”Activități britanice clandestine în România în timpul celui de-al doilea război mondial”, de Dennis Deletant
Editura Humanitas, Colecția Istorie, București, 2019
Traducere din engleză de Adina Avramescu
Istoricul Dennis Deletant a ajuns prima dată în România la vârsta de 19 ani și nu a încetat niciodată, de atunci, să fie interesat de țara noastră, de istoria ei, mai ales atunci când vorbim de perioada celui de-al doilea război mondial și cea comunistă, fiind autorul a numeroase lucrări în acest sens, cele mai multe publicate în Anglia și apoi traduse în limba română. Este cazul și acestui volum, apărut inițial în 2016 cu titlul ”British Clandestine Activities in Romania during the Second World War”, o privire atentă asupra spionajului și activităților subterane ale englezilor în România, despre care autorul însuși spune că:
„Această carte oferă prima cercetare substanțială a operațiunilor desfășurate de SOE și MI6 în România în perioada 1940-1945.” (pag. 43)
Cu excepția posesiunilor din domeniul petrolului, a unor societăți și firme cu capital integral sau parțial britanic, România nu a fost niciodată o țară care să preocupe suficient de mult Marea Britanie. Era departe, nu era la fel de atractivă precum o țară ca Turcia, nu spunea mare lucru britanicilor, fiind mereu sub protecția sau influența Imperiului Otoman sau Rusesc. Acest lucru s-a schimbat cumva spre finalul perioadei interbelice, când România, mare producătoare de petrol ieftin, a devenit exportator pentru Germania, care se înarma și devenea o putere militară tot mai temută, la pachet cu dorința lui Hitler de cucerire a Europei și a lumii.
Acesta a fost momentul, undeva după 1937, în care Marea Britanie și-a îndreptat cumva privirile spre România, momentul în care autoritățile britanice au decis nu neapărat să încheie acorduri politice și comerciale cu țara noastră, în măsură să transforme Marea Britanie într-un partener pe termen lung, ci să saboteze contractele României cu Germania, mai ales în domeniul petrolier. Cu alte cuvinte, operațiuni militare clandestine, pe care Dennis Deletant le analizează atent, apelând atât la sursele românești (mai ales cele provenite din CNSAS), cât și la multe surse britanice, aproape necunoscute la noi.
Dincolo de capitolele care descriu contextul evenimentelor, precum mărirea teritoriului țării după Marea Unire, problemele din perioada interbelică, izbucnirea celui de-al doilea război mondial sau lovitura de stat de la 23 august, toate binevenite și construite pentru toate categoriile de cititori, capitolele care adună și înfățișează evenimente, întâmplări și documente inedite sunt cele care constituie adevărata esență a cărții: în primul rând, operațiunile militare subversive din perioada 1939-1943; apoi, negocierile de pace, avându-l în prim plan pe Iuliu Maniu, din perioada 1943-1944; în sfârșit, soarta atașaților britanici și a foștilor săi agenți din rândul populației autohtone de după 1945.
În privința operațiunilor clandestine ale armatei britanice în România, în perioada 1939-1943, ideea principală după care acestea au fost organizate a fost subminarea economiei germane prin distrugerea, sub orice formă, a importului de petrol din țara noastră. Cum vorbim despre planurile făcute în România, ele s-au mărginit la două idei principale: distrugerea unor rute de aprovizionare cu petrol, fie ele căi ferate, fie bacuri care transportau petrol pe Dunăre (idei precum blocarea punctelor de trecere din Defileul Cazanelor, nave-capcană, detonarea falezelor iugoslave au fost treptat abandonate și planul s-a soldat cu un eșec); distrugerea câmpurilor petrolifere, mai ales cele de la Ploiești și împrejurimi (Țintea), o acțiune de sabotaj care a început cu trimiterea de atașați la București și Ploiești, cu o organizare atentă, dar a fost treptat abandonată, odată ce războiul a izbucnit și România a încheiat acorduri comerciale cu Germania nazistă (”aproape 40% din necesarul de petrol al Germaniei” a fost furnizat de România).
”SO(2) își îndrepta acum atenția către construirea unei rezistențe antigermane în interiorul țării.” (pag. 132)
După intrarea în război a României, trecerea Prutului împotriva Uniunii Sovietice, britanicii au început să plece din România, fiind în război declarat cu Axa. Prin urmare, trebuiau găsite alte metode de a submina mașinăria germană și aliații săi, dar acest lucru era teribil de dificil la noi, existând mai multe motive: nu putea exista o mișcare de rezistență ca în Franța sau Iugoslavia, pentru că România nu era o țară ocupată și, pe de o parte, românii erau de acord cu războiul contra Rusiei și rezistența ar fi însemnat o luptă împotriva unui guvern pe care aproape toată lumea îl susținea. Așa că mai existau doar câteva, puține, posibilități, iar cele care au rămas în memoria timpurilor și care sunt analizate atent de către Deletant sunt încurajarea opoziției politice, mai cu seamă prin intermediul liderului Partidului Național-Țărănesc, Iuliu Maniu, și apoi Operațiunea Antonomous – întreruperea comunicațiilor germane, răsturnarea guvernului Antonescu și înlocuirea lui cu un guvern care să capituleze necondiționat.
Prima întrebare care se pune, în acest context, este dacă Iuliu Maniu a fost agent britanic. Răspunsul cât se poate de simplu este că da, el a fost cel care a primit și a transmis dorințele guvernului britanic către autoritățile române, el a fost cel care a insistat permanent pentru negocieri de armistițiu, este cel care a organizat sau a ascuns, în unele momente, echipamentele de radio cu care comunicau spionii britanici din România cu cei de la Londra, el a primit deseori sume importante de bani pentru serviciile sale, trecute sau viitoare. În același timp, Iuliu Maniu nu poate fi privit ca un spion împotriva propriei țări, ci ca un spion patriot, care încerca să scoată cumva România de sub dominația nazistă, dar și de sub preconizata viitoare ocupație sovietică. Problema din cauza căreia nu a avut succesul scontat era caracterul său, caracterizat prin prudență, timiditate, lipsă de hotărâre și de încredere, care au condus și la absența sa de la guvernare după 23 august 1944.
Indiferent ce au încercat britanicii după 1939 în România, putem spune că nu au reușit mare lucru. Simpatia românilor pentru britanici, existentă la cote mari după primul război mondial, a pălit treptat și, mai târziu, primii nu i-au mai așteptat pe britanici, ci pe americani, dar nici aceștia din urmă nu au venit. Volumul lui Dennis Deletant ne oferă o imagine detaliată a activităților clandestine ale britanicilor, astfel cum pot fi acestea reconstituite din arhive, dar și a a eforturilor acestora de a salva aparențele și protejații în perioada comunistă. O carte de istorie importantă cu privire la evenimentele perioadei, care poate fi citită și înțeleasă cu ușurință de orice categorie de cititori, mai cu seamă de cei pasionați de istorie.
