Recenzii filme si carti

Romania Libera anunta in avanpremiera o parte din programul festivalului de film TIFF care va avea loc la Cluj in luna iunie: ‘În perioada 3-12 iunie, la Cluj-Napoca va avea loc cea de-a zecea ediţie a celui mai important eveniment cinematografic din România – Festivalul Internaţional de Film  Transilvania (TIFF). În acest an, mai mult ca în oricare altă ediţie, TIFF va surprinde publicul festivalier cu o ofertă extrem de tentantă, cuprinzând producţii de senzaţie, concerte, expoziţii, dezbateri, conferinţe, şi multe alte evenimente surpriză şi transformând Clujul, timp de zece zile, într-o veritabilă capitală culturală.’ Daca este sa ne ghidam dupa lista de filme si evenimente anuntate Clujul este unul dintre locurile de cultura care merita incluse in itinerariile personale ale celor care iubesc filmul si pot ajunge in iunie al acestui an in orasul de pe Somes.

O stire din Paris publicata in aceasta saptamana de HotNews.ro relateaza despre soarta unor manuscrise ale lui Emil Cioran: ‘Curtea de Apel din Paris a decis, vineri, 11 martie, ca Simone Baulez, o femeie care face comert cu obiecte vechi, este proprietara celor 37 de manuscrise ale filosofului roman Emil Cioran, descoperite in februarie 1998 in pivnita casei din Paris a scriitorului, informeaza Le Monde, citat de Mediafax.’ Citeste continuarea »

Prima parte aici.

Aflam de la Berile de aur ca <<Allan Pease este un foarte mare om. Şi ca orice om foarte mare, el a scris o carte de imens succes: ”De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă” (bine, a scris el multe alte cărţi, dar p-asta am citit-o eu). V-o recomand, este genială. Şi dacă n-o recomand eu, se recomandă singură, că s-a vândut în zeci de milioane de exemplare, făcându-l pe Allan al nostru un om foarte bogat (nu suspinaţi, suflete milostive: el era deja un om foarte bogat şi înainte de a publica acest volum).>>

„Cît, cum şi unde am greşit în ultimii 500 de ani“- interviu cu Bogdan MURGESCU – Rar mi-e dat să aflu dintr-o carte atît de multe lucruri despre un do­meniu despre care îmi place să cred că ştiu, totuşi, destul de multe.

Aflam ca “Antreprenoriat. Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri”, scrisa de Marius Ghenea, va fi lansata in cadrul School for Startups Romania, pe 21 martie 2011, la Hotel Intercontinental (Sala Ronda), la ora 18:00. Lansarea va fi urmata de un open-class pe teme de antreprenoriat, cu tema “Cum ajungi de la o idee la o initiativa antreprenoriala de succes” si de o sesiune de autografe. Citeste continuarea »

Observatorul Cultural isi invita cititorii sa voteze cele mai bune carti ale anului care a trecut nominalizate pentru pentru Premiile Observator Cultural: ‘În pofida crizei, 2010 a fost un an foarte bun pentru literatura română. Multe edituri au mizat pe literatura română, fapt ce a fost benefic pentru întreaga piață editorială. În ultimele două săptămîni, redactori și colaboratori ai revistei noastre au votat, avînd în față o listă cuprinzătoare de cărți, nominalizările pentru „Premiile revistei Observator cultural“. Vă prezentăm cărțile nominalizate, cele care au întrunit cel mai mare punctaj. Luni, 28 martie 2011, în „Gala Premiilor Observator cultural“, ce va avea loc la Teatrul Odeon, de la ora 19.00, se vor alege premianții de la fiecare categorie’

In toamna trecuta am vizitat Sibiul, o reintalnire dupa aproape trei decenii. Am regasit orasul, schimbat si europenizat, dar pastrandu-si sufletul si atmosfera de centru cultural al centrului de tara. Intre alte locuri pe care le-am colindat am intrat si la libraria Humanitas care in etajul si subsolul sau prezinta o optiune moderna si civilizata de intalnirea cu cartea. M-am bucurat sa gasesc pe Internet blog-ul ‘Insemnari din subterana’ tinut de cativa dintre animatorii locului. De 8 martie blogul a preluat cateva dintre poemele Norei Iuga din volumul ‘Spitalul manechinelor’ aparut in 2010: Citeste continuarea »

‘Obiectiv Cultural’ publica sub titlul “A ierta nu înseamnă a uita” un interviu cu Vladimir Tismaneanu’. ‘Încă refuzăm o confruntare onestă, curajoasă şi completă cu trecutul comunist. Cum îşi desfăşoară activitatea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc? În ce constă, concret, activitatea IICCMER?- Nu obosesc să o repet: trecutul nu poate fi depăşit dacă nu este asumat (ceea ce germanii numesc Vergagenheitsbewältigung), a ierta nu înseamnă a uita, dar a uita este de neiertat. Nu poate exista reconciliere câtă vreme nimeni nu a rostit cuvintele indispensabile: Îmi pare rău! ‘

Time Out Bucuresti semnaleaza deschiderea expozitiei fotograful Mircea Struţeanu ‘Scriitori români contemporani, în fotografii alb-negru’ la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38). ‘Printre cei imortalizaţi de fotograf se numără Ana Blandiana, Ştefan Agopian, Florin Iaru, Matei Vişniec, Elena Vlădăreanu, Horia Roman Patapievici, Ioan Es. Pop, Eugen Negrici (foto) ori Varujan Vosganian. Despre modul de realizare a acestora, Struţeanu mărturiseşte: “consider că imaginile alb – negru au un impact mai mare când vine vorba despre un portret, mai ales al unui scriitor. Este vorba de expresivitate, de lumină, de textură şi detaliu”. Citeste continuarea »

In rubrica sa ‘Ce mi se intampla’ din ‘Dilema Veche’ criticul literar Dan C. Mihaescu scrie sub titlul ‘Cum se-alege praful de lumea lui Moromete’ – despre o carte noua dedicata lumii create de Marin Preda. ‘… o carte mustoasă, bine construită, sobră, ba chiar severă pe alocuri, densă şi picantă deopotrivă, menită să ni-l reapropie pe Marin Preda, la fel de palpitant ca volumul de convorbiri Eugen Simion-Aurora Cornu. Moromeţii, ultimul capitol de Sorin Preda (Editura Academiei Române) este o captivantă suită de dialoguri cu consăteni, scriitori, dar mai ales rude apropiate scriitorului – fraţi, soţii, copii, nepoţi, plus foşti colegi de şcoală – închegată fără nici o agendă ascunsă. La sfîrşitul lecturii, omul-Preda nu este nici idealizat, nici alterat. Este (cu)prins cu toate contradicţiile firii care i-a făcut o posteritate îndeajuns de inconfortabilă.’

In blogul sau ‘Memorie, libertate, moderatie’ Vladimir Tismaneanu scrie in aceasta saptamana despre doua carti aparute recent dar trecute sub tacere aproape totala care se ocupa cu istoria si destinul stangii politice: ‘Tacerea in jurul unor carti de exceptie este intr-adevar uimitoare.  Au aparut in romaneste toate cele trei volume ale trilogiei lui Kolakowski despre marile curente ale marxismului. A aparut, in colectia “Constelatii” la aceeasi editura Curtea Veche, o carte remarcabila de Bernard-Henri Levy despre criza stangii contemporane. Vorbim despre delimitari ideologice, comentam articolele unor autori mai mult sau mai putin obscuri, ne extaziem in fata unor epigoni ai leninismului, dar ignoram adevaratele teme de analiza.’ Citeste continuarea »

In ‘Dilema Veche’ Catalin Stefanescu povesteste sub titlul ‘Tangouri, crăpelnițe și portocale’ despre una dintre acele experiente unice ale celor care au trait ‘epoca de aur’: ‘Un bun prieten mi-a povestit cum a reuşit să ocupe, la un moment dat, prin 1972, locul de frunte în ierarhia grupului său de prieteni. Reuşise ceva cu totul extraordinar. Prinsese o excursie în Franţa, la Paris, şi reuşise să vadă patru filme legendare. Performanţa asta cuprindea însă mult mai multe elemente cu totul ieşite din comun în anii aceia. În primul rînd, simplul fapt de a putea să scoţi nasul măcar un pic, să călătoreşti în lumea capitalistă, în spaţiul „exploatării omului de către om“, era o uriaşă izbîndă personală pentru orice român. E drept, era finalul perioadei de relaxare inaugurate de primii ani ai „Epocii Ceauşescu“, dar tot o mare performanţă se chema, atunci cînd aveai şansa să pleci undeva, „afară“, în Occident. În al doilea rînd, era uluitor că se întorsese. În al treilea rînd însă, ceea ce conta cel mai mult pentru grupul de prieteni din care făcea parte era faptul că proaspătul întors din xcursie văzuse patru filme importante, lucru care îl ridica pe un piedestal foarte greu de egalat la vremea aceea. … La Paris, omul a văzut Portocala mecanică, de Stanley Kubrick, Marea Crăpelniţă, de Marco Ferreri, Ultimul Tango la Paris, de Bernardo Bertolucci, şi Tot ce aţi dorit să ştiţi despre sex, de Woody Allen. Odată întors acasă, a fost privit ca un soi de erou, ca un personaj cu aură prometeică, un ales care văzuse cu ochii lui, în lumea liberă, marile filme ale momentului. Nimic altceva nu mai prezenta nici o importanţă. Nici ce văzuse în Maroc, nici măcar impresiile pariziene. Tot ceea ce conta era faptul enorm că văzuse ceva imposibil de văzut dincoace de graniţa paradisului comunist.’ Citeste continuarea »

Polemica intre Ion Vianu si Andrei Plesu continua discutiile starnite de emisiunea ‘Profesionistii’ a Eugeniei Voda care l-a avut in noiembrie invitat pe Ion Cristoiu. A venit acum randul replicii lui Ion Vianu in ‘Revista 22′ care sub titlul ‘Romania si Occidentul’ abordeaza una dintre temele centrale ale dialogului cultural romanesc in ultimul secol si jumatate: ‘Oamenii care au gândit România, de la Maiorescu la Eugen Lovinescu, au arătat calea şi au îndemnat la occidentalizare. E drept, au existat şi curente doctrinare contrarii, de la Sămănătorism la Statul ţărănesc, susţinute de personalităţi atât de diverse ca Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, dar şi de C. Stere. Este izbitor că propunerile conservatoare nu au depăşit niciodată nivelul utopiei. Statul românesc, destinul românesc au privit spre Vest. După 1947, ne-am despărţit pentru patru decenii de Vest; de data asta nu numai în intenţii, ci de-a binelea. S-a rupt un proces în plină evoluţie. Rezultatul este cunoscut.’

In acelasi numar al ‘Revistei 22′ Ana Blandiana si Romulus Rusan se refera la ‘majoratul’ Memorialului de la Sighet – poate cel mai semnificativ monument si centru de studii al crimelor comunismului romanesc. Ana Blandiana reaminteste crezul care i-a indemnat la initiativa pe cei care au pornit aceasta actiune istorica cu 18 ani in urma: ‘Asemenea indivizilor, popoarele se deosebesc nu numai prin felul în care îşi trăiesc destinul, ci şi prin felul în care ştiu să şi-l pună în valoare. Polonezii au reuşit să dea nefericirii lor seculare definiţia demnităţii, evreii şi-au transformat martiriul în apoteoză. În ceea ce ne priveşte, ştiinţa potrivirii lucrurilor ne-a fost, din păcate, aproape întotdeauna necunoscută. Aproape întotdeauna am preferat să ne întâmpinăm oaspeţii nu cu lacrimi, ci cu pâine şi sare, şi să ne oblojim rănile în tăcere şi singurătate. Există o mare singurătate în destinul poporului român şi există o insuportabilă tăcere. Memorialul de la Sighet se naşte din credinţa că această singurătate trebuie să înceteze. Şi ea nu poate înceta decât dacă tăcerea încetează.” ‘ Citeste continuarea »

In revista saptamanala de teatru ‘Yorick’ Monica Andreescu publica o cronica a celui mai recent spectacol bucurestean al lui Andrei Serban – ‘Ivanov’ al lui Cehov la Teatrul Bulandra: ‘Andrei Şerban dezvoltă textul lui Cehov într-o direcţie care nu-i trădează spiritul, dar îi permite să se joace cu nuanţele schimbărilor pe care timpul le-a produs în psihologia societăţii. Merge în profunzime pe linia lui comică (uneori comic-absurdă) şi pe nesimţite împinge comicul până la punctul în care se transformă în tragic.’

O rubrica interesanta pentru cititorii site-ului nostru este cea in care oameni de teatru vorbesc despre ‘Cartile vietii mele’. In acest numar este randul actorului Mihai Malaimare sa marturiseasca ‘Citesc asa cum ascult muzica’: ‘Am citit şi citesc aşa cum ascult muzică, mă interesează mai puţin să fac cunoştinţă cu autorul, uneori el este pentru mine un chip acoperit şi doar paginile mă urmăresc şi, de cele mai multe ori, revin obsedant vorbindu-mi şi îndemnându-mă să găsesc o imagine sau alta pentru spectacolele mele, cele pe care izbutesc să le şi fac, dar mai ales pentru cele care aşteaptă sau care nu vor veni niciodată. Cartea este ca muzica. Este misterioasă şi independentă, trebuie citită, evident, dar numai cine înţelege, cine vede dincolo de cuvinte poate spune că s-a întâlnit cu Ea.’ Citeste continuarea »

Pe Bookiseala.ro, Andrei Codrescu declara intr-un interviu ca “Facebook şi celelalte “social networks” sunt instrumente de scărpinat spinarea Diavolului”.
Iata primul schimb de replici:
‘- Cu ce v-a supărat reţeaua lui Mark Zuckerberg?
- Mi-a irosit timpul, ceea ce am ştiut înainte de-a deschide un cont pe Facebook, dar pentru că-s ardelean nu cred în ce nu provine din experienţa mea directă. Când am văzut cu ochii mei pe ceas că trei ore treceau în fiecare zi după ce deschideam Facebook, m-am trezit. El îmi furase trei ore în care-aş fi putut să fac ceva mai util, să tai lemne, de exemplu.’

Vladimir Tismaneanu scrie pe blogul sau ‘Memorie, libertate, moderatie’ sub titlul ‘Sfarsitul ideologiei. In memoriam Daniel Bell (1919-2011)’ despre sociologul american stins din viata in saptamana care a trecut: ‘Daniel Bell, care s-a stins din viata la 91 de ani, a fost unul dintre gigantii stiintelor sociale, un intelectual critic care a ilustrat stralucit vocatia liberalismului anticomunist in veacul marilor seisme ideologice. Cartile sale raman repere inconturnabile pentru intelegerea trecutului, analiza prezentului si anticiparea viitorului. Sa amintesc aici clasicul volum, in fapt o culegere de eseuri filosofico-sociologice, The End of Ideology, o carte menita sa surprinda extinctia eshatologiilor, a teleologiilor si a teologiilor politice in anii 60. Sintagma a facut o spectaculoasa cariera, a fost mai citata decat a fost citita cartea, ceea ce l-a determinat pe profesorul care preda atunci la Columbia University sa se planga in repetate randuri de faptul ca ar fi fost gresit inteles, ca nu a sustinut sub nici o forma decesul ideologiei in genere, ci al proiectelor grandioase de restructurare absoluta a realitatii. Ideea-cheie era ca marxismul incetase a mai inspira credinte arzatoare, ca se intrase intr-o epoca in care vechile modele de analiza sociala sufereau de o iremediabila obsolescenta.’ Citeste continuarea »

In Suplimentul de Cultura, Cristina Hermeziu ia un interviu compozitorului si dirijorului de origine romana Vladimir Cosma care traieste la Paris. La intrebarea ‘N-ati fost chemat la Bucuresti?’ Cosma raspunde ‘Niciodata de o maniera concreta, efectiva si serioasa. Tot timpul mi se fac propuneri, dar cu toate acestea cind se ajunge la problemele financiare sau legate de solisti, de organizare, lucrurile se dilueaza si dispar incet. Si acum am un proiect cu Filarmonica de la Bucuresti pentru un concert la inceputul lui iulie 2011 la Ateneu. Directia m-a contactat si astept sa se concretizeze. Dar prima concretizare in legatura cu Romania este acest spectacol la Institutul Cultural Roman de la Paris care pentru mine este intr-o oarecare masura prima mea intoarcere in Romania.’

In Observatorul Cultural continua retrospectivele anului 2010. Am retinut-o pe cea legata de muzica romaneasca pop, rock si folk semnata de Mihai Plamadeala. ‘Anul 2010 a însemnat din punct de vedere discografic apariţia a nici o sută de albume româneşti de pop, folk şi rock, care pot intra în discuţiile pentru un top. Din acest punct de vedere, nu s-a schimbat nimic în ultimii douăzeci de ani. Înregistrăm în continuare tendinţa de scădere a nivelului mediu, în special în zona “plutonul de mijloc”, semnalată cu începere din anii ’90. Pe de o parte, formaţiile care reuşesc un prim album promiţător au ulterior un recul, pe de alta, pe fondul prăbuşirii pieţei de CD-uri (cauzate de piraterie) şi al ieftinirii sesiunilor de studio, numărul diletanţilor ce lansează albume este în continuă creştere. Acest fapt are şi o latură pozitivă: abandonarea cutumei prin care, datorită accesului la resurse media, se cîştiga un (re)nume nemeritat în domeniul artistic.’ Citeste continuarea »