Editorial

Nu trăiți cu “frâna de suflet trasă”: piesa de teatru ”Pușlamaua de la etajul 13”

”Pușlamaua de la etajul 13”
Text: Mircea M. Ionescu
Regia: Vlad Stanescu
Interpreteaza: Claudia Motea
Muzica: Dennis Dreith
Sunet: Alexandru Radulescu

Gazda spectacolului: Teatrul Arte dell’Anima

O invitatie intempestiva m-a dus intr-o seara a lunii ianuarie la un teatru devenit drag mie, “Arte dell’Anima! V-am mai povestit despre acest lacas de cultura, despre cei ce l-au nascut si il cresc cu fiecare nou proiect, dar si despre spectacolele pe care le-am gustat pe scena deja cunoscuta bucurestenilor consumatori de teatru bun.

Si cu aceasta “Puslama de la etajul 13” (specacol invitat), am avut parte de un act artistic impresionant, cu atat mai mult cu cat m-am simtit suflet langa suflet cu ceilalti spectator.

Un text ancorat in actualitate, bine acordat psihologic in problematica adolescenţei confruntata cu traumele cauzate de “o familie traditionala” in colaps, unde apare un divort, unde tatal este impiedicat repetat sa-si vada copilul si renunta (din oboseala, din lasitate, din comoditate), unde mama pleaca prin strainataturi pentru a-si castiga existenta (prin modalitati nu tocmai ortodoxe), unde copilul este preluat de bunici, unde bunica inceteaza subit din viata, iar copilul ramane in grija unica a bunicului, unde sistemul educational din scoala este dureros de rigid, nepasator si inadecvat…

Un text bine scris, atat de bine scris incat devine dureros, aruncandu-ti in fata adevaruri pe care multi dintre noi – desi ne confruntam cu ele – refuzam sa le observam la justa lor greutate, refuzam sa luam atitudine, ne ferim sa ne implicam in repararea prejudiciilor pe care le aduc sufletelor simtitoare si fara de autoaparare ale adolescentilor societatii romanesti (si nu numai).

Un text care subliniaza cu multa umanitate, felul in care o victima sigura a sistemului gripat, reuseste – dupa lovituri  si lovituri ale vietii, dupa greseli si greseli, prin propria vointa, prin propriile puteri si prin propria intelegere a datoriei pe care o are pentru ea insasi, sa iasa la suprafata mizeriei, sa invete ce inseamna autorespectul, acolo unde putini i-au intins o mana de ajutor sau macar un deget.

Astfel incat “puslamaua de la etajul 13” ajunge un om pe propriile picioare, ajunge o persoana de valoare in sportul alb. Acolo unde familia si societatea privesc nepasatoare, nebanuite sunt puterile sufletului unei copile-adolescente-tanara „și bună și rea și nebună” de a deveni OM. Un om cu multe rani ascunse, dar cu atat mai mult, un om valoros.

Insa, in acest spectacol, actrita romano-canadiana Claudia Motea da viata, da sange personajului, ea este aceea care pune exemplar in valoare textul dramaturgului Mircea M. Ionescu. Cu o inteligenta artistica speciala, sub mana regizorului Vlad Stanescu, printr-o maniera compozitionala de mare respiratie, Claudia Motea face spectatorul sa lacrimeze, sa zambeasca, sa palpite alaturi de aceasta pustoiaca cand dezinvolta, cand plina de sperante, cand profund intristata, cand iremediabil ranita, cand in pragul sinuciderii, cand dansand, cand plangand… si in final… definindu-se drept invingatoare.

Si daca vorbesc despre intelitenta artistica, trebuie sa spun ca actrita a dovedit si un simt special al surmontarii unor mici probleme in spectacol. Inevitabil, spectatorii uita sa-si inchida telefonul mobil. Acesta suna si din nou inevitabil, spectatorul nu se pricepe sa-l amuteasca. Ei, in acest caz… pentru ca s-a intamplat asa ceva… Claudia Motea, cu multa finete, simt al umorului, stapanire de sine… a stiut sa vina cu niste replici improvizate uimitor de ancorate in text, pline de savoare pentru sala care a aplaudat cu multa apreciere. Spun… cu multa stapanire de sine… pentru ca nu este usor sa iesi din starea profunda pe care ti-o impune rolul si sa gasesti rapid rezolvarile de moment la care a apelat actrita.

Ideea personalizarii oamenilor din viata pustoaicei, cu care intra in conexiune aceasta in poveste, prin utilizarea unor “pufosenii”, papusi sau animalute reprezentand-o pe “mama”, “diriga”, “bunica”, “bunicul”… (acesta din urma este un urs mare), mi s-a parut o gaselnita perfecta. Care a subliniat, prin manipularea inteligenta a acestor “personaje”, singuratatea acestei “alergatoare de cursa lunga”.

Caci un astfel de spectacol, OneWomanShow, este o cursa grea, in care Claudia Motea alearga singura in fata spectatorilor.

Insa sa nu omitem faptul ca aceasta partitura s-a jucat pe multe dintre scenele romanesti, cu distributii “umane”. Nu am vazut inca niciuna dintre aceste montari, de aceea apreciez mult acest mod original de personalizare prin extrapolare 🙂 . 

Claudia Motea este singura in fata spectatorilor, sigur ca da, insa regizorul si-a facut treaba, la fel si compozitorul coloanei sonore, la fel si sunetistul, dar… pe scena, Claudia Motea este singura!

Daca am vorbit despre coloana sonora care sustine acest recital actoricesc, preiau aici (din prezentari de pe internet), cateva cuvinte despre semnatarul ei “Dennis Dreith, compozitor american care a semnat coloana sonoră la filme celebre, precum Jurrasic Park, Brave Heart” si cateva cuvinte despre semnatarul sunetului, Alexandru Radulescu, care este “inginer electroacustic la Teatrul Național București”.

Si tot din prezentarile de pe internet, inclusiv ale Teatrului Arte dell’Anima, va spun ca “Claudia Motea a fost remarcată datorită talentului său actoricesc, dar și pentru cel de dramaturg/scenarist, în țară, precum și în străinătate, obținând mai multe premii și distincții din partea unor instituții de prestigiu. The Theatre Film Festival London Canada i-a acordat titlurile de Best Actress, Best Original Script, Best Audience Award și o nominalizare Brickenden Award. În anul 2015 a primit Premiul de Excelență în cadrul Galei Celebrităților, iar în 2016 a fost aleasă Femeia Anului la Gala Femei de Succes. În prezent este director artistic al Teatrului „NOSTRUM”, afiliat Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și președinte al Departamentului Artele Spectacolelor al Uniunii Artiștitor Plastici”.

Spectacolul a fost jucat nu numai pe scenele romanesti ci si in strainatate, in Canada, la Roma, la Viena.

Mergeti la “Puslamaua de la etajul 13” si daca aveti, luati-va cu voi si adolescentii din dotare! O lectie de viata!

Articole similare

Nou la Editura Paralela 45. Fragment în avanpremieră din Gong Ji-young, ”Atunci când am fost fericiți”

Jovi Ene

Cum a fost la East European Comic Con 2014

Deea

Filme de Crăciun și melodiile lor

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult