Editorial

Despre DokStation, numai de bine

Când? 13-16 septembrie 2018

Unde? În 5 locații din București

Cine? O mână de oameni pasionați

Cui? Pasionaților de documentar și muzică, curioșilor într-ale delicateselor „behind the scenes”

TopTen: 9/10 (unde plusurile vin din selecție, PR și design, iar minusul, din bruiajul sonor)

Aș vrea să afirm, cu mâna pe inimă, că acesta este unul dintre festivalurile mele pre-fe-ra-te! Și când te gândești că se află (abia) la a treia ediție… mie, una, mi se dilată pupilele de bucuria edițiilor viitoare.

Așa cum susțin și organizatorii, pe site-ul lor, DokStation este „singurul festival de filme documentare muzicale din București”, adresându-se pasionaților de film și muzică, dar și comunităților din cele câteva cartiere în care se desfășoară. Iar dacă veni vorba despre locații, acestea sunt alese pe sprânceană, să se potrivească, zic eu, și cu tipicul festivalului, și cu gustul publicului: Apolo111 (cu o sală încăpătoare și comodă), Club Control (lasă de dorit, mai ales dacă proiecția este deranjată de omuleți plimbăreți care se revarsă dinspre partea de bar), Spațiul M60 (pentru serile călduroase și ne-ploioase), Deschis Gastrobar (pentru a fi la înălțime!) și Plaza România (nou apărută în peisaj).

Formula concepută de echipă este una extrem de fericită: ei au ales să îmbine documentarele cu DJ sets și concerte, evenimentele cu bilete plătite cu cele cu intrare liberă, și au aruncat în amalgamul cât se poate de echilibrat și atelierele destinate copiilor, reunite sub genericul „KidStation”. De exemplu, la această ediție, între orele 11:00 și 16:00, sâmbătă, 15.09, au avut loc două sesiuni de ateliere, destinate categoriei de vârstă 10-14, respectiv 15-18.

Proiecțiile cu intrare liberă au avut loc la Spațiul M60, și au fost printre cele mai „mainstream” din festival. Pe 13.09 a putut fi urmărit „George Michael: Freedom”, iar pe 14.09, „Whitney”. Tot cu intrare liberă au fost evenimentele de la Plaza România, mai precis un concert VUNK, urmat de proiecția documentarului „VUNK: Jur să spun adevărul”.

Foarte inspirate s-au dovedit și DJ sets, plasate strategic seara spre… dimineață, în temă cu documentarele prezentate anterior. Am avut parte și de Discotecă #pebandă, la Apollo111, după „Casette: A Documentary Mixtape”, dar și de Afrika Bambaataa + MC Whipper, la Control, după „Punk Britannia: Post-Punk: 1978-1981” și „Desolation Center”. Doar ca să vă faceți o idee, Afrika Bambaataa este un DJ din Bronx, care și-a început cariera în anii 70. A fost primul care a mixat break-beat și a câștigat un renume internațional în 1983, cu piesa „Planet Rock”, inspirată de Kraftwerk. Și, dacă realizările artistice nu îl lăudau suficient, între 2012 și 2015 a fost lector la Universitatea Cornell, unde a contribuit la organizarea celei mai cuprinzătoare arhive care documentează mișcarea hip-hop în SUA. Poftim de judecați!

Invitată anul acesta de la TalkStation a fost Nicole Wegner, producătoarea documentarului „Parallel Planes” – lansat, în premieră mondială, în 2017. Acesta a putut fi vizionat și în cadrul festivalului, vineri, 14.09, la Apolo111. Wegner a participat la o sesiune de Q&A după vizionare. Ei i s-a alăturat Don Letts, regizor, artist și producător deja legendar, care a susținut un masterclass, o sesiune de Q&A și un DJ Set. Printre altele, Letts este cel care a filmat „cel mai relevant documentar despre scena punk din Marea Britanie”, „The Punk Rock Movie”.

Pentru un festival aflat la început, DokStation o duce bine de tot. Umple spațiile, are doar mici probleme de amplasare (vezi comentariul legat de Control de mai sus), generează reacții și comentarii de calitate și, ce e mai important, prezintă o altă față a multora dintre cei pe care majoritatea îi considerăm doar vedete intangibile, eventual și pline de fițe sau dornice de bani și fani. Personal, am urmărit două documentare excelente, despre care voi scrie mai pe larg – unul dedicat Radiohead și celălalt povestind despre Joy Division, și ambele mi-au lăsat impresii puternice și o curiozitate masivă de a afla și mai multe informații și a face și mai multe conexiuni.

Articole similare

Top 10 – Filmele anului 2020

Dan Romascanu

Om și motan: o călătorie inițiatică – „Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa

Iulia Dromereschi

Fragment din ”Imperiul Pisicilor”, de Alex Tocilescu

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult