Carti Carti de poezii

Trei poezii din ”Neîmpăcat. Antologie personală 1991-2013”, de Michel Houellebecq

”Neîmpăcat. Antologie personală 1991-2013”, de Michel Houellebecq
Editura Humanitas Fiction, Colecția Poezia, București, 2016
Traducere din franceză și postfață de Daniel Nicolescu

Poezie citadină, plină de semnele orașului, de supermarketului, ale zonelor industriale, ale metroului; un personaj misterios străbate versurile, pe care nu-l putem privi altfel decât ca fiind autorul însuși, Michel Houellebecq, care deseori este dezamăgit, pare să fi fost îmbătrânit excesiv de această lume, așa că devine dur și este acoperit deseori de depresie… Chiar dacă este un autor și un om controversat, cred că poezia lui se potrivește unei lumi comerciale, abrutizate. Și, în plus, ici și colo există și mici miracole de duioșie și sensibilitate. Trei poezii care mi-au plăcut și se potrivesc ansamblului de poeme pe care l-a creat:

În cuptorul cu microunde
Soarta consumatorilor
E hotărâtă tot la două secunde;
Nu e supusă erorilor.

Pe agenda zilei de mâine,
Scrisesem: ”un kil de orez”;
Totuși mă reorientez:
E promoție la pâine.

Viața mi se schimbă vioi
În hipermarketul Continente,
Năvălesc și dau înapoi,
Sedus de diverse-accidente.

Măcelarul era mustăcios
Și-avea rânjet de fiare,
Chipul îi devenea răpciugos…
M-am zvârlit la picioarele sale.


E drept că lumea asta unde respirăm infernal
Nu ne mai inspiră decât un dezgust manifest,
Și-un chef să dispari fără să-ți mai pese de rest,
Nu mai citim nici măcar titlurile ce-apar în jurnal.

Vrem să ne-ntoarcem în vechiul sălaș
În care străbunii trăiau sub a unui înger aripă,
Am vrea să regăsim ciudatul curaj
Care sanctifica viața până-n ultima clipă.

Ne dorim o nouă formă de fidelitate,
Ca un altoi în care să ne-adunăm dependența,
Ceva care să depășească și să conțină existența,
Nu putem trăi departe de eternitate.


Întâia oară am făcut dragoste pe o plajă
Undeva în Grecia.
Se lăsese noaptea
Mi se părea că-i o vrajă
Care ne copleșea,
Însă asta chiar se-ntâmpla.

Și-apoi zbateri de valuri,
Mereu aceleași valuri
Blând îmi sunau în auz,
Destinul mi-era încâlcit și confuz.

În ajun înotasem spre o insulă
Care-mi părea aproape
N-am ajuns la insulă
Mi s-a-npotrivit un curent
Sau ceva asemănător
Nu puteam să mă-ntorc
Și-am crezut c-o să mor,
Mă simțeam abătut
La gândul că o să mă înec
Viața-mi părea prea lungă
Și foarte însorită.
Aveam șapteșpe ani,
Mi se părea aiurea să mor
Fără să fi făcut amor.
Trebuie oare să simți gustul morții
Ca să-l afli pe-al vieții?
Cu toții-avem trupuri frumoase,
Fragile, nesățioase.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, Pagina de Facebook a autorului)

Articole similare

Lupta în jurul unui rug. Castellio împotriva lui Calvin, de Stefan Zweig

Jovi Ene

Prin blogosfera literară (26 septembrie – 2 octombrie 2016)

Jovi Ene

”Nimeni nu are dreptul să-i judece pe supraviețuitorii Holocaustului pentru că au supraviețuit” (interviu cu Heather Morris)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult