Carti Eseuri

Despre creativitate în știință și artă: ”Specia rebelă”, de David Eagleman și Anthony Brandt

”Specia rebelă. Despre creativitatea oamenilor și despre modul în care ea schimbă lumea”, de David Eagleman și Anthony Brandt
Editura Humanitas, București, 2020
Traducere din engleză de Carmen Strungaru

”Creativitatea este întotdeauna un experiment.” (Joyce Carol Oates, pag. 130)

David Eagleman este specialist în neuroștiințe și cercetător în cadrul Institutului pentru Etică și Tehnologii Inovatoare; Anthony Brandt este compozitor, scriitor și profesor de compoziție și teorie. Așadar, un cercetător științific și un artist își unesc forțele pentru a ne oferă o perspectivă nouă și interesantă asupra creativității umane, un proces complex și mereu aflat în evoluție.

Reușita lor se numește ”Specia rebelă”, volum apărut inițial în 2017, care îmbină în mod spectaculos știința și arta, descriind atât felul în care creierul funcționează, cât mai ales felul în care omul a creat întotdeauna noul, fie că vorbim de inovațiile tehnologice, fie de reușitele artistice spectaculoase. De altfel, această întrepătrundere între tehnologie și artă este chintesența volumului, modalitatea prin care cei doi autori aleg să discute despre creativitatea umană și putem observa acest lucru încă din introducere, intitulată ”Ce au în comun NASA și Picasso?”

Istoria creativității este urmărită cu atenție, prin intermediul unor definiții de caz și exemplificări foarte reușite, pentru că nu lasă în nici un moment cititorul să se plictisească, așa cum ar putea să o facă un volum cu asemenea subiect, care combină știința cu istoria, arta cu neurologia. Putem spune astfel că volumul este excelent construit, atât în ceea ce privește valoarea informației, cât și din punct de vedere grafic: aproape fiecare pagină conține și imagini, aproape fiecare informație teoretică merge și pe tărâm practic, aproape fiecare discuție științifică ne duce și spre concret și, mai ales, spre artă.

Poate cea mai importantă afirmație sau concluzie din acest volum este că nimic nu e nou, totul se transformă sau, mai bine zis, ca tot ceea ce creăm acum are un trecut important, ceva din acesta ne-a inspirat pentru a ajunge la forma nouă și care pare să fi cucerit acum lumea, fie că vorbim de biciclete, literatură, modă, filme sau mașini. Cu alte cuvinte, cum spune și titlul unui capitol, ”creierul modifică ceea ce cunoaște deja”, atât în știință, cât și în artă, prin intermediul a trei strategii de bază: deformarea (când originalul este modificat sau deformat), fragmentarea (când întregul este spart) și mixarea (adică unirea a două sau mai multe surse). Toate acestea reprezintă gândire inovatoare și ele sunt analizate pe larg în capitole distincte, cu multe exemple, care pleacă de la Monet la Picasso, de la elementele grafice ale culturilor maya sau chinezești până la crearea umbrelei:

”În 1969, Bradford Phillips a brevetat modelul modern de pliere a umbrelei. Acest model al lui Phillips s-a bucurat de o durată de viață considerabilă. Totuși, nu reprezintă capătul de linie: Biroul american pentru brevete și mărci al Statelor Unite continuă să primească atât de multe cereri de brevetare pentru umbrele, încât are patru experți cu normă întreagă care le examinează. De exemplu, umbrela Senz, cu formă asimetrică oferă o mai bună rezistență la vânt; unBrella inversează modelul clasic – se pliează în sus și are spițele în exterior; iar Nubrella este purtată ca un rucsac, lăsând mâinile libere.” (pag. 77-78)

Împletind aceste trei strategii prin intermediul ideilor creative, apar lucruri noi, rezultatul creativității umane la nivel macro, fiind necesar nu numai geniul uman, ca individualitate, ci și interconectarea dintre mai multe persoane. Sigur, vorbim mai multe de creația tehnologică, dar și arta, chiar individuală, este rezultatul mai multor încercări și erori din trecut. Și aici intervine o altă componentă importantă, mentalitatea creativă (titlul părții a II-a a volumului), care trebuie menținută vie, indiferent de erorile sau chiar de reușitele din trecut, din care trebuie să învățăm:

”Ce lecții se desprind din creativitate și inovație? Este bine să nu te dedici primei soluții. Creierul este o pădure de interconexiuni, dar, din cauză că este construit să fie eficient, are tendința de a ateriza pe terenul cel mai bine bătătorit; e dificilă lansarea direct către cele mai neașteptate idei. Leonardo da Vinci nu avea niciodată încredere în prima soluție pe care o găsea în rezolvarea oricărei probleme – suspectând că era rezultatul unei rutine răsînvățate – și săpa în jur căutând ceva mai bun.” (pag. 191)

Totuși, chiar dacă putem spune cu hotărâre că e nevoie de creativitate, că aceasta este motorul funcționării lumii așa cum o știm, că evoluția umanității stă în lăsarea liberă și crearea condițiilor propice pentru oamenii creativi, educația nu sprijină cu toate forțele această caracteristică umană, după cum nu o fac nici celelalte componente importate ale societății umane. E nevoie să-i îndreptăm pe copii spre riscuri, spre experiențe practice, spre utilizarea conceptelor și ideilor lor în aplicații care pot eșua, dar din care pot învăța mult mai multe decât ceea ce fac în școală, respectiv multă teorie și răspunsuri corecte, dar nu creative:

”Marginalizarea învățării creative ar putea să reflecte o tendință mai amplă a societății. De obicei, profesorii preferă elevii bine-crescuți celor creativi, care sunt adesea percepuți ca incomozi. Un sondaj recent a constatat că cei mai mulți americani își doresc copii care mai curând să-i respecte pe bătrâni decât să fie independenți, să fie manierați mai degrabă decât curioși și bine-crescuți mai degrabă decât creativi.” (pag. 16)

Așadar, un volum care îți oferă și multe informații detaliate despre invențiile și inovațiile omenirii sau imagini colorate asupra unor opere artistice necesare pentru înțelegerea și evoluția creativității umane, dar care în același timp oferă și soluții pentru viitor, astfel încât creativitatea, un proces foarte complicat, să continuă să îmbunătățească lumea pe care o trăim. Iar această evoluție nu se poate face decât prin intermediul tinerilor, care trebuie să iasă din băncile școlii pentru a experimenta și a dobândi cunoștințe noi, practice, despre lumea în care trăiesc.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, https://www.kqed.org/news/11627680/the-kqed-book-nook-david-eagleman-and-anthony-brandt)

Articole similare

Novecento, de Alessandro Baricco

Jovi Ene

Totul despre chimie: ”Unchiul Tungsten”, de Oliver Sacks

Jovi Ene

Prin blogosfera literară (13 – 19 februarie 2017)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult