Recenzii filme si carti

Psihoterapie & Consiliere Gestalt, de Phil Joyce & Charoltte Sills
Editura Herald, Colectia Psihoterapia, Bucuresti, 2010
Traducere de Brandusa Popa

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.

Volumul “Psihoterapie si consiliere Gestalt” urmareste stadiile unei calatorii terapeutice, de la prima intalnire si construire a relatiei, trecand prin desfasurarea procesului, pana la incheierea terapiei. Dar ce este terapia Gestalt?  “O practica Gestalt corecta poate fi descrisa de urmatoarele patru caracteristici:
-O metoda fenomenologica, bazata pe atentia la experientele ce emerg aici si acum si pe principiul paradoxal al schimbarii;
-O relatie dialogica;
-O perspectiva holistica, bazata pe teoria campului;
-O atitudine creativa si experimentala, in viata si in procesul terapeutic”. Citeste continuarea »

-Bogdan de la Blogul cu filme isi incepe foarte interesant recenzia filmului “Stellet licht” (Lumina tacuta) al regizorului mexican Carlos Reygadas: “Menoniții sunt un grup religios care se trag din cei care au îmbrățișat protestantismul, dar într-o formă mult mai radicală. În secolele XVII-XVIII, aflați sub presiunea autoităților, au ”zburat”către văi ceva mai primitoare, cum ar fi sudul Rusiei, Canada sau vestul Americii. La începutul secolului XX, nemulțumiți de faptul că autoritățile canadiene și americane au decis extinderea rețelei de școli publice pe care erau obligați să le urmeze și ei, un număr considerabil de sectanți s-a relocat în nordul Mexicului. Carlos Reygadas închină acest film unei astfel de comunități de menoiți din nordul Mexicului, originari din partea de nord a Elveției, care vorbesc o limbă ciudată, un dialect nemțesc medieval, la fel de amuzant precum suedeza.” Citeste continuarea »

“His Majesty’s Dragon”, de Naomi Novik
Ballantine Books Inc.
Mai 2006; 356 pagini; Fantasy

Feluritele comunităţi online unde îmi fac veacul vuiseră, în urmă nu nişte ani, pe tema unei noi serii (nu cunosc forma genitivală a cuvântului saga – mă ajută cineva?) cu – ce altceva decât – dragoni. Aici îndrăznesc să fac o scurtă paranteză pe tema dragonilor: cred că mă număr printre puţinii fani ai genului Fantasy care nu agrează dragonii; sau, cel puţin, nu îi aveam defel la suflet înainte să citesc primul volum al seriei Temeraire.

În urmă cu acei ani nu dădusem atenţie vorbelor dedicate autoarei. Ştiam despre Naomi Novik că are strămoşi polonezi, după cum îi spune şi numele, dar că este stabilită în SUA şi scrie cărţi (ca orice autoare care se respectă). Numele ei mi-a răsărit recent în faţa ochilor obosiţi când am aşezat pe peretele din dreapta-mi, cum privesc spre monitor, un tabel periodic al elementelor…feminine din literatura Fantasy şi SF. Mai precis, tabelul conţine numele celor mai cunoscute şi mai de succes reprezentante ale genurilor de vreo 50 de ani încoace. Spre ruşinea mea, citisem doar vreo 6-7 nume, aşa că a trebuit să pornesc un quest. Citeste continuarea »

Our Idiot Brother (2011)
Regia: Jesse Peretz
Distributia: Paul Rudd, Elizabeth Banks, Zooey Deschanel, Emily Mortimer, Shirley Knight

Ca sa il parafrazez pe Mihai Petre, asa cum spunea el in cadrul emisiunii “Romanii au talent”, sunt momente in care fiecare dintre noi are cateodata mici placeri vinovate. Pentru mine, una dintre acestea este vizionarea comediilor romantice, care chiar inexistente ca opere de arta, pot aduce zambetul pe buze, melancolia in suflet si o stare de binedispozitie, stari care te pot urmari mult timp dupa ce filmul s-a sfarsit. Un astfel de exemplu este “Our Idiot Brother”, o comedie care imprumuta clisee de peste tot pentru a inchega ceva original despre o persoana care poate aparea in orice familie. Poate fi fratele idiot, sora idioata, prietenul cretin, asa cum se spune si pe posterul filmului: “Everybody has one”. Citeste continuarea »

“Sânge satanic”, de Cristina Nemerovschi
Editura Herg Benet, ediţia a II-a, Bucureşti, 2011
Prefaţă de Ştefan Bolea

Moto: „„Mă duc la bibliotecă să mă uit la cărţi. Să-i cer cu împrumut. Văd că are ceva kundera, eu n-am citit decât gluma, valsul de adio, uşurătatea şi parcă am mai început ceva, dar nu mai ştiu cum se chema, în vremurile străvechi în care mergea la bcu. Mai are kafka, da’ nu vreau, am citit tot, dostoievski am citit tot, de curând, bruckner…”

Văzând zilele trecute „Easy Rider”, mi-am dat seama cât de mult seamănă cei doi protagonişti principali ai filmului cu eroul cărţii Cristinei Nemerovschi, M.: persoane însetate de libertate, neînţelese de cei din jur, a căror singura alinare era reuniunea cu cei care au aceleaşi principii, refugiaţi în droguri şi băutură, dar cunoscători atenţi ai lumii înconjurătoare. Citeste continuarea »

Reteaua literara anunta un concurs de literatura organizat sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din Romania. Perioada de înscriere este 01 martie – 30 aprilie 2012. Finaliştii vor fi desemnaţi în ultima parte a lunii mai 2012. Câştigătorii vor beneficia de publicarea manuscriselor la editura Tracus Arte şi de lansare la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus iar finaliştii de promovare preferenţială atât în Reţeaua literară cât şi prin intermediul site-urilor partenere.

‘Viata Romaneasca’, una dintre cele mai reputate reviste din istoria literaturii romane are si ea acum o editie internetica ce poate fi accesata la http://www.viataromaneasca.eu/. Dintre multele materiale interesante recomand spre lectura dialogul dintre Marian Draghici si Solomon Marcus: ‘Acum, vă mai întreb doar atât: chiar nu vă plictisiţi niciodată, domnule Profesor? Să înţelegem că gândiţi tot timpul, este omeneşte posibil? // Toţi gândim tot timpul, nu în asta constă absenţa plictiselii. Problema este că, în cea mai mare parte a timpului, gândim cu capul altora, nu cu al nostru. Cu alte cuvinte, trăim în mod rutinier, aplicând reguli, procedee pe care alţii le-au stabilit, noi nu ne mai batem capul să le şi înţelegem, dar gândirea noastră stă de veghe la aplicarea corectă a lor. Între aceste acte de rutină, unii dintre noi încearcă, dintr-o nevoie vitală, să strecoare şi un comportament personal, capabil de initiaţivă, o privire proaspătă asupra unor lucruri peste care s-a aşternut colbul obişnuinţei. Nu ştiu în ce măsură această nevoie „se moşteneşte sau se cucereşte”, dar educaţia ei nu prea se face. Dacă nu am descoperit nici plăcerea de a practica o anumită profesie, nici pe aceea de a frecventa ştiința, arta, cultura în genere, sub orice formă ar fi ea, atunci ajungem uşor să ne plictisim, iar ieşirea din plictiseală este divertismentul rămas la remorca unor instincte primare, a unor nevoi vulgare (să ţopăim, să ne îmbătăm, să fim violenţi, să urmărim filme care mizează pe toate acestea etc.) şi observaţi că prestaţia multor canale de televiziune rămâne mai tot timpul la acest nivel. Sloganul cel mai frecvent, chiar dacă nu este afişat explicit, spune că remediul plictiselii este distracţia, dar ambii termeni sunt de cele mai multe ori plasaţi în afara culturii.’ Citeste continuarea »

„În Ţara lui Dumnezeu e o poveste între două lumi. Două continente, două rase, două moduri de gîndire şi de simţire, două copilării, două moduri de a face politică… Dar şi două feluri de întîlnire cu lumea largă: din afară, prin politică, evenimente şi geografie, şi din lăuntru, prin emoţie, fineţe sufletească şi inocenţă.” (Andrei Şerban)

Ultima carte a lui Tatianei Niculescu Bran, „În Ţara lui Dumnezeu“ a apărut de curând în Colecţia Ego.Proză si a venit momentul sa va provocăm la un nou concurs: premiile sunt 5 exemplare din noul volum, oferite de una dintre cele mai importante edituri din România, Editura Polirom.

Despre carte:

Cabalistul (De Kabbalist), de Geert Kimpen
Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2010
Traducere din neerlandeza de Valentina Tirlea (Traducerea acestei carti a aparut cu sprijinul Fondului Literar Flamand)

Fara o apropiere si un cumul de cunostinte privind iudaismul, Torah si radacinile Zohar si Kabbalah, un cititor va categorisi aceasta carte ca pe un roman “de mister si atmosfera”,  dar probabil  va intelege veridicitatea si complexitatea epocii, personajelor si problemelor tratate, toate coborate din istoria reala si din comoara  intelepciunii si invataturilor marilor scoli rabinice raspandite din vestul Europei pana in inima Orientului Mijlociu.

Pentru ca rabinii Moses Cordovero, Isaac ben Solomon Luria (Ari Hakadosh – ARIZaL) si Hayyim Vital au fost faimosi in arealul iudaic, cu precadere in Safed (Tzfat) din Galileea, comunitatea evreiasca mistica unde s-a dezvoltat Kabbalah Moderna, Kabbalah Lurianica. Contributia scrisa a sistemului Kabbalah a lui Luria apartine lui Hayyim Vital, care a asternut in opt volume, toata invatatura orala si notitele transmise de maestru discipolilor  sai. Vital a scris (printre alte lucrari), acest monumental “Etz Chayim” – “Pomul Vietii”, care a circulat mai intai in copii scrise de mana si abia in sec. 18, la 1772 a fost tiparit in Europa. Etz Chayim, cuprinde, cum spuneam invataturile teoretice, meditative si devotionale ale Kabbalah Lurianica bazata pe Zohar (Cartea Splendorii). Citeste continuarea »

Citizen Kane (1941) – Cetateanul Kane
Regia: Orson Welles
Distributia: Orson Welles, Joseph Cotten, Dorothy Comingore, Everett Sloane

Istoria mea cu Citizen Kane este destul de neobisnuita. Aveam filmul in casa inca de acum aproape 10 ani si cunosteam multe topuri de calitate in domeniul cinematografiei, care il dadeau drept cel mai bun film din istorie. Curios lucru, era vremea cand vedeam doar blockbustere, era timpul cand evitam pe cat posibil filmele vechi, astfel incat sa fiu la zi cu toate noile experiente din cinema, atat bune, dar mai ales mai putin bune. La un moment dat, m-am impiedicat de acest DVD si i-am dat drumul pentru aproximativ 10-15 minute. Nimic, chiar mi se parea greu de inteles. Aceasta experienta insa merita reluata, sa fii cinefil pasionat si sa treci pe langa Citizen Kane, fara sa il vezi, sa il cercetezi, sa ii intelegi logica si sa ii cunosti povestea. Citeste continuarea »

Fanaticii: portretele a zece oameni cu vocaţie, de Vlad Mixich
Editura Humanitas, Colectia “Seria Premiul Milan Kundera”, Bucuresti, 2011

Când am zărit cartea lui Vlad Mixich pe raftul unei librării, gândul m-a dus imediat la “Cum să lecuieşti un fanatic”, volumul de eseuri al lui Amos Oz, apărut tot la Humanitas, cu care  seamănă din perspectiva formatului şi a copertei. Întrucât am îndrăgit cartea lui Oz, m-am decis să citesc şi “Fanaticii” lui Mixich. Şi mi-a plăcut la fel de mult…

Asemănările se opresc însă aici. Dacă Amos Oz oferă ca soluţii pentru tratarea şi recuperarea fanaticilor religioşi din Orientul Mijlociu vocea raţiunii şi simţul umorului, pentru flacăra pasiunii de care sunt cuprinşi “fanaticii” români pe care îi disecă doctorul Vlad Mixich (nu e o figură de stil, autorul a absolvit şi a practicat medicina, înainte de a se dedica pe deplin “puterii curative a cuvintelor”, cum o spune chiar el) nu există vreun leac. Chiar dacă multora dintre ei  simţul umorului nu pare să le fie deloc străin…   Citeste continuarea »