normala, sa indraznesc sa zic in stil Craftsman?

Spune da. Mereu a ta,

Mami

Se pare ca o calatorie in Antarctica este cea mai buna cale de vindecare a sufletului si a mintii! 🙂

Si in final, capitolul autoarei, dedicat celor ce i-au fost sprijin in demersul sau scriitoricesc, este plin de recunostinta, umor si intelepciune. Citez doar un mic fragment:

Multumiri…Pentru atmosfera minunata din Seattle: parintilor, profesorilor si personalului de la scoala___, cu totii asemanatori cu domnul Levy, nicio musculita enervanta printre ei.

Puteți cumpăra cartea: Editura Litera.

Articole similare

The Private Lives of Pippa Lee (2009)

Jovi Ene

Accidentul, de Ismail Kadare

Jovi Ene

Matei Brunul, de Lucian Dan Teodorovici

Delia Marc

3 comments

Bookish 10 august 2018 at 12:59

Nu știu de ce, dar pe mine cartea nu m-a prins deloc. Ce-i drept, am pornit cu niște așteptări foarte mari și e posibil ca din cauza asta să fi căutat mai mult decât oferă. Mi s-a părut lipsită de emoție, totul se petrece de-a valma, personajele sunt fade, iar, dpdv narativ un talmeș-balmeș.

Reply
Flori din calimara 22 septembrie 2020 at 17:36

M-a suprins cartea, e frumoasă și sensibilă, tocmai am terminat de citit și abia aștept să văd și filmul.

Reply
Delia Marc 22 septembrie 2020 at 18:41

Ma buucur ca v-a placut, inseamna ca ati avut mintea si sufletul deschise! Eu am vazut filmul si nu m-a dezamagit!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult