Guest post de Bogdan Costin, scriitor
Care e cel mai de preț lucru pe care-l are și oferă literatura? Eu cred că libertatea. Libertatea radiază din toată literatura bună, din interiorul cărților bune. Din acest motiv, sistemele opresive ard cărțile și oprimă scriitorii pe care nu-i pot controla. Pentru că, fie și doar printr-un singur personaj care exprimă opinii contrare celor oficiale sau acționează în afara normelor stabilite de sistemul opresiv, un roman devine periculos. Odată citit, arată că se poate și altfel, cititorii pot vedea că există alternative mai bune, mai libere, decât cele din viața lor concretă, controlată de obicei prin frică de cei de la putere.
Din acest motiv, am eu părerea că toate romanele românești scrise intre 1950 – 1989 sunt proaste. Pentru că nu radiază libertate și din acest motiv sunt irelevante azi așa cum erau și atunci. 40 de ani din care nu a rămas mai nimic bun, imposibil de citit azi.
Paranteză Marin Preda. Mereu m-am întrebat cum a reușit Preda să publice ”Cel mai iubit intre pământeni” sub dictatura lui Ceaușescu. Îmi amintesc admirația de adolescent față de curajul lui de a scrie un asemenea roman în acele timpuri. Mi-a luat ceva timp să înțeleg cum. Apariția acestui roman a fost permisă pentru că nu era subversiv la adresa regimului nou al lui Ceaușescu, ci pentru că arăta atrocitățile din fostul regim stalinist și gheorghegheorghiuist, condamnat oficial de noile regimuri comuniste de după moartea lui Stalin. Cumva, Marin Preda a făcut un balet pe sârmă, fără să condamne comunismul ca regim, ci doar acea perioadă din anii 50. Motiv pentru care zic că nici Marin Preda nu a fost un scriitor liber. Și am pierdut admirația pe care o aveam în adolescență pentru acest roman. Am închis paranteza.
Ca scriitor, știi ce faci atunci când publici un roman. E o responsabilitate de care nu mai ai cum să scapi. Pe lângă faptul că te expui la orice judecăți asupra cărții tale, odată publicată, vei fi nevoit să-ți asumi pentru totdeauna acea operă. Ea există și nu mai poate fi ștearsă. Vei purta responsabilitatea ei până la moarte, sub toate regimurile politice care se vor derula de-a lungul vieții tale.
După această lungă, dar necesară introducere, trec la subiect. Un exercițiu de imaginație. În România, ne pregătim pentru un nou totalitarism bazat pe naționalism/extremism ortodox/prostie/mafioțeală/hoție/torționari cu 4 clase. Un regim în care va fi periculos să fii ateu, homosexual, evreu, imigrant, femeie care vrea să aibă control asupra propriului trup, un patriot nepatriotard, un român căruia nu-i e frică că se pierde esența națională (wtf o mai fi aia) dacă se simte european, sau mai rău, cetățean al satului global care e planeta asta. Un regim totalitar ca toate regimurile totalitare în care libertatea de expresie și a opiniei sau toleranța față de diferență nu sunt valori apreciate deloc, dimpotrivă, toți trebuie să fie uniți în opinie și simțire. Cei care nu, vor trebui să tacă, de frică. Un regim în care corupția, nu cinstea, va fi legea. Un regim în care descurcăreala aia pe pile, relații și limbi în fund va fi legea, nu evoluția pe baza meritului.
Într-o astfel de societate, un roman cum e cel scris de mine, ”Cum să faci primul milion”, ar fi interzis cu siguranță. Pentru că e o satiră la adresa unor astfel de valori. Pentru că personajul narator e prieten foarte bun cu un tip gay. În plus, e ateu și disprețuiește bigotismul și ipocrizia ortodoxă, biserica și preoții. Pentru că iubita lui merge să facă un avort ca și cum e ceva normal. De altfel, și al doilea ar fi interzis, din motive asemănătoare, dar mai ales din cauza unui personaj preocupat de politică și speriat de revenirea țării sub sfera de influență a Rusiei și îndepărtarea de Europa.
Acestea fiind spuse, care credeți că sunt și alte romane românești scrise din 90 încoace care vor fi interzise în noul Gilead made in RO? Cu titlu și mic argument.
Nu vă repeziți cu mizerabiliștii gen Aldulescu. Chiar dacă personajele sale îl înjură pe Iliescu și pe politicieni, romanele lui arată ce nasol e în România dintre 89 și noul regim, deci poate fi asimilat ușor de acesta ca exemplu de ce rău era înainte și ce bine va fi acum. Orice regim autoritar pretinde că face un reset în bine la ce a fost înainte. Nici măcar un roman ok cum e Interior Zero nu prea are de ce să fie interzis. Arată ce viață de căcat e în democrația modernă de tip occidental, cu firme private și multinaționale, lumea corporatiștilor atât de huliți prin mediile anti-occidentale. Romanele despre disoluția cuplului nu prea au de ce să fie interzise. Decât dacă e un cuplu gay cum avem în Soldații lui Schiop. Ăsta clar va fi interzis și autorul ars pe rug. Apropos de Schiop, ca paranteză, cărțile lui Yuval Noah Harari ar fi interzise primele într-un astfel de regim. Pentru că autorul e evreu, gay, promotor al gândirii globaliste, propovăduitor al morții religiilor clasice și comițător de multe alte delicte intelectuale.
Asta ar fi cam din ce am citit eu. Orbitor sau Solenoid n-am citit, dar am o vagă impresie că nu au de ce să fie interzise. Autorul însă va fi însă persecutat cu siguranță datorită pozițiilor sale publice. În general, am o vagă impresie că nu mulți scriitori români ar avea de ce să fie interziși într-o societate totalitară. Iar mie asta mi se pare o problemă. Pentru că mereu mi-a părut că sunt cumva deconectați de la temele lumii de azi. Foarte mulți se refugiază în trecuturi mai mult sau mai puțin romanțate, în lumea mică a cuplului, a iubirii, sau într-un realism fantastic mai mult fantastic decât realist. Dar admit că eu am citit prea puțini scriitori români. Aștept ca impresia mea să fie radical contrazisă de cititorii altor romane românești contemporane.
Aşadar, care sunt viitoarele romane româneşti interzise şi de ce? (Așteptăm răspunsurile voastre la concursul de mâine, dacă nu aici.)
