Editura Nemira a organizat pe 14 martie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, evenimentul de lansare a volumului Tour de France, de Julian Barnes, o declarație de dragoste pentru Franța din partea unui britanic. Despre volum au fost invitați să vorbească: Marina Constantinescu (jurnalist, filolog, critic de teatru), Adina Dinițoiu (autor la ”Observatorul Cultural”) și Radu Paraschivescu (prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte). Moderator: Dana Ionescu, redactor-șef Nemira.
Melodii, filme, cărți, tablouri, excursii, competiții și rețete culinare s-au strâns într-o carte născută, spune Julian Barnes, dintr-o „relație pasională“ cu Franța. Parcurgând Tour de France, facem o călătorie în spiritul francez și ne întâlnim cu scriitori, cineaști, muzicieni și creatori care îl reprezintă într-un fel sau altul. Arta culinară, sportul (Turul Frantei), muzica (Brel, Brassens), pictura (Courbet), cinematografia (Truffaut) și, mai ales, literatura: Flaubert, George Sand, Mallarmé, Baudelaire, dar și numeroși alți artiști, intelectuali și țărani, se regăsesc în cartea lui Julian Barnes, care vorbește cu tandrețe și umor deopotrivă. Cei care iubesc Franța, o vor iubi și mai mult citind această carte, iar cei care nu o iubesc deja, cu siguranță se vor îndrăgosti. Julian Barnes este un spirit britanic neobișnuit, un melancolic, și prezintă Franța în culori mult mai vii decât alți conaționali, mai calde, care ne învăluie în mirosuri, nuanțe și mistere, făcându-ne să privim această țară cu totul altfel decât am fost poate obișnuiți.
Născut în Leicester, Anglia, în 1946, Julian Barnes a studiat la City of London School între 1957 si 1964, apoi la Magdalen College, Oxford. După finalizarea studiilor, lucrează ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary. Opera lui Julian Barnes cuprinde mai mult de cincisprezece volume, fiind recompensat de-a lungul timpului cu o serie de premii și distincții precum: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981), Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix Médicis pentru Papagalul lui Flaubert (1986), E.M. Forster Award (decernat de American Academy and Institute of Arts and Letters, 1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina pentru Trois (1992). Finalist la Booker Prize: în 1984 pentru Papagalul lui Flaubert, în 1998 pentru Anglia, Anglia și în 2005 pentru Arthur & George. În 1988 primește titlul de Chevalier des Arts et des Lettres din partea Statului Frances, iar în 1995 a fost numit Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 1993, Fundația FVS îi acordă Shakespeare Prize, iar în 2004 a fost recompensat cu Premiul Statului Austriac pentru Literatură Europeană.
Evenimentul de lansare de la Librăria Humanitas Cișmigiu a debutat cu invitația Danei Ionescu de a răspunde la întrebarea ”Cum este dragostea lui Julian Barnes pentru Franța, la o primă lectură?” A început Marina Constantinescu, care a adus în discuție și problemele cu care se confruntă Franța azi în ceea ce privește învățământul și Legea Învățământului. Discuția a mers apoi spre cartea lui Barnes, Tour de France, s-a vorbit despre pledoaria pentru europenism și înțelegerea diferențelor, despre investiția afectivă, cum o numește Marina, a lui Barnes, și despre faptul că Franța este pentru el, cu predilecție, Flaubert și Franța spațiului sudic. Este vorba despre o declarație spirituală, despre o dragoste mărturisită dincolo de cortină, dar și o pledoarie formidabilă pentru literatură. Îmbinând observații piperate și ironice pe alocuri, umanizează multe personalități și le coboară de pe piedestalul pe care au fost urcate multă vreme, făcându-le cumva mai accesibile. A vorbit și despre Turul Franței la ciclism și prima sa experiență ca spectator, capcanele pe care Barnes le întinde uneori cititorilor, dar și despre pasiunea sa de a construi și deconstrui.
Radu Paraschivescu a început printr-o scurtă prezentare a traducătorului volumului, Mihai Moroiu, de care spune că îl leagă o prietenie destul de veche, și apoi a continuat prin a mărturisi că a descoperit de-a lungul anilor mai multă iubire decât ne-am aștepta în textele lui Barnes, ceea ce poate părea ciudat, dar și faptul că Tour de France are, dincolo de ceea ce s-a spus deja, are un ritm foarte bogat, observații de o finețe deosebită, dar și capacitatea de a îngloba armonios diferite epoci. Radu Paraschivescu a mai amintit și de predilecția editurii Nemira pentru titluri deosebite, menționând că numele original al acestui volum este Something to Declare, însă editorii editurii au făcut alegeri speciale pentru fiecare dintre volumele pe care le-au publicat. De asemenea, a evidențiat și faptul că Barnes este printre puținii britanici care reușesc să zugrăvească atât de intim și cald Franța.
Întrebat cum i-a părut ultimul volum al lui Juan Barnes – The Only Story, pe care îl traduce în prezent și care va apărea curând la editura Nemira, Radu Paraschivescu a răspuns că este vorba întâi de o nouă vizitare a trecutului, fără de care autorul pare că nu poate funcționa scriitoricește, însă dintr-o cu totul altă perspectivă față de cea cu care cititorii săi au fost obișnuiți. Este o poveste de dragoste, însă una trăită și povestită într-un stil inedit, despre o iubire pentru o femeie mult mai tânără, căsătorită, cu copii, care trăiește o viață nefericită. Din recenziile pe care le-am găsit, eu am înțeles că romanul este extrem de puternic, cu multe schimbări de perspectivă acolo unde nu te-ai aștepta și cum nu te-ai aștepta, iar Barnes conduce cititorul într-o experiență întunecată despre dependență, abuz, violență și nesiguranță. Dar să nu anticipăm prea mult, cum a spus și Radu Paraschivescu, și să lăsăm publicul în suspans până la apariția volumului.
Încercând să explice cum se raportează la volumul lui Julian Barnes, Tour de France, dar și cum se raportează personal la Franța, Adina Dinițoiu a mărturisit că Franța este pentru ea mult mai puțin melancolică decât cum apare în textele lui Barnes, că nu a călătorit foarte mult în sudul țării și are mai mult o experiență pariziană și una nordică. În afara observațiilor care au fost făcute deja de-a lungul evenimentului, a mai vorbit despre o Franță mult diferită de România, în care problemele sunt diferite și la care consideră că ne raportăm diferit. Franța rămâne deocamdată literară pentru Adina și cu predilecție un ”refugiu existențial”.
Dincolo de prezentări și micile analize, discuțiile au fost presărate cu glume și amintiri ale unor experiențe personale ale invitaților atât legate de Franța ca țară/spațiu geografic, dar și de Franța culturală, prin prisma muzicienilor, scriitorilor, pictorilor și a altor personalități care au rămas în memoria acestora datorită unor evenimente deosebite. Seara s-a încheiat cu propunerea de a vizita sau revizita Franța și, desigur, de a începe lectura volumului Tour de France, semnat de Julian Barnes.
